Lacrimile de crocodil ale asasinului

marți, 04 iulie 2000, 23:00
4 MIN
 Lacrimile de crocodil ale asasinului

Tapiterul de 43 de ani, Aurel Axentiev, care in 16 iunie a hacuit cu un cutit de bucatarie doi oameni nevinovati, rupe tacerea si se arata ingrijorat de soarta celor doi copii ai sai ramasi in strada. Axentiev se ineaca de lacrimi cind le transmite micutilor ca-i iubeste si scrisneste din dinti cind ii transmite concubinei, pentru care "a ucis", sa fie intelegatoare si sa lase copiii in custodia rudelor sale.
Paradoxal, criminalul considera ca micutii Axentiev vor fi mai bine ingrijiti de stat si de sora sa Viorica Puia decit de propria lor mama. In consecinta, soarta fratilor Axentiev este pecetluita. Luni, urmare a unui acord dat de Parchetul Braila, reporterii nostri au reusit sa discute cu asasinul din Progresul, care a confirmat, partial, intentiile rudelor sale, de a-i interna pe micuti intr-un Centru de Plasament.
Elena si Stefan Axentiev, de 5, respectiv un an si jumatate, sint in pragul internarii intr-o casa de copii fiindca tatal lor, proprietarul apartamentului in care au locuit pina la asasinat impreuna cu mama lor, Vasilica Neculai, 38 de ani, a imputernicit-o verbal pe sora sa, Viorica Puia, sa intretina apartamentul si sa interneze copiii intr-un centru de plasament, pentru cel putin un an de zile.
"Ea mi-a dat casa-n puscarie. Eu de ce sa-i dau casa mea!?"
Dupa ce, saptamina trecuta, Vasilica Neculai a apelat la sprijinul Directiei Generale pentru Protectia Drepturilor Copilului, cazul micutilor Axentiev intrind in vizorul mai multor institutii de resort, tatal minorilor se pronunta pentru institutionalizarea acestora, drept pret pentru alungarea concubinei din cauza careia, sub imperiul urii si geloziei, a comis un dublu asasinat.
"Concubina mea a mai avut un copil, dintr-o prima casnicie, pe care l-a abandonat intr-un centru de plasament. Baiatul acela, Ionel Iacob, a murit la 16 ani intr-o casa de copii, fiindca mama lui nu l-a ingrijit. Eu nu vreau ca fata si baiatul meu sa ajunga la fel. Chiar si statul ii va creste mai bine decit mama lor. Sora mea ii va da la centru pentru un an de zile, imi va plati intretinerea la apartament, acum am o datorie de patru milioane. Dupa un an, ii voi da tutela surorii mele. Deocamdata n-am facut nici un act pentru vinzarea apartamentului si sora mea nici nu vrea sa-l vinda. Dar sa fie clar: daca ea, concubina, mi-a dat casa la puscarie, eu sa-i dau casa mea?! Sint convins suta la suta ca sora mea va avea grija de copii", ne-a declarat Aurel Axentiev.
El a incercat sa ne convinga ca micutii Elena si Stefan vor ajunge mai bine, stind departe de mama lor. "As vrea sa le transmit micutilor ca-i iubesc. Atit", spunea acesta, cu ochii plini de lacrimi. Fata i s-a schimbat brusc, intr-o grimasa, rostind: "Vasilicai as vrea sa-i transmit sa fie intelegatoare si sa lase copiii, fiindca ceea ce fac nu fac din rautate, ci pentru binele copiilor."
Mai mult, Axentiev sustine ca "Vasilica minca mincarea copiilor, mintea si nu avea simtul responsabilitatii", in vreme ce el: "raspund pentru ceea ce am facut si trag. Asta e!"
Pe de alta parte, insa, Vasilica Neculai spunea: "Am trait opt ani si jumatate cu Axentiev. Ma batea si pe mine si pe copii. Acum, «cumnata» si «soacra» m-au batut, m-au jignit si ne-au dat ultimatum pentru a parasi casa. Mi-au spus sa dau copiii, sa-i creasca statul. Ei nu au fost niciodata muritori de foame cu mine, nu au fost bolnavi sau oropsiti de mine. Mi-au ridicat si alocatiile si nu mai am, acum, ce le da de mincare."
In ajutorul copiilor a sarit DGPDC, directoarea institutiei semnalind faptul ca se va adresa chiar si politistilor pentru a salva copilaria fratilor Axentiev: "Este inadmisibil ca bunica si matusa micutilor sa-si arunce nepotii intr-un centru de plasament", afirma Alecsandrina Broasca, directoarea DGPDC Braila.
Singura problema ridicata de Axentiev n-ar fi ocuparea apartamentului sau de copii, ci de concubina: "N-as vrea ca ea sa aduca diversi indivizi in acel apartament. Apoi, nu cred ca ea se va putea angaja, sa cistige, pentru a intretine copiii. Meseria ei este de cizmar, dar nu se pricepe si nici n-a mai muncit de peste 12 ani."
Deocamdata, asasinul din Progresul nu a intreprins nimic pentru a vinde apartamentul, iar copiii sai au dreptul la acea casa, chiar daca sint minori. Cit despre tutela, ramine de vazut cu ce drepturi ramine criminalul, intimplator si tata, dupa judecarea procesului sau. Pina la cuvintul instantei, pina la decizia unui tata incatusat, doi copii au nevoie disperata de un acoperis si, nu in cele din urma, de o mama. (Nicoleta BUTNARU, Gina PAVLICENCO)

Comentarii