Caută 
5 MIN
Noul sediu al Tribunalului Bacau se inalta semet si impunator
intre actualul sediu si cladirea Directiei Apelor Siret. De ani
buni se asteapta inaugurarea noului imobil, in conditiile in
care salile de judecata si birourile magistratilor sint
supraaglomerate de oameni si dosare. Aici ar urma sa
functioneze nu numai Tribunalul Bacau, ci si Curtea de Apel,
urmind ca in fostele cladiri sa functioneze Judecatoria si
Tribunalul comercial. Judecatorul Dumitru Pocovnicu,
presedintele Tribunalului, a afirmat ca fondurile venite pe
sponci au tegiversat darea in functiune a noului sediu. Un
document in posesia caruia a intrat Ziarul de Bacau releva
insa, ca pentru unele lucrari, care nu sint prioritare, s-au
alocat sume imense de bani.
In devizul general de lucrari efectuate la Tribunalul Bacau de
antreprenorul general al lucrarii, societatea Conimpuls, figureaza si
o lucrare denumita „pictura fresca”, in valoare de 3,1 miliarde de
lei. Cu o copie in mina dupa respectivul document, i-am cerut
presedintelui Tribunalului Bacau citeva lamuriri cu privire la
aceasta lucrare, valoarea si calitatea ei. Dumitru Pocovnicu a tinut
sa precizeze mai inainte de toate ca lucrarea a fost aprobata de
ordonatorul principal de credite al institutiei, in cazul de fata
Ministerul Justitiei, si ca aceasta a fost doar o calculatie de plata
anticipata la momentul semnarii contractului de constructie.
„Licitatia pentru Tribunalul Bacau a fost efectuata in 1998. La
vremea aceea s-a facut un calcul anticipativ, luind in calcul si rata
inflatiei, pentru ca lucrarile s-au derulat pe parcursul mai multor ani
si era firesc sa avem in vedere inflatia. Suma care s-a platit este
insa mult mai mica, pentru ca si suprafata pictata a fost mult mai
mica decit cea contractata initial”, ne-a declarat Pocovnicu.
El ne-a explicat ca antrepenorul general a denumit aceste picturi
„fresce murale digitale”, iar proiectul a fost conceput pe calculator.
„Astfel de picturi fresce au fost executate in patru sali de sedinta,
in trei cabinete ale conducerii Curtii de Apel si a Tribunalului,
precum si in foaierul pentru public. Lucrarile, dupa picturi clasice
celebre, au fost alese de comun acord de beneficiar si constructor.
Exact acelasi gen de pictura a mai fost s-a facut si la Tribunalul din
Botosani, acum citiva ani”, a mai precizat Pocovnicu.
Continuare in pagina 2
De ce avea nevoie un tribunal de o astfel de pictura? Judecatorul
Pocovnicu sustine ca proiectantul, firma Vanel Impex, a facut un
memoriu la Ministerul Justitiei prin care arata ca o institutie de
justitie nu are prestanta, daca este placata cu faianta pe pereti si
gresie pe jos, materiale nu numai inestetice, ci si casabile. De
aceea, cel mai potrivit ar fi fost aplicata pe pereti o piatra de
Baschior si granit pe jos.
„Antreprenorul general a subconctractat aceasta lucrare firmei
Seltea din Bucuresti pentru 1,4 miliarde de lei, suma care a fost
achitata integral. In documentatia tehnica atasata la dosar sint
explicate fazele executiei si unde se regasesc costurile”, ne-a mai
spus Pocovnicu.
„Le-am vazut, sint niste colante aplicate pe perete”
Firma trebuia sa picteze pe 63 de metri patrati de pereti, atit cit e
prevazut in contract. E vorba despre reproduceri dupa picturi
clasice. Cel putin asa ni s-a precizat, pentru ca de vazut, nu le-am
vazut. Presedintele Tribunalului nu avea la el cheile de la imobil,
acestea fiind tinute de constructor, firma Conimpuls. Nici la
Conimpuls nu am avut mai mult succes. Presedintele firmei, Vasile
Deju, ne-a declarat ca nu se face sa intram acolo inainte de
inaugurare. „Este plin de praf, e murdar, nu-i gata inca. Oricum,
lucrarea nu este receptionata si o sa va facem o invitatie la
inaugurare sa vedeti cum arata. Lucrarea a fost executata cu
specialisti din Italia si e o combinatie de pensula cu tehnci de
calcul. De ce trebuie sa fotografiati acum, aveti rabdare pina la
inaugurare”, ne-a cerut Vasile Deju, presedintele Conimpuls. El
ne-a mai spus ca nu stie cind va fi inaugurata cladirea, intrucit nu
mai depinde de el aceasta. „Tribunalul trebuie sa cumpere
mobilierul si nu au fonduri pentru asta. Noi, la rindul nostru, nu o
putem preda asa, trebuie sa asteptam sa fie mobilata”, ne-a mai
precizat Deju. Doar citiva avocati au vazut interiorul noului sediu al
Tribunalului, care ne-au declarat ca pe pereti nu este vorba de nici
un fel de fresce. „Ce fresce? Vedeti-va de treaba! N-oi fi eu un
specialist, dar acolo nu-i in nici un caz ceea ce se intelege prin
pictura pe zid. Sint niste colante bagate intr-o rama de aia
pretentioasa, adusa tot de firma aia din Bucuresti careia i-a
intermediat contractul Conimpulsul. Am auzit ca cica ar fi fost
plimbate atit de mult, ca ar fi putut face inconjurul lumii doar, doar
le-o mai creste pretul”, ne-a spus rizind unul dintre avocati. „Sint
ca niste postere de alea, de le pun tinerii pe la caminele de
nefamilisti, doar ca sint mai mari. N-am inteles de ce le-au mai pus
in rama”, ne-a mai soptit si un alt avocat cind a auzit despre ce-i
vorba.
Cum a cistigat Conimpuls lucrarea?
Antreprenorul general al lucrarii este firma Conimpuls, firma care,
la data semnarii contractului, ii apartinea lui Sergiu Sechelariu.
Acesta a renuntat la actiunile pe care le detinea la Conimpuls in
2000, in momentul in care a fost numit secretar de stat la
Ministerul Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei (MLPAT).
Potrivit spuselor presedintelui Tribunalului, lucrarea a fost
contractata in decembrie 1998, iar din comisie au facut parte
vicepresedintele de pe atunci al institutiei, judecatorul Iulian
Huiban, un reprezentant de la Ministerul Finantelor, unul de la
MLPAT si doi reprezentanti de la Ministerul Justitiei, cel care
dadea banii in calitate de ordonator principal de credite. Licitatia
de executie a proiectului a fost cistigata de firma Vanel Exim, firma
obisnuita cu astfel de lucrari de la MLPAT, unde are contracte
destul de consistente pentru proiectarea locuintelor ANL. Patronul
firmei Vanel este un apropiat al lui Sergiu Sechelariu. Contractul
de executie a lucrarilor de constructii a fost adjudecat de firma
Conimpuls contra sumei de 12, 9 miliarde de lei, iar lucrarea
trebuia predata „la cheie” in decurs de 12 luni. De atunci si pina
astazi au trecut cinci ani si cladirea noului Tribunal este tot
nereceptionata de beneficiar. Din nou, Dumitru Pocovnicu este cel
care ofera explicatia: „Nu au fost fonduri. Practic din vina noastra
nu s-au finalizat lucrarile. In primul an, conducerea Curtii de Apel
si-a manifestat intentia de a-si muta sediul aici, si atunci am facut
un alt memoriu la Ministerul Justitiei, prin care ceream acordul. L-
am obtinut, dar asta a insemnat reproiectarea compartimentarilor
si regindirea intregului sistem de utilitati: curent electric, lucrarile
de telefonie, instalatia de aer conditionat, reteaua de calculatoare,
ceea ce a dus la cresterea costurilor de executie. An de an, au tot
fost reactualizate preturile si s-a ajuns acum ca, dupa ultima
reactualizare, cladirea costa 98 de miliarde de lei”, ne-a mai spus
Dumitru Pocovnicu. Cert este ca o cladire care ar fi trebuit sa fie
gata intr-un an si predata „la cheie”, nu este receptionata nici pina
in prezent de beneficiar, iar costul lucrarilor a crescut ca Fat
Frumos de la o luna la alta, de s-a ajuns, de la nici 13 miliarde de
lei, la aproape 100 de miliarde de lei. (Mirela ROMANET)
