Inmormintare tiganeasca

"Haoliuu, drajii mei, haoliuu". Urletul tigancii de linga masa pe care troneaza sicriul urias al lui Damita strapunge cind si cind timpanele zecilor de rromi ticsiti unul intr-altul in incaperea ingusta si intunecoasa de pe Independentei. Majoritatea barbati, dar si citeva pirande cu puradeii in brate, cu totii intoliti in cojoace si haine de piele-piele, "nu de imitatie, cum purtati voi, ba", ne asigura amical un tigan burtos, neras de-o saptamina. Damful specific, de jeg afumat, face aerul insuportabil intre peretii pe care stau, batute-n cuie, atit de obisnuitele carpete. Ajunsi la vreo doi metri de sicriul de stejar masiv, renuntam sa inaintam din pricina imbulzelii. Fotoreporterul "Monitorului" e nevoit sa ridice bratele deasupra capului pentru a-i face o ultima poza "Printului". Cind le coboara inapoi, isi impiedica degetele in vreo trei miini tuciurii infipte cu nonsalanta prin buzunarele sale. "Ce faceti ma, ati innebunit, n-am nimica la mine, numai 500 de lei si-un film". Nu-l baga in seama decit piranda care dibuise bancnota de 500: "Domnu’, ma scuzati, din greseala". Oricum nu se mai oboseste sa inapoieze banii, iar noi iesim in graba. In spatele nostru izbucneste un nou "haoliuu…", urmat de boscorodeala in romanes.
Aglomeratia de afara nu-i cu nimic mai prejos. In jurul Rabei pregatite sa care sicriul lui Preda, vreo mie de curiosi asteapta desfasurarea ritualului. Crestin ortodox, cum altfel, dovada fiind coloana de tiganusi care asteapta in fata cu podoabele bisericesti in miini. Balcoanele de vizavi sint pline de capete ce privesc multimea de jos. Cei doi preoti angajati de Caricel pentru slujba lui frate-sau discuta intre ei, ceva mai incolo, ferindu-si cu grija anteriile de glodul de pe jos. Unul dintre ei se rasteste la rromii din preajma sa mai lase tigarile, "ca-i ceremonie crestina". Nu-l baga nimeni in seama. Reusim sa razbatem intr-o zona mai libera numai trecind prin spatiul in care se revarsa un suvoi de apa din streasina. Dam cu ochii de citiva ofiteri de politie, in civil, aflati si ei pe-acolo, in misiune. Ne roaga sa transmitem cameramanului care filmeaza ceremonia pentru bulibasa "sa traga cit mai mult, s-avem si noi material documentar".
In fine, pe la 12,30, sicriul este scos din casa intr-un concert de urlete. Ca sa vada mai bine, citiva puradei s-au catarat pe pervaze, iar unul mai istet intr-un copac de linga trotuar. Caricel, bulibasa si fratele mortului, arunca un fisic gros de bancnote de 500 peste capetele oamenilor, conform obiceiului. Ne intrebam daca e si bancnota fotoreporterului nostru printre ele. Putin probabil. Nu se preteaza bulibasa la asa ceva. Coloana se pune incet in miscare pe Independentei, sub conducerea unui presupus maestru de ceremonii. Aflam ca respectivul, afisind o importanta greu de inteles daca luam in calcul si imbracamintea haioasa pe care o poarta, este venit din alta parte, de pe la Suceava, special pentru eveniment. Cert e ca omul isi cunoaste treaba binisor, chiar daca la un moment dat coloana se rupe in doua, puradeii cu podoabele luind-o mult inaintea camionului. Prima dovada a "meseriei" sale o face maestrul de ceremonii in intersectia cu Grivita, cind purcede sa opreasca dupa cum il taie capul, cu sau fara folos, masinile aflate in miscare, rotind caraghios bastonul din mina. Iar talmes-balmesul ce insoteste marsul tiganilor sporeste insutit cind ies in Calea Nationala, sub "bagheta" magica a aceluiasi maestru. Pina si Volkswagen-ul Politiei Rutiere face cale intoarsa la recomandarea imperioasa a bastonului minuit de tigan. Multimea se deplaseaza incet, bocetele neamurilor apropiate ale "Printului", sprijinite cu miinile de platforma camionului, imbinindu-se deloc armonios cu valsurile intonate de gasca de muzicanti din spate. Ba chiar, si mai in spate, tiganii boscorodesc in limba lor fara a arata cine stie ce durere. Citiva, e drept nu foarte multi, isi folosesc dreptul de a mai destinde atmosfera bulgarindu-se cu zapada. Din cind in cind, procesiunea se opreste pentru obisnuitele "poduri", de fiecare data zburind pe deasupra capetelor, dintr-o punga de plastic, cite un pumn de fise de o suta. In fata bibliotecii, dupa o asemenea oprire, un tigan isi bondaneste nitel piranda, lasind-o in zloata de pe jos, iritat de ceva ce numai el stie. Cuvintele care insotesc ploaia de pumni ce se abate asupra capului rromancei sint deslusite numai de ai lor. In fine, dupa aproape o ora, sicriul cu trupul masiv al "Printului" poposeste in incinta bisericii Uspenia, aflata la vreo 20 de metri, in linie dreapta, de punctul de plecare.
Pe timpul slujbei, o mare de tigani ia in stapinire centrul vechi al orasului, bulgarindu-se si aruncind pe jos recipientele goale de vodca. Dupa inca vreo ora, coloana se pune din nou in miscare, catre cimitirul Eternitatea. Punctul culminant al ceremoniei se inregistreaza in momentul in care sicriul lui Damita coboara in pamint, bocetele celor din preajma umplind de jale intreaga comunitate prezenta in moina cimitirului. Atmosfera se schimba brusc, tiganii abordind o mina mai vesela, caci, nu-i asa, "ce a fost, a fost, iar noi avem a trai si de-amu inainte, c-asa-i viata. A fost om bun, dar tre’ sa ne vedem si d-ale noastre". Iar "d-ale noastre" inseamna intr-o prima faza praznicul de pomina organizat de bulibasa Caricel, adulmecat de dimineata de toti cei care-au trecut prin zona inhalind miresmele de carnuri incinse in ceaunele tiganilor. Un rrom mai in virsta tine sa ne transmita parerea ca "de la Mariuta incoace n-a mai fost asa inmormintare frumoasa la Botosani". "Frumoasa" sau nu, inmormintarea se incheie cu un chef monstru in buricul tirgului si cu planuri de convocare a staborului tiganesc pentru desemnarea noului urmas al bulibasei, in locul defunctului "print" Vasile Preda. (Viorel SURUGIU)