Disidentii ieseni, piloni ai disidentei romanesti

Grupul disident de la Iasi, in frunte cu scriitorul Dan Petrescu, a fost unul dintre pilonii esentiali ai miscarii disidente din Romania. De fapt, dupa cum se mentioneaza si in raportul lui Vladimir Tismaneanu, de la inceputul activitatii sale ca disident, la inceputul lui 1988, si pina la caderea regimului in decembrie 1989, Dan Petrescu „a devenit criticul cel mai prolific si cel mai subtil al regimului Ceausescu". Revolta scriitorului impotriva comunismului s-a manifestat prin articole publicate in presa straina in care scria despre privatiunile si absurditatea sistemului, prin interventii la postul de radio Europa Libera, dar mai ales printr-o carte, scrisa in colaborare cu Liviu Cangeopol, considerata si astazi cel mai acid si vehement protest impotriva comunismului scris in timpul lui Ceausescu. Cartea lui Dan Petrescu si Liviu Cangepol, „Ce-ar mai fi de spus. Convorbiri libere intr-o tara ocupata", a fost trimisa in Occident inregistrata pe o banda de magnetofon si ascunsa in cutia cu pudra a unei lectorite de la Universitatea „Cuza". Cartea a fost publicata in timpul lui Ceausescu, in revista „Agora" din SUA. „Pe linga numeroase analize scurte asupra sistemului comunist si mecanismelor sale de control, el este coautorul, impreuna cu Liviu Cangeopol, al unei radiografii exceptionale a Romaniei din ultimii ani ai dictaturii ceausiste. Textul, un dialog de lungimea unei carti, a reprezentat la vremea respectiva cea mai radicala critica a comunismului romanesc, care cerea schimbarea sistemului comunist insusi", se precizeaza in raportul Tismaneanu. Dan Petrescu nu a fost insa singur in actiunile sale. Scriitorul iesean s-a bucurat de sprijinul neconditionat al sotiei sale, Tereza Culianu-Petrescu – se precizeaza in Raportul Tismaneanu, dar si de sprijinul prietenilor sai, o mare parte dintre ei deveniti ulterior actori activi ai miscarii disidente de la Iasi, precum Alexandru Calinescu, Luca Pitu, Liviu Cangeopol, Dan Alexe, Liviu Antonesei. Datorita specificului regimului ceausist, miscarea disidenta din Romania nu a avut aceeasi amploare sau acelasi impact cu cea manifestata in tarile comuniste din Europa Centrala. De fapt, in Romania nu a existat o miscare disidenta colectiva, ci mai degraba disidenti solitari, ale caror miscari puteau fi usor anihilate de „fortele de ordine", dupa cum mentioneaza „raportul Tismaneanu".

Raportul integral al comisiei Tismaneanu il puteti citi aici