Tender cumpara Carom cu banii statului

marți, 25 martie 2003, 00:00
8 MIN
 Tender cumpara Carom cu banii statului

Platforma Petrochimica Borzesti, considerata la inceputul anilor ’70 mindria economiei judetului nostru, se zbate de citiva ani sa supravietuiasca. Imediat dupa 1989, vointa muncitorilor, dar si a directorilor de la acea vreme, au facut ca platforma sa se divida in mai multe societati. Rafinaria Rafo, combinatul de producere a cauciucului Carom si Chimcomplex, profilata pe produse clorosodice, au strabatut anevoie anii de capitalism. Concedierile masive au macinat orasul, directorii s-au perindat, adeseori inutil, pe la conducerile societatilor. Pierderi tot mai mari s-au acumulat in buzunarul statului. In complexitatea de probleme, salariatii celor trei mari intreprinderi, directorii, dar si sefii judetului, indiferent de culoarea lor politica, au vazut o singura salvare: privatizarea. Rafo Onesti a fost cumparata, in toamna anului 2001, de omul de afaceri Corneliu Iacobov. Carom si Chimcomplex au fost scose de mai multe ori la privatizare, dar nu au tentat pe nimeni. De citva timp, insa, Carom a devenit atractiva. Chiar ieri, la Bucuresti, au inceput negocierile dintre actualul proprietar al pachetului majoritar de actiuni, APAPS, si reprezentantii firmei „Tender”, a timisoreanului Ovidiu Tender, care s-a aratat interesat sa cumpere. El se afla in negocieri avansate pentru a prelua si pachetul de 49 % dintre actiunile Rafo. Numai ca, pina la privatizare, cineva a avut grija sa inglodeze in datorii Carom-ul statului, pentru a proteja buzunarul deja privat al rafinariei Rafo.
Oameni care obtin tot ce vor
Privatizarea Rafo Onesti a fost considerata, in toamna anului 2001, un mare succes al Autoritatii pentru Privatizare si Administrarea Participatiunilor Statului (APAPS). Concernul de firme Imperial Oil Bacau si Canyon Servicos LDA Portugalia a cumparat, contra a sapte milioane de dolari, pachetul de actiuni de 60%, detinut pina atunci de stat. APAPS a inregistrat, insa, o valoare totala a tranzactiei de peste 81 de milioane de dolari, dar concernul de firme Imperial Oil – Canyon Servicos a fost, prin contract, scutit de plata a peste 63 de milioane de dolari, suma care ar fi trebuit investita in Rafo, in decurs de cinci ani. O alta dispensa acordata de APAPS a fost pentru alte aprope 17 milioane de dolari, bani care ar trebui cheltuiti de noul proprietar, in decurs de opt ani, pentru investitii de mediu. Si, suprem gest de intelegere fata de un investitor, APAPS a acceptat ca cele sapte milioane de dolari sa fie platite, in transe, pe parcursul a sapte ani. Cine se intreaba de unde atita bunavointa din partea statului pierde din vedere un amanunt esential: Imperial Oil este firma lui Corneliu Iacobov, cunoscut om de afaceri si membru de baza al PSD, mai ales cind vine vorba despre campaniile electorale.
Continuare in pagina 2
Marinimia nu s-a oprit aici. Iacobov a primit de la colegii de partid si alte cadouri. Imediat ce s-a semnat privatizarea, Rafo a fost scutita de guvern de plata a aproape 3.000 de miliarde de lei, reprezentind datorii la bugetul statului, acumulate in timp, inainte de privatizare. In decursul anului 2002, participarea consortiului la Rafo a crescut de la 60% la 94,5%, prin achizitia, pentru 11,5 milioane de dolari, a unor actiuni rezultate in urma conversiei datoriilor catre creditorii bugetari. O tranzactie care ridica alte semne de intrebare, fie numai si pentru faptul ca s-a realizat in cea mai mare discretie a APAPS. Potrivit datelor pe care ni le-au furnizat surse din Ministerul Finantelor, pierderea Rafo in septembrie 2002 s-a ridicat la 1.366 de miliarde de lei, adica aproximativ 45,5 milioane de dolari. Creanta a fost preluata de bugetul statului si transformata in actiuni pe care Iacobov si partenerii sai de afaceri de la misteriosul Canyon Servicos LTD le-au achizitionat contra sumei de 11,5 milioane de dolari. Adica statul a incasat pentru o datorie de 45 de milioane de dolari, facuta in conditiile in care societatea era privatizata de un an, doar 11,5 milioane. O privatizare de succes, intr-adevar, dar nu pentru APAPS, ci pentru patronul Corneliu Iacobov.
Sub acceasi administrare, datoriile Rafo catre bugetul de stat sau catre firmele de stat au continuat sa se acumuleze. In toamna anului trecut, Rafo avea restante la CAS, fondul de somaj, cel de asigurari, dar si accize, in valoare de peste 1.018 miliarde de lei. In plus, restanta de plata catre diversi furnizori s-a ridicat la 2.000 de miliarde de lei numai catre firmele de la care s-a aprovizionat cu titei. Omul de afaceri Ovidiu Tender a cumparat de la Petrom creanta de 1.500 de miliarde pe care Rafo o avea catre SNP Petrom, urmind sa primeasca un pachet insemnat din actiunile Rafo. Chiar ieri, la Rafo s-au intilnit Ovidiu Tender, Corneliu Iacobov si Ovidiu Iancu, patronul firmei VGB Oil Bucuresti, un pion important in ingineriile care au loc acum pe platforma de la Onesti.
Cum poti baga in datorii o firma de stat pentru a ingrosa buzunarul unui privat
Aproximativ din vara anului trecut, la Rafo Onesti a intrat in scena un alt personaj misterios: Ovidiu Iancu. Potrivit datelor furnizate de Registrul Comertului, tinarul bucurestean de 35 de ani este administratorul firmei VGB Oil Bucuresti, cu principal obiect de activitate prelucrarea titeiului. Ovidiu Tender ne-a declarat in urma cu mai bine de o luna ca VGB Oil nu face parte din Grupul Tender si ca intre cele doua societati ar exista simple relatii de afaceri. Tender a precizat ca prezenta lui Iancu la Rafo s-ar explica prin faptul ca VGB a fost agreata pentru a asigura managementul rafinariei.
La putin timp dupa aparitia lui Iancu in Onesti, intre Rafo si Carom s-a semnat un contract de procesare. Carom a inceput sa cumpere de la Rafo diferite componente necesare procesului de fabricare a benzinelor si motorinelor. In Carom exista o instalatie de procesare care permite obtinerea de produse petroliere. Carom a inceput sa faca benzina si sa o vinda. Potrivit actelor normative in vigoare, obligatia de a plati catre bugetul statului accizele la benzine si motorine revine producatorului, in general, rafinariei. O simpla privire aruncata asupra cifrelor face mai mult decit relevanta manevra care s-a petrecut la Onesti. In luna august 2002, Rafo s-a inregistrat la bugetul statului cu o creanta reprezentind accize neplatite in valoare de 1.000 de miliarde de lei. La aceeasi data, Carom datora, tot sub forma de accize, 278 de miliarde de lei. La 31 decembrie 2002, situatia se rastoarna spectaculos: acciza datorata de Carom, pentru benzinele si motorinele produse, a ajuns la 1.100 de miliarde de lei, in timp ce Rafo a stagnat la cele 1.000 de miliarde de lei din luna august.
Si mai interesant este, insa, faptul ca, la finalul anului 2002, Carom Onesti, cu o simpla instalatie de procesare, a ajuns sa detroneze producatorul traditional, Rafo. Este suficient sa amintim ca, pe parcursul intregului an, Rafo a inregistrat o productie de 49.000 de tone de benzina fara plumb, in timp ce Carom a scos pe piata 59.000 de tone din acelasi produs. La benzina cu plumb, Rafo si Carom au mers umar la umar, producind 50.000 de tone fiecare. Manevra a fost simpla: Carom a luat componente din Rafo, le-a procesat in instalatiile sale si a vindut benzina. Dar nu direct, ci prin firma VGB Oil Bucuresti. Surse din ambele societati ne-au declarat ca procesarile in Carom nu au avut loc, in marea lor majoritate, decit pe hirtie. In realitate, produsele petroliere au fost obtinute la Rafo, dar, cu ajutorul hirtiilor, au figurat la Carom. Miza? Plata accizei. In timp ce Rafo, prin acest artificiu, nu s-a mai incarcat cu datorii la buget, Carom, aflata in pragul privatizarii, s-a afundat in creante catre stat.
Poate deloc intimplator, la inceputul lunii septembrie 2002, la doar citeva sapatamini dupa ce au inceput procesarile masive de la Carom, Ovidiu Iancu, prin firma sa VGB Oil Bucuresti, a cumparat de la SIF Moldova pachetul de actiuni de 30 % din capitalul social pe care societatea de investitii financiare il detinea la Carom Onesti. „Tranzactia a fost de trei milioane de dolari si a fost comunicata la bursa”, spune presedintele SIF Moldova, Alexandru Matei. Dupa venirea lui Iancu la Carom, societatea s-a procopsit cu cele peste 1.000 de miliarde de lei, reprezentind numai restantele la plata accizelor. Si asta, in timp ce firma onesteana se pregatea de privatizare. De altfel, ministrul privatizarii, Ovidiu Musetescu, aflat de curind in Bacau, a declarat ca cine va cumpara Carom va beneficia de stergerea datoriilor. O declaratie care arunca intr-o noua lumina procesarile incrucisate Rafo – Carom.
Rafo, Carom si Ovidiu Tender
Sa facem o scurta recapitulare. In iunie 2002, firma VGB Oil si patronul sau Ovidiu Iancu si-au facut aparitia la Rafo Onesti. La inceputul lui septembrie, acelasi Ovidiu Iancu, prin firma VGB OIL, a cumparat 30 % din Carom. In luna februarie 2003, Ovidiu Tender a preluat creanta Rafo catre Petrom si a anuntat ca va detine un procent undeva in jurul a 49 % din capitalul social al Rafinariei. Si, in timp ce Ovidiu Iancu s-a preocupat serios sa faca tot mai neatractiv Carom, impingindu-l spre noi datorii, Ovidiu Tender a depus la APAPS dosarul pentru a cumpara Carom. Negocierile au inceput in cursul zilei de ieri.
Totul s-a petrecut sub ochii administratorului special
Carom Onesti a intrat, din vara anului trecut, in administrarea speciala a APAPS. Administrator special a fost numit Marin Badea, cercetator chimist. L-am intrebat cum de a fost posibil ca, sub ochiul vigilent al reprezentantului APAPS, Carom sa inregistreze, in numai cinci luni, o datorie de 1.000 de miliarde de lei la bugetul statului, sub forma de accize. Marin Badea spune ca procesarea benzinelor la Carom a reprezentat o adevarata gura de oxigen. „Carom nu mai poate face cauciuc, pentru ca singurul producator al fractiei C4, necesara in procesul de fabricatie, Arpechim Arad, nu mai vinde acest component. Din luna iunie anul trecut, am inceput procesarea de benzine si societatea s-a mentinut pe linia de plutire. Am acumulat restanta la accize pentru ca, fiind in administrare speciala, am avut o ordine de prioritati: salarii, energie electrica si gaze. Am platit contravaloarea creantei doar cit sa nu murim”, spune Badea.
Administratorul special ne-a vorbit si despre „finantatorul” de la Carom, care a contribuit lunar cu bani pentru reluarea productiei: Ovidiu Iancu. Cit despre contractul incheiat intre Rafo si Carom, Marin Badea isi aminteste ca de la Rafo s-au cumparat componente pentru procesare, iar benzina a fost vinduta prin VGB Oil. De fapt, benzina de la Rafo si Carom a fost comercializata de acelasi VGB. Numai ca, in timp ce pentru firma privata Rafo acest lucru a reprezentat o afacere, Carom s-a ales din toata povestea cu datoria de 1.000 de miliarde de lei. Datorie pentru care nu va raspunde nimeni si, mai mult, va fi stearsa din contul viitorului patron Ovidiu Tender. Si asta in timp ce sute de mii de pensionari se bucura la o suta de mii de lei in plus.
O pozitie cel putin curioasa despre ceea ce s-a intimplat la Onesti a avut-o ministrul Ovidiu Musetescu, cind l-am intrebat cum se poate ca o societate aflata in administrare speciala – deci a statului – a acumulat 1.000 de miliarde de lei la stat, in decurs de citeva luni. „N-au mai avut bani sa plateasca”, ne-a aruncat, in zeflemea, cel pus sa pazeasca averea statului.
Si tacerea este un raspuns
De citeva zile am tot incercat sa luam legatura cu oamenii implicati in acest caz. Am vrut sa-l intrebam pe Toader Gaureanu, dar si pe Corneliu Iacobov, cum se face ca gigantul Rafo a ajuns sa fie detronat la cantitatea de produse de instalatia de procesare de la Carom, o jucarie in comparatie cu Rafinaria. In timp ce Gaureanu a preferat sa se ascunda dupa vocea suava a secretarei, Iacobov a refuzat orice dialog cu noi. Aceeasi pozitie a adoptat-o Ovidiu Tender, care ne-a transmis, prin intermediul Dianei Coriciuc, de la Departamentul Comunicare al Tender SA, ca abia astazi si-ar putea gasi citeva minute pentru un dialog. De-a dreptul neparolist s-a dovedit a fi Ovidiu Iancu. Dupa ce a raspuns la telefon in cursul amiezii, ne-a recomandat sa revenim peste o ora. Dupa care, la telefonul sau, in ciuda numeroaselor insistente, nu a mai raspuns nimeni. (Nicoleta BICHESCU)

Comentarii