Parintii care-si maltrateaza copiii pot face inchisoare

Zicala cu bataia rupta din rai este refrenul preferat al parintilor care se pling ca au copii problema, insa putini dintre ei se intreaba daca nu cumva tocmai "sfinta" bataie ii face pe copii recalcitranti. Ajunsi la rindul lor parinti, cei care in copilarie au fost batuti "gospodareste" aplica propriilor odrasle acelasi tratament, convinsi ca numai asa pot "scoate oameni" din ei. Este inutil sa li se spuna acestor parinti ca psihologii recomanda excluderea bataii dintre mijloacele de educare a copiilor. "Traditia" curelei se dovedeste mai puternica decit orice recomandare a expertilor. Ce nu stiu acesti parinti e ca tratamentul violent aplicat propriilor copii ii poate costa libertatea.
Articolul 306 din Codul Penal prevede ca "punerea in primejdie grava, prin masuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltarii fizice, intelectuale sau morale a minorului, de catre parinti sau de orice persoana careia minorul i-a fost incredintat spre crestere si educare, se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 12 ani". Daca acest articol de lege ar fi mai bine cunoscut de parinti, poate ca numarul violentelor savirsite asupra copiilor fara aparare ar mai scadea. Ne ingrozim de fiecare data cind aflam de cruzimile infioratoare la care sint supusi unii micuti de catre cei care le-au dat viata. Parinti alcoolici, parinti someri, parinti innebuniti de saracie, isi descarca asupra propriilor odrasle obida adunata de o viata, cautindu-le vini imaginare si promitindu-le nu de putine ori chiar moartea. "Eu te-am facut, eu te omor", auzim cite un parinte ca isi ameninta odrasla pentru ca a chiulit de la scoala ori a spart o farfurie. Si mult nu lipseste ca amenintarea sa se transforme in realitate, daca nu intervine la timp cineva.
Prezentam in iunie cazul celor trei frati Andronic din Tudora, cu virste cuprinse intre 2 si 7 ani, injunghiati in zona inimii de un tata schizofrenic, care si-a motivat gestul astfel: "La ce sa traiasca, daca nu am ce sa le dau de mincare, si-apoi nu vedeti ce mizerie si ce poluare este in lumea asta?". Din fericire, copiii au supravietuit tentativei de crima, insa traumatismul psihic suferit nu va putea fi sters niciodata. De curind presa a prezentat amanuntit cazul celor doua surori arse cu vatraiul si batute cu biciul de o mama descoperita de psihiatri perfect responsabila de actele sale, ori cel al fetitei desfigurate cu fierul incins de catre cea care a adus-o pe lume. Doctorii din spitale se confrunta, de altfel, cu cazuri de pacienti cu virste fragede internati cu diagnosticul de traumatism datorat agresiunii parintilor, plini de vinatai, julituri sau chiar rani facute cu tot soiul de obiecte devenite in miinile unor parinti inconstienti instrumente de tortura.
Putine dintre aceste agresiuni ajung insa sa fie cercetate de Politie, pentru ca lipsesc plingerile vatamatilor. Copiii batuti nu indraznesc sa se plinga nimanui de agresiunile suferite, pentru ca se tem de represalii si mai dure din partea parintilor. Daca micutii ar avea curajul sa spuna ce li se intimpla acasa macar invatatorilor ori profesorilor, poate ca parintii violenti ar putea fi santionati pe cale legala. Doar in cazuri extreme, cind este pusa in pericol viata copiilor, ori cind cazul ajunge pe primele pagini ale ziarelor, Politia si Directia pentru Protectia copilului se autosesizeaza.
Maiorul Tiberiu Furdui, din cadrul Inspectoratului Judetean de Politie, declara: "Nu imi amintesc sa fi primit vreodata o reclamatie din partea unui copil batut de parinti, desi copiii au acest drept. Reclamatiile sint primite din partea vecinilor sau ale rudelor, insa cazurile de acest gen sint foarte rare. In acest an, spre exemplu, nu am fost sesizati de nici un caz de agresiune a parintilor asupra propriilor copii, desi banuiesc ca destui au primit tratamente violente in familie, chiar daca noi, moldovenii, sintem mai cu frica lui Dumnezeu". De aproape un an, de cind fiinteaza, in evidentele Directiei Judetene pentru Protectia Copilului Botosani nu figureaza nici un caz de maltratare fizica a copiilor de catre parinti ori tutori legali, desi se banuieste ca astfel de cazuri nu sint rare. "Nu am fost pusi deocamdata nici in situatia de a solicita instantelor de judecata decaderea din drepturi a vreunui parinte, insa daca am fi pusi in fata vreunui caz de agresiune a copiilor, nu am ezita sa recurgem la aceasta procedura" ne-a declarat Doina Seftiuc, secretara DJPC. (Dana BEJENARU)