La Onesti reinvie o meserie uitata: sticlaria

Trei investitori au aprins, de curind, in Onesti focurile in cuptoarele unei fabricute de sticlarie pe care au amenajat-o cu forte proprii, intr-un vechi atelier. Evenimentul putea trece neobservat printre alte initiative private, daca nu ne-ar fi adus aminte de o meserie rara la romani, aproape abandonata in ultimii zece ani, intr-o zona in care a creat inclusiv o scoala de meserii. In nici o luna de zile, fabrica si-a creat piata proprie in Romania, iar acum cocheteaza si cu niste clienti din Occident, care i-au promis primele comenzi.
Valerian Sandulache se considera un om "muscat" de economia de piata. Dar incercarile esuate nu l-au descurajat, astfel incit intr-o banala discutie amicala cu un prieten din Bucuresti, acum citeva luni, a constatat ca a dat peste un om cu nume predestinat sa inceapa o afacere de zile mari. Pe amicul lui il cheama Nicolae Cioboiu. Este un om cu experienta in meseria de sticlar si, in plus, dispunea si de ceva materiale pentru un cuptor de topit cuart. Au hotarit sa inceapa afacerea la Onesti, unde mina de lucru calificata nu lipsea, de pe urma vechii fabrici de sticlarie din care multi tocmai fusesera concediati. Aici l-au gasit si pe al treilea lor asociat, inginerul Ion Chertes. Toti trei au pornit la treaba, alaturi de un mester samotor de la termocentrala Borzesti si de o echipa de 8 – 9 oameni.
"Am facut aproape totul cu mina noastra, de la zero, incluziv zidaria – spune Valerian Sandulache. Intr-o jumatate de an am aprins focurile in cuptoare, iar in citeva saptamini le-am demonstrat celor care ne cainau pentru banii investiti, ca la capatul benzii rulante din cuptorul de recoacere au iesit primele pahare. N-a fost chiar ca la o bataie din palme, dar am gasit piata imediat si acum multi dintre romani isi beau spritul sau rachiul din paharele noastre".
Sticla se modeleaza cu mina, cu mintea si cu sufletul
Daca ajungi pe strada Garii din Onesti, nu-i greu sa gasesti noua fabrica de sticlarie, chiar in spatele vechii statii de cale ferata. Desi patronii ei i-au dat un nume usor curios, FREDI, n-ai sa vezi nici o firma. In schimb, dai imediat cu ochii de citiva barbati in maiouri care invirt cunoscutele tevi de suflat, cu care culeg si modeleaza boturi mici de sticla incinsa. Multi dintre ei sint sticlari de ani si ani, insa despre altii am aflat ca sint calfe constiincioase, care prind meseria din zbor. Mesterii lor sint oameni care au copt tone stica pe la fabricile din Romania si pe care Ion Chertes i-a adus la Onesti de la Falticeni si de la Turda.
Maistrul Costache Rotaru are 60 de ani. El spune ca a suflat in teava prima data la 16 ani si de atunci nu a mai renuntat la ea. In cartea sa de munca s-au adunat 49 de ani de meserie, din care 33 efectiv in fata cuptorului de sticla. "Am venit la Onesti pentru ca viata de pensionar e grea – spune Costache Rotaru. Dupa ce-am umflat atita sticla la viata mea, m-am ales cu o pensie de numai un milion trei sute de lei. Nu se poate trai asa. Dar nici de meserie nu ma las. Lucrez cu niste minji curiosi, din care sper sa scot sticlari buni. Daca nu-i invatam noi, nu mai are cine sa-i invete, pentru ca in Romania scolile de sticlari s-au desfiintat". Despre meseria lui, maistrul spune ca se face si cu mina, dar si cu mintea si cu sufletul. Si ne arata trei "musi", care ar putea sa-i fie nepoti. Sint elevi in ultimul an la o scoala de uncenici, unde si-au ales meseria de sticlar, de cind s-a pornit fabrica noua. Ionut Vrinceanu si Florin Marin au venit de la Blidari – Caiuti, au 16 ani si nu sint cu mult mai inalti ca teava de suflat. Al treilea, Florin Puscasu, este din Birsanesti si are 17 ani. Ei spun ca nu se mai lasa de meserie si ca, de la anul, vor lucra tot aici. De la maistrul Rotaru au aflat ca un sticlar "se face" in sase luni, dar de invatat are de invatat toata viata.
La FREDI, sticlarii lucreaza "menaj": pahare cu sau fara picor si carafe. Vali Sandulache are, insa, planuri mai mari si, in curind, va incerca si galle-uri, pentru care va aduce gravori si pictori. Fabrica are acum 36 de muncitori, dar va avea 60 sau 70 de mesteri, cu care meseria de sticlar la Onesti isi reintra in drepturi. "Piata este nesperat de generoasa – spune Vali Sandulache. Chiar ieri ne-a cautat o firma olandeza de la care asteptam comenzi. Occidentul se da in vint dupa sticla romaneasca, pentru ca la noi forta de munca este extrem de ieftina. Dar sint convins ca nu-i departe vremea cind vom fi in stare sa facem noi regulile pe piata, pentru ca onestenii, e clar, au vocatie de sticlari". (Petru DONE, Cristian BIBIRE)