Criza din 1929-1933 la Iasi: Proteste, concedieri, jafuri, falsificatori de bani

Falimente, sinucideri, greve, somaj, tilharii "indraznete". Toate acestea faceau parte din realitatea ieseana a anului 1930 asa cum apare in doua dintre ziarele de traditie iesene din 1930: "Opinia" si "Lumea". Realitatea de acum mai bine de 80 de ani incepe sa se asemene cu ceea ce se intimpla in prezent, iar specialistii compara criza de atunci cu recesiunea economica inceputa in 2008. 

"Opinia" titra pe 19 ianuarie 1930: "Somerii ieseni refuza ajutorul primariei – noua manifestatie de astazi a muncitorilor". "Un numar de peste 100 de lucratori someri au venit din nou astazi la inspectoratul muncii in chestia ajutorarii (…) Delegatia somerilor nu a admis ca ajutorul sa fie impartit la domiciliul muncitorilor fara lucru, ci la Primarie. (…) Autoritatile au luat toate masurile de ordine la fata locului fiind adus un pluton de jandarmi sub comanda d. cap. Oprescu. Dupa ce s’au tinut cateva cuvantari in curtea corporatiei, muncitorii au pornit in liniste urmati de jandarmi pana la cantina lor din strada Costache Negri". Articolul nu este nici pe departe o exceptie in presa vremii.

Putem sa citim tot in "Opinia" despre protestul comerciantilor dorohoeni impotriva impozitelor arbitrare", ori despre "Greva soferilor din capitala". Chiar si "pensionarii din Cernauti au demonstrat in strada cerind sa li se dea pensiile. Nemultumiri ale "corpului didactic" din pricina salarizarii, ori starea jalnica a spitalelor afectau deopotriva domeniul social. "Statul n’a respectat legea caci profesorii nu primesc pentru orele suplimentare, plata egala cu a orelor celorlalte ale catedrei. (…) Statul ii opreste pe nedrept profesorului pentru aceasta munca in plus, cite 4380 lei lunar, ceia ce face pe an: lei 52560!. Aceasta suma echivaleaza cu salarul sau de la catedra pe timp de mai bine de trei luni! Cu aceasta suma pe care i-o opreste statul pe nedrept, profesorul si-ar putea plati globalul si lemnele pe un an de zile", se arata intr-un articol editorial din ziarul "Opinia" de joi, 30 ianuarie 1930.

Doar doua saptamini mai tirziu, tot in "Opinia" putem citi despre "Starea mizera a Spitalului Precista Mare din Roman O institutie ajunsa la ruine dupa rasboi – la 100.000 de locuitori, 60 de paturi". "A venit razboiul si cu el tot cortegiul nemaipomenitelor suferinte indurate. Spitalul s’a deteriorat, instrumentele si utilajul a inceput sa se piarda sau sa se struce si ne mai fiind inlocuit, lipsa permanenta si-a facut aparitia. (…) Starea falimentara a spitalului nostru nu poate fi mai categoric descrisa decat prin cifre. Astfel, in calitate de medic primar al spitalului, leafa mea impreuna cu toate sporurile si gradatiile se ridica la 3600 lei pe luna. Orice comentarii sunt de prisos.

Tot din cauza proastei salarizari, lipsa unui personal selectionat se resimte acut" – "Opinia", duminica 16 februarie 1930. Realitatea era crunta: "Somajul ia proportii", titra ziarul "Adevarul" pe 16 aprilie 1930. "Mii de concedieri la industriile particulare si ale statului. Dela inceput se observa agitatii printre muncitorii concediati la primul rind pentru ca concedierile se fac anapoda de cele mai multe ori la dispretul celor mai elementare legi ca sa nu mai pomenim de legile umanitatii".

Populatia era infometata. In acelasi numar de ziar citim despre elevii Scolii nr. 5: "scolari cari frecventeaza scolile primare, dintre cari unii cari abia isi amagesc foamea cu un ceaiu pe zi, sau in 24 de ore singura mancare li-i cea oferita la amiazi de cantinele scolare". Acelea erau "Aspecte ale societatii noastre: mizerie si egoism"

"Suntem in imposibilitate sa exportam macar un singur bob"

Agricultorii erau una dintre categoriile cele mai afectate de criza. "Nu mai e rentabila cultura griului in Romania", titra la 18 ianuarie 1930, ziarul "Lumea". "Un ziar comercial publica un articol asupra sanselor culturei graului la noi, cu concluzii foarte pesimiste. Ziarul constata ca Romania, tara eminamente agricola a ajuns a nu mai putea cultiva grau in conditii de rentabilitate. De unde inainte de razboiu exportul graului constituia una din marile noastre surse de bogatii, actualmente suntem in imposibilitate sa exportam macar un singur bob".

In cazul porumbului, o situatie similara: "Polonia ne-a rapit piata germana. (…) A survenit acordul germano-polonez care loveste grav in exportul nostrum si va spori criza in care se zbat agricultorii romini", scriau marti, 21 ianuarie 1930 jurnalistii de la "Opinia". Ziarul central "Adevarul", care pe o buna perioada a crizei a dedicat o intreaga pagina "Adevarului economic" – pagina 4, realizeaza articole ample de analiza.

Unul dintre acestea, din 16 aprilie 1930, se referea intocmai la cauzele crizei agricole. "In rezumat, preturile actuale ale cerealelor sunt atat de reduse incat agricultorii sunt cu totul dezorientati la stabilirea planului de cultura pentru anul viitor. (…) Pretul orzului este de departe de a acoperi costurile de productiune". In consecinta, scadeau si preturile la derivate din produse agricole. "Ieftinirea painii la Botosani", titra ziarul "Lumea", luni 23 iunie 1930. "Ne-am ocupat la timp despre greva brutarilor din Botosani, in urma masurilor luate de d. primar Uraian, morarii au acceptat sa ieftineasca faina alba la 9 lei Kgr. Aseara s’a tinut o sedinta extraordinara a consiliului comunal, in care s’a hotarat a se fixa pretul painii albe la 9 lei, iar al celei negre la 7 lei kgr. Brutarii au acceptat acest pret si au reluat lucrul".

Afectati erau si romanii din alte ramuri, fie ca erau petrolisti, ori comercianti. Pe 18 noiembrie 1930, ziarul "Opinia" publica un articol despre "agitatia printre petrolisti". "In toata regiunea petrolifera domneste o puternica agitatie in randul producatorilor, din prisma caderii enorme a pretului titeilor. Dela 32.000 lei , un vagon de titei a ajuns in present la 10.000 de lei".

"Tribunalul a declarat firma in faliment respingand cererea de arestare a falitilor"

Oamenii aveau dari din ce in ce mai mari la stat, se indatorau, apelau la rezervele din banci pe care le aveau ori apelau la gesturi extreme si isi luau viata. "Comerciantii continua lupta contra pacostei impozitelor", scriau in pagina 3 jurnalistii de la "Opinia", pe 21 ianuarie 1930. "Se apropie momentul cand negustorii nemai putand munci pentru comert vor cauta sa se faca functionari ai statului", anticipau ei. Chiar si oameni simpli se sinucideau din cauza banilor. Joi, 29 mai 1930, "Opinia" relata despre "Sinuciderea unui invatator la Dorohoi" – "In cancelaria scoalei primare din satul Buda-Mica, jud. Dorohoi, si-a pus capat vietii, prin strangulare, tanarul invatator Mihai Legatu zis Ungureanu, in etate de 19 ani. Cauzele acestui act funest se datoresc unor incurcaturi banesti. Se fac cercetari".     

Pe micii sau marii comercianti deopotriva ii pastea falimentul. In ziare se relata aproape zilnic despre hotariri ale tribunalului prin care numeroase firme erau trecute la faliment. Iata ce scria "Lumea" de simbata 30 august 1930: "Declararea in faliment a unei firme iesene, in urma cererii proprietarilor" – "Tribunalul, dupa o lunga delberare a declarat firma in faliment respingand cererea de arestare a comerciantilor faliti". 

Bancile dadeau si ele semne mari de oboseala. Editorialul "Panica deponentilor" scris de M.A. Badarau in ziarul "Opinia" pe 22 ianuarie 1930 exprima tocmai acest lucru. "S’a vorbit si se vorbeste de catva timp de fuzionarea unor banci din localitate. O stire care nu are nimic ingrijorator in sine. A fost deajuns insa ca sa se sopteasca ca bancile sunt silite sa recurga la o atare masura pentru a-si ascunde situatiunea lor precara, sau ca un sofeur concediat dela una din banci sa afirme ca nu se mai restitue depozitele – pentru ca deponenttii, cuprinsi de panica, sa asedieze institutiunile de credit cerand restituirea depozitelor lor de bani. (…) Deponentii nu par a-si da seama de faptul ca o banca, chiar solida, si chiar in momentele de cea mai desavarsita prosperitate economica, nu se gasesc todeauna in masura de a restitui imediat depozitele incredintate ei spre fructificare. Cu atat mai mult ea nu poate avea aceasta posibilitate intr-un moment de jena financiara ca cel in care ne gasim in momentul de fata".

"Un camion atacat de banditi"

Autoritatile nu faceau fata crizei, in ciuda faptului ca incercau masuri legislative prin care sa apere populatia, pe de o parte, iar pe de alta parte sa ii aplice taxe noi. Camata si jafurile luau amploare. Pe 30 ianuarie 1930, "Opinia" scrie despre o lege impotriva cametei. "In preoectul de lege pentru combaterea concurentei neleale, se vor introduce dispozitii speciale. Se vor fixa limite legale pentru dobanzi si se vor prevedea penalitati contra celor ce iau camata."

Titluri precum "Un camion atacat de banditi pe sos. Cosmesti Tecuci soferul ucis – marfuri furate", ori "Indraznet jaf", "Un nou furt" presarau zilnic paginile ziarelor locale si nationale. Ba chiar se vorbea si despre bani falsificati. Iata ce anunta pe prima pagina ziarul "Opinia" de duminica, 9 februarie 1930: "Monede false a 2 lei in localitate. Politia a fost aseara informata de descoperirea unor monede false a cate doi lei. Un tanar a cumparat doua bucati de halvita dela vanzatorul ambulant Const. Bilan, care se oprise in coltul strazii Lozonschi si fi plati 4 lei in doua monede a cate 2 lei. Dupa ce cumparatorul a plecat, vanzatorul a constatat ca cele doua monede sunt false, ele fiind turnate in cositor". La fel se vorbea si despre falsificatori din Viena.

"Reduceri bugetare pentru a se economisi inca un milliard"

Economia la buget era principala masura incercata de guvernul de atunci, care parea neputincios in fata schimbarilor prin care trecea societatea. "Se fac noui reduceri bugetare pentru a se economisi inca un milliard", titra pe 13 decembrie 1930 ziarul "Opinia". – "Ieri s’au dat dispozitiuni tuturor departamentelor sa faca suprimari de 10 la suta la materiale. Iar pentru realizarea intregei sume de un miliard se va recurge si la suprimari de personal".

Pe de alta parte, ziarul "Lumea" scria la 20 decembrie 1930 despre "cum au fost reduse salariile functionarilor publici". Atacurile la adresa guvernului erau ferme, ceea ce a si condus la destramarea forului executiv. "Parodie parlamentara sub regimul haotic ai d-lor Maniu – Madgearu" era doar unul dintre titlurile vremii. "Fabrica parlamentara lucreaza cu o iuteala ametitoare. Ploua din ambundenta cu proiecte si iesa legi ca ciupercile. (…) Deputatii nu stiu ce voteaza; editurile nu mai priditesc sa publice avalansa de legi; publicul nu-si mai da seama ce legi il cirmuiesc; avocatii nu stiu cum sa le mai comenteze si magistratii nu mai au siguranta cum sa le aplice".

Opinia din 14 octombrie 1930 relata tocmai despre caderea guvernului. "S’a bucurat tara 22 de luni de binefacerile unui regim de pomina; a rabdat cat n’a putut; si a ispasit cu prisosinta pacatul de a fi lasat ademenita de promisiunile aventurierilor democrati; si a rasuflat sarmana, cu usurinta, afland ca guvernul nu mai este. Plin de griji pentru ziua de maine, poporul acesta nu si-a mai ingaduit macar luxul de a manifesta bucuros".

Departe de a fi pe sfirsite in anul 1930, semnele viitoare ale crizei erau sumbre. Ziarul "Lumea" prevestea intr-un editorial la data de 23 iunie1930 ceea ce avea sa se intimple: "Statele Unite au urcat tariful vamal. Anglia este pe cale de a se intoarce complect la protectionism – a afirmat-o pana si Lloyd George. Toate celealte state se inchid intre ziduri chinezesti. Ce va fi la urma? Oamenii vor muri de foame stand la masa impodobita cu tacamuri de aur".