Viata vazuta de la un metru inaltime

Imediat dupa revolutia din ’89, desi trecuse binisor de 60 de ani, Costache Rusu si-a luat lumea in cap si a plecat sa isi construiasca un nou viitor in America, in tara tuturor posibilitatilor. Nu i-a placut. "Acolo nu esti sigur nici pe viata ta, nici pe nevasta. Daca intri din greseala pe un teren privat, proprietarul scoate imediat pistolul si ti-l pune la timpla. Pe nevasta esti sigur doar daca o tii acasa, la bucatarie. Daca ai scapat-o la serviciu si acolo a gasit un barbat care cistiga mai mult decit tine, iti spune adio si te-a lasat. Un divort nu-i mare lucru la ei. Iti depui cererea dimineata, la ora 8.00, si pina la 12.00 esti deja divortat", spune nea Costache. Dupa sase luni de stat prin America, s-a intors acasa. Acum vreo cinci ani, s-a insurat cu Tereza. Si-a ales cea de a doua nevasta dupa sufletul lui. Aceasta are putin peste un metru inaltime si cintareste vreo 40 de kilograme. "In sfirsit mi-am gasit si eu o femeie la care sa nu imi ridic capul atunci cind ma uit la ea", spune nea Costache uitindu-se mindru la simpatica lui nevasta. Bucuria omului are o explicatie pe care doar un pitic o intelege foarte bine: Costache Rusu are si el doar un metru si jumatate.
Poti sa iti mai completezi veniturile si de pe urma unui cintar
Trei mii de lei pentru un adult si doua mii de lei pentru un copil. Asta este taxa perceputa de nea Costache pentru orice bacauan care vrea sa-si verifice greutatea la cintarul lui. Tarifele sint, insa, mai mult orientative. Pe nea Costache nu il prea lasa inima sa cera bani de la cunoscuti sau prieteni, iar daca vede vreun copil mai dragalas care isi trage parintii de mineca si tine mortis sa vada cit a mai crescut in ultima vreme, il lasa sa urce gratis pe cintar.
De cind se ocupa de aceasta afacere, nea Costache a invatat pe de rost cam care este greutatea ideala, in functie de virsta, sex si inaltime. Cum vede pe cineva ca se apropie, isi da seama din ochi cam cite kilograme are si ii ghiceste greutatea chiar inainte de a se urca pe cintar. Mai greseste, uneori cu vreun kilogram sau doua, in plus sau in minus, insa de cele mai multe ori nimereste la fix. Are vad bun in Pasajul Revolutiei, iar clientii incep sa apara inca de la primele ore ale diminetii. Isi aranjeaza mai intii de toate cintarul, il sterge de praf pina il face sa straluceasca, dupa care se aseaza pe scaunelul adus de acasa si asteapta sa ii vina clientii. Cam prin jurul prinzului, o mina de femeie isi face aparitia linga el. "E nevasta mea, spune el mindru. Imi aduce de mincare si imi mai tine de urit. Tare mai e harnica! Mereu isi gaseste ceva de trebaluit prin casa. De multe ori o tin mai mult linga mine, doar ca sa se mai odihneasca putin", povesteste nea Costache. Chiar daca nu prea vrea sa recunoasca, nea Costache mai are un motiv sa isi tina nevasta linga el. Fata mereu zimbitoare a Terezei atrage intodeauna mai multi clienti la cintar. La drept vorbind, nici el nu este un om prea morocanos. Scorneste cite o poanta la doua trei fraze si este destul de greu sa stai serios linga el mai mult de zece minute.
S-a insanatosit mincind numai piine si struguri
Tot glumind, desi nu era vorba de un lucru deloc amunzant, ne povesteste cum a mincat el in copilarie, citeva luni, numai piine si struguri. Se inbolnavise, pe la zece ani, de un soi de pelagra. Tatal sau l-a internat imediat la spitalul din Moinesti. "Parintii mei erau din Nadistea, comuna Strugari. Cind m-am imbolnavit, tata m-a dus imediat la Moinesti, dar acolo doctorii i-au spus sa ma ia acasa si sa imi pregateasca camasa de moarte, ca nu mai am scapare din boala asta. Unul dintre doctori l-a sfatuit, insa, pe tata, sa ma duca la spital la Bacau. Atunci, de disperare, tata si-a vindut casa si ne-am mutat cu totii la Bacau", isi aminteste Costache Rusu. Era prin 1937, iar medicina nu gasise, inca, un remediu pentru boala pe care o avea. Un medic din Bacau l-a sfatuit sa il hraneasca, pret de citeva luni numai cu piine si struguri. Baiatul a urmat sfatul doctorului si, pina in iarna, s-a facut sanatos. Faptul ca este, acum, ceva mai mic de inaltime, nu i se trage, insa, de la boala din copilarie.
"Toata familia mea a fost mica de inaltime. Ce daca sintem asa de maruntei? Abia sintem singuri ca nu o sa facem niciodata cocoasa uitindu-ne in jos la ceilalti. Tinem spatele drept si capul sus intodeauna cind stam cu cineva de vorba", ne spune, rizind, nea Costache. Are 72 de ani, dar nu ii dai mai mult de 50. Acum are pensie mica si de aceea e nevoit sa isi completeze veniturile de pe urma cintarului. A fost, insa, o vreme, inainte de Revolutie, in care cistiga, impreuna cu prima lui nevasta, si 15.000 de lei pe luna.
"In America pr imele sapatmini a fost frumos, dar dupa aia nu mi-a mai placut"
"Prima mea nevasta era un fel de sef pe la Cooperativa Munca si Arta. Avea un frate in America si, in 1988, a facut ce a facut si a plecat la el. Am stiut de atunci ca nu se mai intoarce, dar nu a fost chip sa nu o las sa plece. Si am avut dreptate, pentru ca, intr-adevar, nu s-a mai intors", spune Costache Rusu. Imediat cum s-au deschis granitele, si-a zis ca a venit timpul sa vada cam ce viata duce nevasta lui la Los Angeles. Si-a scos pasaport si a platit o profesoara de la care vroia sa invete engleza. "Vai de pacatele mele, ce cazna am mai tras! Om la 60 de ani, ma punea doamna aia sa tin un creion intre dinti si sa ma strimb in oglinda. Alt chin a mai fost si cind a trebuit sa invat gramatica limbii engleze. Mie mi se parea complicata si gramatica limbii noastre, daramite, cea a altei limbi", povesteste nea Costache.
Dupa ce a pus piciorul pe aeroportul din Chicago, a trecut prin alte peripetii. Trebuia sa schimbe avionul ca sa ajunga la Los Angeles, la nevasta. Pina sa se inteleaga, in engleza, cu receptionera de la bilete, era cit pe ce sa piarda avionul. "Cu chiu, cu vai, am ajuns la Los Angeles. Primele sapatmini a fost frumos, dar dupa aia nu mi-a mai placut. Eu aveam deja 60 de ani, nu ma mai angaja nimeni, iar viata de acolo e tare scumpa. Americanul e hot. In magazine, pe etichete este trecut un pret, dar cind dai sa cumperi ceva, iti cere tot felul de taxe. M-am dus cu sotia, odata, sa isi cumpere o pereche de ciorapi. Costau trei dolari si imediat m-am gindit ca, in Bacau, as fi putut sa ii cumpar zece perechi cu banii aia. Am scos, totusi, din buzunar, trei dolari, dar vinzatoare mi-a zis ca trebuie sa mai dau vreo 25 de centi pentru nu stiu ce taxe. I-am lasat in plata lor si m-am intors acasa", spune nea Costache.
Norocul a dat peste el la batrinete
Citiva ani dupa intoarcerea din America si-a dus traiul de unul singur. Prin 1995 a intilnit-o pe Tereza. Prima nevasta nu era o femeie prea inalta, insa capul ei tot era cu vreo zece centimetri mai sus decit al lui. Cind a vazut-o pe Tereza asa de maruntica, nu i-a venit sa isi creada ochilor. Si-a dat seama ca a dat norocul peste el la batrinete, asa ca in citeva saptamini s-a si insurat cu ea. "E un om tare bun la sufet. Nu ne-am certat niciodata de cind ne-am luat", ne spune Tereza Rusu. La cei 52 de ani ai sai, Tereza are greutatea si statura unui copil de zece ani. Cind era prin scoala generala, parintii sai au constat cu ingrijorare ca nu mai creste deloc in inaltime si nu mai ia in greutate. "Am fost pe la tot felul de doctori, dar nu a avut nimeni leac pentru boala mea. Am ramas, asa, maruntica, si nici nu m-am maritat pina nu l-am intilnit pe Costache. Din cauza asta nici nu am avut copii. Mi-am alinat dorul avind grija de copii altora. De la 18 ani am trait prin tot felul de case, avind grija de copii altor familii. Ii cresteam pina pe la 10-12 ani, dupa care o luam de la capat la alta familie. Nu a fost deloc usor. Cind m-a gasit Costache, eram la pamint cu sanatatea. I s-a fost mila si m-a luat sa aiba grija de mine", spune Tereza. Sotul sau ne mai povesteste, apoi, cum se urca ea pe scaun sa ajunga la lucrurile de prin casa si cum are ea ambitia sa nu ceara nimanui ajutorul si vrea sa faca totul cu mina ei. Ne-ar mai fi povestit el multe, insa coada din fata cintarului se facuse cam mare, intre timp. "Trebuie sa am grija de clienti. Puteti veni, insa, oricind, sa va cintariti la mine gratis", s-a scuzat nea Costache, cu ochii la cei care stateau cu banii pregatiti in mina gata sa urce pe cintar. (Elena SOLOMON)