"Stranierii" au dat navala in magazine

Cam in fiecare an, in lunile iulie si august, romanii care muncesc cu acte in regula in strainatate se intorc acasa in vacanta. Cei mai multi stau cu familia ceva timp, apoi parasesc orasul, indreptindu-se spre mare sau munte. Cei mai multi isi permit un concediu in alta zona pentru ca lefurile cistigate dincolo sint mult mai mari decit cele de pe la noi. Inainte de concedii sau dupa, toti cei veniti de la munca merg la cumparaturi. Dornici sa ia lucruri mai ieftine decit in tarile unde lucreaza, ei dau navala prin magazine. In urma lor, rafturile ramin ca dupa atacul unor termite. "Nu sintem interesati de reduceri sau oferte. Noi venim, luam cadouri pentru cei dragi sau lucruri necesare noua, cu banii jos. Oricum aici produsele sint mai ieftine decit in Italia. Hainele, incaltamintea, produsele cosmetice sint cu mult mai accesibile. Ne facem rezerve si plecam cu ele in Italia. Cind se termina, trimitem bani acasa si primim pachetul de la rude. De regula, cind venim acasa, preferam sa le cumparam alor nostri ceea ce le trebuie in casa, decit sa venim cu zeci de pachete pe autocar", ne-a povestit Gicu Simion, un tinar in jur de 30 de ani, plecat de aproape patru ani in Italia si stabilit la Aretzo.
Cei care vin in vacanta fac cumparaturi fie pentru ei, fie pentru familiile ramase in tara, care au venituri modeste. Exista insa si bacauani prinsi de afaceri. Acestia se orienteaza in general catre tigari si medicamente. In Europa de Vest, toate tigarile costa trei euro un pachet, indiferent ca e vorba de Marlboro, Kent sau Lucky Strike. Asa ca romanii vin, cumpara tigari si le vind la intoarcere in Italia, Spania sau Germania. Cu transportul sint probleme de ordin teoretic, fiindca in autocar fiecare se descurca. Mai toti impart cartusele la calatorii nefumatori, pentru ca vamesii nu-ti dau voie sa treci cu mai mult de doua cartuse de caciula. Si, astfel, problema e rezolvata. In general, tigarile sint vindute tot la romanii plecati la munca, iar venitul este frumusel.
Magazinul cel mai des vizat de "stranieri" este Luceafarul. Pentru a vedea cine si ce cumpara, am intrat si noi in magazin si am urmarit citiva cumparatori.
La raionul de cosmetice, vreo sase doamne cercetau cu atentie exponantele de pe rafturi. "Fiti draguta, va rog aratati-mi si mie rujul cela de pe raft", rosteste cu un suparator accent italian, o doamna rotofeie, intre doua virste. Respectiva ia rujul, un roz strident, si apoi mai cere vreo trei fonduri de ten. Deh, la munca si in concediu trebuie sa fii frumoasa. O alta clienta cere umila de pe raft o vopsea de par romaneasca. E clar ca e de pe la noi. Scoate din buzunar o suta de mii si achita. Ii mai ramine si ceva rest, asa ca isi indreapta ochii spre un ruj. Sta pe ginduri, dar renunta. Probabil este prea scump pentru ea. Le intreb pe doamnele venite din Italia ce cumparaturi vor sa faca si cum li se par preturile de pe la noi. Incep imediat sa rida infundat, dupa care se inrosesc si pleaca mai departe. Refuza sa-mi raspunda asa ca merg spre alt raion.
La vase ceramice imi atrage privirea o tinara. Cumpara fel si fel de oale, vase, vaze, aproape tot ce gaseste. Totul este frumos impachetat, platit si dus de domnul care o insoteste, probabil la masina. Il urmaresc cu privirea pe geam si vad ca se opreste la un Fiat. "Se cauta foarte mult in Italia aceste produse. Aia cumpara tot ce inseamna produs artizanal, obiecte din lemn sau ceramica. Apropo, nu stiti de unde as putea cumpara si niste icoane? Da’ de astea pe lemn sau sticla", o intreaba tinara pe vinzatoare.
Este stiut deasemenea ca multi dintre cei plecati "afara" la munca vin si isi cumpara dupa citiva ani case si masini. Mai muncesc dupa aceea inca vreo citiva ani sa-si rotunjeasca contul din banca, si apoi revin la matca. Asa ca cei care vin acasa mai au o preocupare: sa-si cumpere cite ceva pentru interioare. Primele vinate sint produsele electrocasnice. Pentru acest tip de cumparaturi, cel mai cautat este complexul "Metro". In fiecare zi parcarea de aici este ticsita de masini cu numere straine. Orice obiect pentru bucatarie, de la frigider, aragaz si pina la hote si roboti de tot felul, are un pret mai mic decit in restul magazinelor din oras, asa ca e de inteles de ce toti merg la Metro.
Vinzatoarele din oras nu au decit sa se bucure ca au clienti, indiferent cine sint ei si de unde vin. Lucru explicabil, in conditiile in care romanii ramasi acasa se uita prin magazine, mai ales in aceste ultime zile ale verii, doar la produsele care au reduceri. "Nu avem bani pentru tot ce se ofera in magazine. Salariile sint mici, iar cheltuielile foarte mari. Ca sa-mi cumpar canapeaua asta am strins ban la ban, mai bine de trei luni", ne-a spus Mariana Albert, o doamna de vreo 35 de ani.
In rest, clienti autohtoni am intilnit la magazinele Leonardo, Kiltec, Sorelly si Libelula. Toti incercau sa profite de lichidarile de stoc de la sfirsit de sezon. Reducerile se incadreaza intre 30 si 50 la suta, insa si asa, pentru unii dintre noi, preturile sint destul de piperate.
Chiar daca magazinele din centrul Bacaului sint cele mai cautate si vizitate, clientii isi fac cele mai multe cumparaturi tot de la angrouri, unde, desi calitatea marfii lasa in multe cazuri de dorit, preturile sint oarecum mai mici. (C.T., R.S.)