Revolutia vazuta din sediul Securitatii Bacau

Entuziasmul din decembrie 1989 s-a stins. Dupa zece ani, revolutia poate fi privita ca o simpla pagina de istorie. Timisoara nu a venit ca o intimplare. "Revolutia ar fi avut loc oricum. Cine mai incearca sa spuna ca Securitatea s-ar fi opus, trebuie sa se gindeasca ca, daca era asa, iesea razboi civil", spune Vasile Doros. El sustine ca o asemenea impotrivire ar fi fost absurda si imposibil de realizat, in conditiile in care acesta era cursul firesc si dorit al evenimentelor.
Foamea, frigul, saracia, lipsa minimelor libertati erau evidente pe care nici macar securistii de cariera nu le mai puteau nega. Intre regimul comunist si Securitate ruptura aparuse mai demult. Vasile Doros a sesizat-o cam prin 1984 cind, intre altele, se contura nemultumirea generala a populatiei. "Constientizam ca semnalele pe care noi le trimiteam ramineau fara nici un ecou. Nimic nu se schimba si un numar tot mai mare de cadre puneau sub semnul intrebarii politica lui Ceausescu", povesteste colonelul Doros, care isi aminteste ca angajatii Securitatii se saturasera de nepotismul practicat de clanul Ceausescu, de cultul personalitatii, de propaganda desantata.
Unora dinte securisti le venea tot mai greu sa-i ia la intrebari pe cei care indrazneau sa ia o pozitie impotriva lui Ceausescu, intrucit politica oficiala ajunsese sa protejeze mai degraba cuplul Ceausestilor decit insusi regimul comunist. "In multe dintre declaratiile prin care isi recunosteau anumite opinii, oponentii intrati in vizorul Securitatii trebuiau sa scrie ca au ceva impotriva regimului comunist, dar nicidecum impotriva Ceausestilor. Nu era bine sa se acrediteze ideea ca Ceausescu nu ar fi iubit. In realitate, insa, majoritatea nemultumirilor erau la adresa lui Nicolae Ceausescu si a Elenei, si prea putine la adresa comunismului", spune Vasile Doros. Cei care se revoltau intr-adevar impotriva comunismului erau formati la scoala interbelica, dar experienta puscariilor politice le taiase elanul.
"Sint vremuri in care fiecare face ce crede ca este mai bine"
Colonelul Doros marturiseste ca, personal, vedea in zilele premergatoare lui decembrie 1989 ca fiind inevitabila caderea lui Ceausescu si isi imagina trei cai prin care acesta putea fi inlaturat: eliminarea lui prin presiuni externe, coalizarea armatei si a securitatii impotriva clanului Ceausescu sau decizia virfului PCR de a-l face pe Ceausescu sa se retraga de la putere. "Din pacate, n-a fost nici una dintre aceste variante. Daca s-ar fi reusit asa, nu ar mai fi fost atitea sacrificii umane. Poate nu ar mai fi fost acum atita neincredere, suspiciune, instabilitate politica", crede Vasile Doros, care recunoaste ca, la momentul decembrie 1989, cadrele Securitatii nu au putut prevedea caderea regimului, ci doar schimbarea dictatorului.
Timisoara nu a venit ca o intimplare. "Revolta nu putea incepe chiar oriunde, bunaoara din Moldova. Putin probabil ca ardelenii sau bucurestenii sa se fi solidarizat cu moldovenii" – e de parere Doros. Asa, poate, se explica, de ce tentativa de revolta de la Iasi, din 14 decembrie, nu a declansat o miscare nationala. Evenimentele au fost pornite din Vestul tarii si s-au extins rapid spre Bucuresti, pentru ca exemplul capitalei sa poata fi urmat.
Timisoara a insemnat un moment de cotitura si in viata Securitatii. In zilele fierbinti ale Timisoarei, cadrele din Securitatea Bacau au fost consemnate in unitate. Ordinul: fiti pregatiti, pina la noi ordine. "Era o stare de confuzie generala. Poate este greu de crezut, dar nici noi nu stiam foarte bine ce se intimpla la Timisoara. Ne era teama sa sunam la colegii nostri de acolo. Ceea ce pot spune cu certitudine este ca nu ni s-a dat ordin sa tragem. Am auzit ca ar fi existat o asemenea dispozitie, primita de seful Securitatii Bacau, dar nu ne-a fost comunicata si noua, celor din esalonul trei", spune colonelul Doros.
In dezinformarea generala, securistii bacauani si-au dat seama ca la Timisoara se trage. "Am stiut ca acolo au murit oameni si asta a avut un rol deosebit de important in adoptarea de catre Securitatea din restul tarii a unei atitudini rationale", crede Vasile Doros. Dupa zilele de mobilizare, in data de 20 decembrie, in Securitatea romana s-a intimplat ceva. "Cam din momentul in care revolta de la Timisoara nu mai putea fi inabusita, nu am mai primit nici un ordin de la Bucuresti. Comandantul nostru de atunci, colonelul Iulian Baidac, a sunat la Bucuresti, dar nu a reusit sa stea de vorba cu nimeni. Lipsa de comunicare era totala. Nu ni se trimitea nici o dispozitie, nimeni nu ne intreba nimic", isi aminteste Vasile Doros. Practic, orice actiune informativa din cadrul securitatii bacauane a incetat spre finalul evenimentalor de la Timisoara.
Intre putinele contacte intre Bacau si Bucuresti, unul a avut o semnificatie aparte. Pe 20 decembrie, colonelul Baidac a incercat sa smulga de la generalul Giani Bucurescu, adjunctul lui Iulian Vlad, un punct de vedere cu privire la orientarea aparatului de securitate in imprejurarile existente. Baidac a primit un raspuns surprinzator de la centru: "Sint vremuri in care fiecare face ce crede ca este mai bine", isi aminteste Vasile Doros ca a fost mesajul lui Bucurescu catre colonelul Baidac.
"Exista o vointa ca nu vom executa un eventual ordin de tragere"
21 decembrie 1989. Mitingul de la Bucuresti, de infierare a evenimentelor de la Timisoara, marcheaza inceputul sfirsitului pentru Ceausescu. In confuzia atotstapinitoare, securistii bacauani au simtit nevoia sa faca ceva. Pe 21 seara, in jurul orelor 20.00, intr-un birou din sediul securitatii s-au adunat, fara o convocare expresa, colonelul Iulian Baidac, col. Octavian Balan, adjunctul Securitatii bacauane, col. Constantin Serban, col. Vasile Onciu, col. Vasile Doros, col. Marian Iacob, col. Gheorghe Marcu, lt. col. Constantin Stan. Un grup ad-hoc de initiativa locala, incropit pe fondul lipsei oricarui ordin, dar si a dorintei personale. "Exista o vointa, mai mult sau mai putin explicitata la inceput, ca nu vom executa un eventual ordin de tragere. Pentru oamenii de la Bacau, Ceausescu nu mai exista. Asa cum nu a mai existat o comunicare intre unitatile Securitatii din diferite judete. Fiecare si-a asumat decizia", spune colonelul Vasile Doros.
Dupa citeva ceasuri de discutii, oamenii din conducerea Securitatii de la Bacau au stabilit masurile ce credeau ca se impun. Fisetele cu dosarele de securitate au fost sigilate cu un sigiliu unic, pentru ca nimeni sa nu fie invinuit de sustragerea documentelor. Rastelul cu pistoalele din dotare, de tip Makarov, a fost si el sigilat. Cadrele unitatii au fost alarmate la sediu, pentru 22 dimineata. In plus, s-a instituit un registru in care au fost consemnate durata si scopul iesirilor din unitate, care s-au putut face doar cu acordul comandantului Baidac si doar pentru situatii familiale deosebite.
Si, pentru a pune capac lipsei de comunicare si informatii, ofiterii de la cirma Securitatii bacauane au aflat de la sotia unuia dintre ei, care a sunat la sediu, ca mitingul de la Bucuresti s-a transformat intr-o manifestare de strada. Femeia aflase si ea de la TV Chisinau.
22 decembrie 1989. La citeva ore dupa fuga lui Ceausescu, armata a preluat controlul total asupra cadrelor si sediului securitatii Bacau. Ofiterii armatei, in frunte cu colonelul Vasile Patulea, s-au instalat in centrele de comanda, iar soldatii au fost plasati in posturi de aparare. Au fost scoase documentele din fisete si au fost duse in saci sigilati, in arhiva. Mijloacele de transport au fost preluate de armata si transferate intr-o unitate din cartierul CFR. Inclusiv cele doua ABI-uri, folosite in interventii antiteroriste.
"Intr-o situatie ce pare acum bizara, s-a comunicat de la sediul Prefecturii ca teroristii au trecut de Buzau si se indreapta spre Adjud – isi aminteste Vasile Doros. Cadrele militare instalate in sediul Securitatii au dat ordinul de a scoate tot armamentul din dotare, care se afla in custodie intr-o magazie a Militiei, si am fost si noi inarmati, sub controlul armatei. Ne-am raspindit, impreuna cu ei, la ferestre, sa aparam unitatea de teroristi", povesteste Vasile Doros. Agitatia a durat cam doua zile, timp in care cadrele Armatei si cele ale Securitatii au dormit, in sediu, cu armele sub cap.
Securistii bacauani au fost consemnati in sediu, pina dupa 25 decembrie. Regimul impus de armata nu a fost unul dur. Noile autoritati au vrut sa se convinga ca securistii nu creaza probleme. "Pe 22 seara, mai multi revolutionari, printre care i-am recunoscut pe Dumitru Sechelariu si pe fostul sportiv Iordache Ciuperca, care acum e valutist, au descins la sediul Securitatii. Au dialogat cu noi, s-au convins ca lucrurile merg bine si au plecat", povesteste colonelul Doros. La sediul Securitatii nu au avut loc incidente. Bacauanii nu si-au revendicat nimic, desi erau citiva fosti detinuti politici care ar fi putut sa o faca.
"La Bacau nu au fost actiuni concertate de dezinformare"
Ce "revolutie" a fost la Bacau o demonstreaza in primul rind faptul ca am avut cu totii curajul sa iesim in strada de-abia atunci cind lucrurile erau clare. Ceausescu fugise, armata pactizase cu demonstrantii. "A fost o revolta dorita si necesara, determinata de acumularea unor grave nemultumiri, pe fondul unei stari de spirit generalizate si incadescente. Izbucnirea ei a avut nevoie de o Timisoara, dar si de exemplul de la Bucuresti", considera Vasile Doros. El crede ca la Bacau nu au avut loc evenimente singeroase si pentru ca judetul avea o situatie materiala mai buna ca altele, nu erau tensiuni etnice, iar lumea interlopa, inclusiv tiganii, aveau un consens de toleranta cu militienii.
Dezinformarea, insa, si-a facut si la Bacau mendrele. Pe 23 decembrie, un zvon a acreditat idea ca o coloana de tancuri pline cu teroristi se indreapta de la Focsani la Bacau si trage in dreapta si in stinga. O alta informatie spunea ca, in cartierul CFR, colonelul de Securitate Onciu, inarmat cu un automat si multe cartuse, se pregateste sa deschida focul. Omul insa se afla in unitatea pazita de soldati. Un alt cadru al Securitatii, vazut in Gara in timp ce isi conducea mama, a fost "turnat" ca vrea sa dezerteze. "Mi-e greu sa cred ca la noi au fost actiuni organizate de dezinformare. Zvonurile, panica au provenit din frica generalizata, din influenta mesajelor de pe televiziune si din perioada tulbure prin care treceam, cind zvonul poate deveni realitate", considera colonelul Doros. Un om care confirma ca Timisoara n-a fost o intimplare.
Invazie de KGB-sti?
S-au facut numeroase speculatii asupra unui fenomen semnalat in perioada revolutiei: prezenta unui numar insemnat de masini Lada, cu numar rusesc, care au tranzitat judetul nostru incepind din primele zile ale lui decembrie 1989. In masini se aflau cite doi barbati si, cam la 10 – 15 autoturisme, cite o femeie. Cit de adevarat a fost acest fenomen? Colonelul Doros il confirma.
Compartimentul 110 din cadrul Securitatii, care se ocupa de contraspionaj impotriva serviciilor secrete rusesti, a sesizat la Bucuresti prezenta masinilor, insa cei de la centru nu au considerat de cuviinta sa puna fenomenul sub observatie. Colonelul Doros isi aminteste ca, in contextul in care Romania era tranzitata de un numar mare de rusi si polonezi, care veneau sa faca mic comert, prezenta masinilor trebuie sa nu fi socat.
In februarie-martie 1990, Serviciul contraspionaj de la Bacau, trecut acum sub comanda armatei, a luat initiativa de a analiza fenomenul care inca se manifesta. Prin actiuni specifice de filaj, in citeva zile s-a stabilit ca masinile o luau spre trei puncte principale: Timisoara, Bucuresti si Tirgu Mures. Timisoara inca fierbea de singele mortilor, la Bucuresti incepusera mitinguri si contra-mitinguri, iar Tirgu Mures avea sa devina teatrul celei mai dure confruntari etnice. Colonelul Doros isi aminteste ca a sesizat conducerea de la Bucuresti, care a dat ordin ca rusii sa fie supravegheati cu foarte mare atentie. Ce s-a aflat despre ei, probabil ca vom afla peste zeci de ani, cind se vor deschide arhivele secrete. "Daca n-au fost teroristi, atunci n-au fost nici acei rusi", atit s-a multumit sa spuna colonelul Vasile Doros. (Nicoleta BICHESCU)