Un brailean este politist de elita in Kosovo

70 de ofiteri si subofiteri din Romania intaresc rindurile a ceea ce generic se numeste "Kosovo-cop". IPJ Braila contribuie cu patru oameni la instaurarea si apararea pacii in teritoriu, trei fiind repartizati in sectoare de maxim pericol din Pristina, iar unul intr-o zona fierbinte din Prizren. Chiar daca putini sint aceia care recunosc riscul la care se expun politistii trimisi in Kosovo, barbatii tineri, care ajung sa imbratiseze armele si sa faca pact cu moartea pentru o perioada determinata, sint tot un fel de carne de tun. Trist este ca cei mai multi romani, care au plecat in misiunea de gradul "0", n-au facut-o pentru glorie, ci pentru bani si experienta.
Plecat in august 2000 in tabara ONU din Pristina, plutonierul Calin Petrica, 27 de ani, fost lucrator in Sectia "Judiciar" a Inspectoratului Judetean de Politie Braila, spune ca traieste in conditii de Legiune Straina, avind misiunea de a contribui, ca toti ceilalti purtatori de uniforma, la instaurarea ordinii si linistii, sub stricta supraveghere a Natiunilor Unite, fiind "inrolat" in "Regional Serious Crimes SQUAD" – unitate de elita din cadrul UNMIK- United Nations Mision in Kosovo.
"Totul este «dangerous»"
Calin Petrica este casatorit de aproape doi ani si jumatate, iar in urma cu opt luni, cind s-a ivit momentul sa plece in Kosovo- implicit sa cistige destul pentru a-si cumpara o locuinta – s-a sfatuit cu sotia si, chiar daca au luat cu greu decizia despartirii pentru o perioada de un an, atit cit dureaza contractul, au inteles ca, din punct de vedere financiar, "merita". Principalele conditii pentru selectionarea celor ce urmau sa plece in misiune au fost: cunoasterea la perfectie a limbii engleze, conditie fizica, cel putin cinci ani de vechime in Politie, sa fie apt psihic… Lui Calin i-a fost si mai greu sa paraseasca tara fiindca este in anul patru de studiu la Academia de Politie.
Destainuirile tinarului subofiter sint pe cit de socante, pe atit de interesante: "Faptul ca lucrez intr-o misiune internationala, alaturi de politisti de elita ale altor 55 de natiuni si in conditii dure, ma ajuta sa capat experienta. Acolo, viata este grea, orasul arata intotdeauna ca dupa razboi, cetatenii, de la 7 la 70 de ani, poarta arme automate, grenade, bombe… Cind sint in afara biroului meu de la «Regional Serious Crimes SQUARD», totul este «dangerous» (n.n. periculos). Practic, viata ne este aproape tot timpul pusa in pericol. Organizam filtre, descoperim masini cu arme, droguri… Am acum in lucru un dosar cu trafic de canabis. Misiunea noastra in zona este de a asigura pacea, iar institutia noastra este ceva intre Crima Organizata si Judiciarul de aici, o unitate de investigatii speciale. Politiile locale nu au voie sa ancheteze cauzele cu violente. Acum, albanezii au scos in strada o Politie locala care se ocupa, insa, numai de ordine, iar nu si de actele criminale. Anchetam nenumarate rapiri, violuri… Cam astea sint infractiunile care predomina", ne-a relatat plt. Calin, omul care poarta numele de cod "Sierra India 19" – SI 19.
Institutia in care lucreaza politistul trebuie sa pazeasca si locuintele diplomatilor straini, "ale tuturor internationalilor", cum spunea subofiterul.
Pristina, Kosovo in general, arata, conform afirmatiilor lui SI 19, ca un ceaun in fierbere: "Albanezii sint agitati, zilnic se intimpla ceva groaznic. Insa, ceea ce am observat la ei, chiar daca sint musulmani, e faptul ca au un extraordinar simt al legaturii de singe. Daca unul este lovit in plina strada, ceilalti sar sa-l ajute si chiar contribuie la prinderea atacatorului. Nu-i vorba, neaparat, de simt civic, este ceva ce la noi, in Braila, n-am intilnit, este o unitate perfecta intre comunitati.
Daca ar fi sa compar viata de acolo cu cea de aici, fiindca stiu ce se intimpla in Braila – citesc zilnic «Monitorul de Braila» pe Internet, as putea sa spun ca acolo exista o comunicare extraordinara intre Politie si Judecatorul de Instructie (acolo nu exista sistemul Procuraturii), iar intre noi si sefii nostri – superiorul meu este canadian- exista o relatie buna, de amicitie. Cu ajutorul nostru, al celor trei romani din Pristina, cel putin citiva germani, englezi, americani, canadieni si spanioli au inteles ca Romania nu inseamna doar legenda lui Dracula. Pe usa biroului meu este ancorat steagul tricolor si daca ma bucur de tot confortul acolo- masina, calculator conectat la Internet – este datorita ONU, care ne si plateste chenzinele. Statul roman n-a facut decit sa ne «inchirieze», sa ia lunar banii pentru ca noi muncim acolo. Nu ni se asigura cazare, masa… De multe ori raminem fara apa, fara curent. Si asta se intimpla doar cu romanii, fiindca, de pilda, am fost in tabara germanilor si am vazut ce mincare si ce confort le asigura statul lor pentru a-i determina sa ramina si sa lupte acolo."
"Ma «e-mail»-ez, zilnic, cu nevasta-mea"
Intrebat despre dotarea unitatii la care lucreaza, plt. Calin a ridicat din sprincene si a zimbit: "Nici nu suporta comparatie cu dotarea de aici. Mi-a luat o luna de zile sa invat sa exploatez toate aparatele de acolo. Cel mai dificil caz pe care l-am instrumentat, pot sa spun, l-am «descilcit» datorita unui astfel de aparat sofisticat. Un albanez l-a impuscat pe altul in stomac si apoi l-a pus pe fiul sau sa spuna ca a comis fapta. Chiar daca tinarul si-a dat tatal de gol, individul a recunoscut abia dupa ce i-am pus in fata probele cu praful de pusca prelevat de pe miinile sale, la ceva timp dupa comiterea faptei."
N-am indraznit sa-l intrebam pe SI 19 daca s-ar intoarce in Romania dupa expirarea contractului sau daca ar opta pentru alt stat, date fiind relatiile pe care le-a legat acolo cu politisti occidentali. "Kosovo mi-a schimbat foarte mult mentalitatea. Intilnirea cu altfel de oameni m-a determinat sa gindesc diferit fata de cum gindeam atunci cind traiam in Romania. Ceea ce se intimpla acum in Braila mi se pare un anacronism. Probabil ca ma voi intoarce acasa fiindca imi este tare dor de ai mei, chiar daca ma «e-mail»-ez zilnic cu nevasta-mea."
O data la citeva luni, pentru citeva zile, Calin vine acasa. Parcurge cu masina cei 1000 de kilometri dintre Pristina si Braila. De Paste, el a fost cu familia. Simbata trecuta, politistul a plecat, din nou, in "misiune imposibila", cum ii place sa spuna. (Nicoleta BUTNARU)