Anchetatorii mortii

De la Sherlock Holmes incoace, de la clasica lupa si banala mapa din vinilin a militianului de sector si pina la ofiterul specialist, este, indiscutabil, cale lunga. Singurul element care nu poate, insa, lipsi unui anchetator de la "Penale" si fara de care tinarul ofiter n-ar rezista mai incolo de banca Academiei de Politie ramine flerul. Vorbim, aici, despre adevaratii politisti de teren, despre oamenii care se deplaseaza la locul unei crime, despre viata celor care n-au nici mama, nici tata, atunci cind datoria ii cheama. De ce anchetatorii mortii? Textul de fata se vrea o "necropsie" a militianului, in drumul sau spre statutul de politist. Fiindca angajatii de la Cercetari Penale din Inspectoratul Judetean de Politie (IPJ) Braila au demontat, de mult, "rotisoarele", nevoiti fiind sa ancheteze, in prima faza, crime oribile, violuri "masluite" si chiar tepe de miliarde, doar cu flerul "din dotare", batem cizma si va relatam citeva din secretele metodelor de instrumentare a unei anchete politienesti.
Picatura chinezeasca si declaratiile peste declaratii
Serviciul Cercetari Penale din IPJ numara sase ofiteri. Acestia reprezinta, in fond, spuma sectorului. In spatele lor, sint zeci de oameni, inarmati doar cu batrinul pistol "Carpati" si, evident, cu pasiunea muncii de politist. Cum infractorii isi aroga, dupa decembrie ’89, ceva mai multe drepturi decit cetateanul onest, activitatea din "Penale" nu este deloc usoara. De la prevenirea si combaterea infractiunii, inregistrarea reclamatiei, planificarea urmaririi penale si cercetarea la fata locului, pina la delimitarea cercului de suspecti, eventual capcanarea (marcarea cu prafuri speciale care duc la realizarea flagrantului), retinerea, arestarea si ascultarea inculpatului, pe fruntile anchetatorilor curg riuri de transpiratie. Asta, in conditiile in care, ca tot romanul, politistul de "Penale" este motivat doar de pasiune.
"Pentru a vorbi despre aceasta latura a meseriei de politist, ne-ar trebui citiva ani buni. In acest domeniu, nu trebuie sa «ai mama sau tata». Eu am prins citiva ani de Militie, port uniforma de peste 16 ani si am observat o schimbare atit in atitudinea angajatilor de la «Cercetari Penale», cit si in atitudinea infractorilor. Vreau sa va spun ca, dupa ’90, oamenii nu prea mai vorbesc. Asadar, nu este usor sa transformi o simpla banuiala intr-o proba care sa duca la inculparea cuiva. Cercetarea penala difera de la caz la caz, de la cauza la cauza. Inceputul este, intotdeauna, cetos. Intii, se inregistreaza informatiile de la partea vatamata, sa spunem, si, apoi, sint facute echipele care realizeaza cercetarea la fata locului. Pina la cercul de suspecti, este cale lunga. Si la acest capitol, sint multe de spus. In primul rind, ne gindim ca trebuie respectate drepturile individului. Nu mai merge cu bataia, cu rotisorul. De altfel, eu n-am mers niciodata pe aceste metode de investigatie. Sint adeptul picaturii chinezesti, anchetei pasnice, prefer declaratiile peste declaratii. Am un stil aparte de a vorbi cu infractorii. Cu duhul blindetii. Ii chem in mai multe rinduri la mine si ii rog sa-mi povesteasca acelasi lucru de mai multe ori. Cei care au o atitudine sincera nu primesc acest tratament. Bineinteles ca verific toate elementele declaratiilor de mai multe ori si nu cred nimic, nu-mi dau cu parerea. Asa, am ajuns sa cercetez chiar si infractiuni contra securitatii statului, in prima faza, fiindca, apoi, le lua Bucurestiul", ne-a relatat mr. Ionel Decu, seful Serviciului Cercetari Penale din IPJ Braila.
Conform Tratatului de Tactica Criminalistica, editat de Ministerul de Interne, "cercetarea la fata locului este o activitate complexa, de durata, care solicita exactitate, calm, perseverenta, prudenta, eforturi si, uneori, chiar sacrificii. Indiferent de conditiile in care se desfasoara, de tabloul initial oferit de locul unde s-a consumat evenimentul, in efectuarea acestei activitati nu trebuie sa se porneasca de la idei preconcepute".
Adesea, cea mai mica abatere de la manual se poate lasa cu ratarea anchetei.
Violul si omorul – cele mai grele cauze
"De exemplu, am de anchetat un viol cu mai multi autori. Victima nu cunoaste autorii. Ce fac? Plec de la simpla reclamatie. Dar ce fac daca victima nu-mi poate relata in scris, nu poate vorbi deschis despre fapta? E greu, nu?! Primele informatii de la care plec sint: data, ziua, ora, locul… Deja, in momentul in care poti sa raspunzi la intrebarea «unde», ancheta merge. Apoi, trimit echipele la fata locului, sa preleveze probe, sa faca masuratori. Datele acestea, puse cap la cap, spun daca este sau nu viol. Am avut un caz: mama unei fetite de 13 ani a reclamat ca aceasta a fost violata de un tip de 28 de ani. Masuratorile si probele gasite la fata locului au fost definitorii: tinara plecase de buna voie cu individul acela, iar fapta nu se consumase intr-un tractor, cum ni s-a spus. Si, apoi, legistul are o misiune importanta intr-o ancheta de acest gen. Este absolut imposibil ca un viol sa nu lase urme asupra victimei. Sau… Uneori, trebuie sa pleci de la simpla iarba culcata. De la firul ierbii, cum se spune. Altceva: victima ii lasa violatorului o zgirietura sau retine un semn particular al acestuia. Elementele acestea duc spre intocmirea unui cerc de suspecti", a adaugat mr. Decu.
Omorul este, de asemenea, o cauza greu de cercetat. Chiar daca rolul principal in anchetarea unui omor este detinut de procurorul criminalist, politistii impreuna cu medicul legist sint aceia care au misiunea de a inventaria urmele dezastrului: "Odata, a trebuit sa adun miini, picioare, bucati de corp omenesc, pentru a reface filmul sinistrului. E drept ca asta se intimpla dupa un accident urit, dar, si la crime, misiunea este cam aceeasi. De pilda, in cazul «atacatorului X», a trebuit sa masuram baltile de singe, sa ridicam probe din scarile blocurilor in care se consumau atacurile. Dar am fost norocosi totusi, galateanul Lica Pletosu, cel care a atacat 13 femei, pe unele in scop de jaf, a lasat multe urme, indeosebi amprente. Si, apoi, a avut o atitudine sincera."
Maiorul Decu n-a dus lipsa de cauze "urite" in cariera sa de politist. In prima sa zi de Militie, intr-o duminica, a fost nevoit sa cerceteze un caz de relatii sexuale intre minori de acelasi sex. La trei zile dupa aceea, a preluat un dosar cu tentativa de viol. "Violul, incestul si omorul sint cele mai grele cauze. Si totusi, cum la viol si omor nu se pot face reconstituiri – la incest este posibila si capcanarea – acestea ramin, prin eliminare, cauzele cele mai dificile."
Interlocutorul recunoaste ca, de cele mai multe ori, dotarea nu ajuta in solutionarea unei cercetari. "Se zice ca nu toti politistii au nas de politisti. De aceea sint bancurile. Dar, acum, bancurile nu mai sint de actualitate. Cine n-are «nas» se autoelimina, cine n-are tactica si nu pune pasiune in ceea ce face, dincolo de factorul emotional, pleaca de la Cercetari Penale, se duce acolo unde ii este locul. Metodele de ancheta se invata in ani de zile, de aceea, eu consider Academia de Politie drept o super-facultate, dar cu flerul de politist te nasti sau nu", a declarat seful Serviciului Cercetari Penale din IPJ Braila. Ultima sa precizare ar putea, la fel de bine, tine loc si de concluzie: "Nu m-am gindit niciodata sa ma las de Politie, am 16 ani de activitate, dar sint atit de politist, incit inca mai astept ziua de salariu." (Nicoleta BUTNARU)