SIDEX merge spre prapastie, in sir indian

"Piatra unghiulara a reformei", asa cum a fost botezata de catre mai marii nostri conducatori privatizarea Combinatului Siderurgic de la Galati, se pare ca are oarece fisuri in consistenta. Imensele "gauri" financiare ale combinatului galatean si-ar fi putut gasi salvarea intr-o infuzie de capital, daca firma care ar fi cumparat "mamutul de otel", si-ar fi putut permite asemenea investitii. "Monitorul" a intrat, insa, in posesia unor documente care ridica mari semne de intrebare asupra credibilitatii cumparatorului indiano-britanic si, desigur, asupra viitorului siderurgistilor galateni.
Cine esti dumneata, mister Mittal?
"LNM Holdings", "Ispat Karmet" si "Ispat Indo" sint proprietatea privata a rezidentului britanic Lakshmi Niwas Mittal, presedinte al Grupului "LNM". Mittal este, de asemenea, actionar majoritar al "Ispat International". Interesant este faptul ca prima firma de profil a lui Mittal si-a demarat activitatea abia in 1976, in timp ce marii producatori de otel din lume au o istorie de 50-200 de ani. Este greu de crezut faptul ca, in doar 20 de ani, se poate face avere in siderurgie. Cu toate acestea, Mittal sustine ca firma sa se situeaza pe locul patru in lume. O privire sumara pe site-urile de profil prezentate pe Internet, scoate la iveala realitati financiare zguduitoare. "Ispat International" a terminat anul 2000 cu o productie de otel de 17,1 milioane tone, o cifra de afaceri de 5.097 milioane dolari si un profit net de 99 milioane dolari. La prima vedere, totul pare foarte frumos, insa datoriile insumeaza un volum inspaimintator: 5.094 milioane dolari – adica, peste 5 miliarde de dolari americani -, aproape cit cifra de afaceri. Majoritatea acestor datorii sint credite bancare pentru care firma a platit, in 2000, dobinzi de 216 milioane dolari. Anul acesta si in anii urmatori, urmeaza sa plateasca dobinzi asemanatoare si sa ramburseze imprumuturile. La nivelul intregului concern, situatia pare si mai neagra. In primele sase luni ale acestui an, s-a inregistrat o pierdere de aproape 130 milioane dolari, iar nivelul datoriilor este dublu.
SIDEX – datorii de un miliard de dolari
Combinatul siderurgic de la Galati este cea mai mare intreprindere de profil din sud-estul Europei. Valoarea patrimoniului "Sidex" este de 1.170 milioane dolari, iar in combinatul galatean lucreaza in prezent 28.000 de oameni. In plus, in cele citeva sute de societati comerciale care depind de colosul de la Dunare, lucreaza peste un milion de persoane. Toate santierele navale romanesti, fabricile de tevi, fabrica de vagoane de la Arad, fabricile de autoturisme "Dacia", "Aro" si "Daewoo", "Tractorul Brasov" si un alt puhoi de alte firme din tot soiul de domenii, sint dependente de otelul furnizat de siderurgistii galateni. SIDEX produce in prezent 4 milioane de tone de otel pe an, functionind la jumatate din capacitate. In primul semestru al acestui an, societatea a inregistrat o pierdere bruta de 140 milioane de dolari, la o cifra de afaceri de 400 milioane. SIDEX si-a consumat toate rezervele, are de rambursat credite in valoare de 150 milioane dolari si datorii fiscale de 850 milioane dolari. Aflata in aceasta situatie, in care valoarea patrimoniului tinde sa fie depasita de datoriile insumate, societatea galateana se afla in pragul falimentului. Nimeni nu are insa curajul sa declare falimentul combinatului, din mai multe motive, cel mai important fiind probabil, consecintele sociale ale unei astfel de decizii. Asadar, singura solutie convenabila ramine privatizarea.
Conditiile, problemele, actiunile…
Privatizarea combinatului inca nu s-a realizat, intrucit cele doua parti implicate in contract au convenit sa finalizeze tranzactia dupa o perioada de tranzitie de aproximativ 100 de zile, perioada in care Guvernul Romaniei s-a angajat sa ofere o serie de facilitati investitorului strain. In acest sens, guvernantii au promis emiterea unui act normativ care sa acorde siderurgistilor scutiri de taxe si impozite; modificarea legii pensiilor care sa permita angajatilor "Sidex" sa se pensioneze anticipat (indienii spera sa scape in acest fel de aproximativ 2000-3000 de persoane). In plus, pentru a facilita privatizarea, Executivul a hotarit ca toate datoriile la bugetul de stat, banci, furnizorii de energie precum si creantele HUAD sa fie convertite in actiuni. Cu toate acestea, dupa 50 de zile de la semnarea contractului, nici una din promisiunile catre investitorul indian nu au capatat o forma concreta.
Pe de alta parte, contractul de privatizare al "Sidex" nu a fost dat niciodata publicitatii, dar citeva aspecte din continutul acestuia au inceput sa "transpire". Desi initial se stabilise un pret de 1 dolar/ actiune, firma anglo-indiana va plati Romaniei, 0,1 dolari (10 centi), ceea ce inseamna un pret final de 53,8 milioane dolari, ceea ce reprezinta pretul unei fabrici de chibrituri. Chiar si acesti bani, vor fi platiti in doua transe: 25 de milioane la inceput, iar restul dupa 15 luni. Contractul negociat prevede ca indienii vor achizitiona toate actiunile statului. APAPS nu a luat, pare-se, nici cea mai mica masura de protectie. Cel putin, asa reiese din faptul ca nu si-a pastrat nici macar "actiunea de control", cea care i-ar fi permis Statului sa protejeze in viitor intersele strategice ale societatii si ale angajatilor acesteia.
Cumparatorul s-a angajat sa desfasoare o ampla actiune de restructurare, impartita in trei capitole: reforma manageriala, recapitalizare si retehnologizare. Daca primul capitol presupune cheltuieli modeste, celelalte doua necesita foarte multi bani. In ceea ce priveste recapitalizarea, combinatul de la Galati are nevoie urgenta de o infuzie de capital, de cel putin 200 milioane de dolari, bani meniti sa tina in viata activitatea "Sidex". Cumparatorul ofera insa, doar 100 de milioane, sub forma de credit cu dobinda redusa. Basca, pina si acestia vor fi oferinti in doua transe.
In privinta retehnologizarii, reprezentantii "Sidex" au inaintat indienilor, in perioada negocierilor, un proiect al strategiei de investitii si modernizare pe termen scurt si mediu (anii 2001-2007), proiect care – se pare – a fost apreciat initial de reprezentantii "Ispat". Probabil ca indienii au mers insa, pe principiul "fa-te frate si cu dracu’, pina treci puntea". In proiectul mai sus mentionat, intocmit de inginerii Mircea Budur si Ioan Ungureanu, se explica necesitatea unui volum de investitii ce depaseste un miliard si jumatate de dolari, bani ce trebuie alocati in maximum sapte ani. Cumparatorul ofera numai 175 milioane dolari, cerind SIDEX-ului sa puna la bataie alte 200 de milioane, ceea ce ar insemna ca retehnologizarea sa se faca numai cu 20% din necesar, intr-o perioada de 10 ani, desi aceasta suma de-abia permite finalizarea programului de investitii pentru perioada 2001-2002.
Privatizare sau spionaj economic?
Anumite procese de fabricare a otelului romanesc sint efectuate in baza unor retete secrete, brevetate de cercetatorii romani in domeniu.
In aceeasi zi in care s-a semnat contractul de baza, s-au pus in aplicare si prevederile din anexa 1, cu privire la realizarea unui "Acord cu Observatorul". Asadar, in sediul "Sidex", s-au instalat 7 cetateni straini (contractul prevedea "o echipa de pina la 5 specialisti"), reprezentanti ai "LNM", care au luat la puricat intreaga activitate a combinatului. "Acordul cu Observatorul", cuprinde clauze surprinzatoare pentru orice om cu capul pe umeri. Astfel, reprezentantii domnului Mittal au acces nelimitat la toate documentele societatii, de orice factura ar fi acestea si dreptul de a inspecta orice coltisor din combinat. In plus, conducerea "Sidex" are obligatia de a le furniza acestora rapoarte zilnice, saptaminale si lunare cu privire la toate domeniile de activitate. Depasind prevederile contractului, directorii "Sidex" au pus la dispozitia anglo-indienilor birouri echipate cu calculatoare si scannere, astfel incit acestia sa poata trimite, oriunde in lume, orice informatie, rapid si fara nici un efort. In cazul in care privatizarea va esua, "LNM" va ramine in posesia unui volum impresionant de date, care-i va permite scoaterea combinatului galatean de pe piata.
A strigat cineva linie?
Nimeni nu se indoieste de faptul ca privatizarea combinatului este absolut necesara. Toti se asteptau ca portofoliul de actiuni detinute de APAPS sa fie cumparat de un investitor bogat si puternic, capabil sa implementeze un program de restructurare, care sa aiba ca rezultat relansarea economica in conditii de eficienta. Punind fata in fata solicitarile APAPS si cele ale conducerii SIDEX, pe de o parte, si rezultatele negocierii de cealalta parte, tindem sa ne indoim de faptul ca "LNM" este investitorul capabil sa scoata din prapastie combinatul galatean. Asadar, s-a cerut ca timp de 5 ani, noul patron sa nu trimita in somaj nici un salariat si s-a obtinut aceasta concesie, cu conditia ca statul roman sa scoata la pensie 2000-3000 de oameni pina la 31 decembrie 2001. S-a cerut aport de capital de 200 milioane de dolari si s-a obtinut un credit de 100 milioane – chiar zilele acestea, la initiativa lui Mittal, se va semna un contract intre "Sidex" si bancherii de la "BERD", care urmeaza sa imprumute combinatul cu cei 100 milioane dolari, suma ce se va adauga la creditele existente in valoare de 150 milioane dolari. S-au cerut 1.600 milioane dolari sub forma de investitii directe pentru retehnologizare pe o perioada de 6 ani si s-au obtinut numai 175 milioane dolari, pe timp de 10 ani.
In bilantul contabil al "ISPAT", pe primele sase luni ale acestui an, apare si o rubrica denumita foarte sugestiv, "cheltuieli neprevazute", rubrica la care este inregistrata o suma de 28 milioane dolari. Sa fie acest banet, "comisionul" pus in miscare de indieni pentru netezirea drumului catre semnarea contractului?
Apar astfel citeva intrebari. Este "LNM" capabil sa rentabilizeze combinatul, de vreme ce el insusi are pierderi in primele sase luni ale acestui an? Va fi SIDEX privatizarea deceniului sau va esua intr-un "model" periculos, gen "Tepro" Iasi sau "CSM" Resita? (Marian COMAN)