Biserica fantoma din Mausoleul Eroilor – Focsani Sud

Putini focsaneni ?si imagineaza ce se poate ascunde dincolo de zidurile „baroce” ale Mausoleului Eroilor din Focsani Sud, care adapostesc astazi o biserica de tranzitie. Din „casa a mortilor”, ?ntre 1948-1953, mausoleul ajunge wc public si bordel pentru ostasii sovietici stationati in Focsani. Din ratiuni politice si la insistenta Armatei imobilul a fost restaurat si un paznic ?i asigura protectia. Printre bunurile aflate ?n edificiu se numara o colectie de arme, harti si documente. ?ntre timp, „Adio Arme”, adio paznic si documente! Din decembrie 1990 functioneaza in conditii insalubre, printre criptele mortuare din partea inferioara a mausoleului, o biserica.
Construit ?ntre 1927-1930, Mausoleul Eroilor adaposteste ?n cele trei cripte osemintele a 3244 soldati rom?ni si rusi, ucisi ?n timpul primului razboi mondial ?n luptele din jurul Focsanilor. P?na ?n 1948 cladirea a fost ?n subordinea Asezam?ntului National „Regina Maria” pentru Cultul Eroilor. Prin Decretul nr. 48/29 mai 1948 al Marii Adunari Nationale, asezam?ntul este desfiintat si patrimoniul administrat de acesta trece in grija Ministerului Fortelor Armate (MFA). Din nefericire, mausoleul nu a fost cuprins pe lista cu monumentele trecute la MFA, ceea ce face ca, din 1948 pina in 1952, acest imobil sa fie al nimanui. In acest timp mausoleul a fost profanat: osemintele au fost scoase din nisele individuale, candelele furate, pietrele de marmora cu numele soldatilor smulse, tabla de pe acoperis desfacuta. Organele centrale ale Armatei se sesizeaza si prin Hotarirea nr. 984/18 iunie 1952, a Consiliului de Ministri a Republicii Populare Romane se stabileste ca, monumentele si „cimitirele eroilor romani si sovietici” sa intre in grija primariilor (Sfaturilor Populare).
„Casa de ?nt?lnire ?ntre femei si ostasii sovietici”
Situatia devenise atit de grava la Focsani incit a circulat ?n mediile militare bucurestene ideea desfiintarii mausoleului si transferarea osemintelor la Marasesti. Intr-un Memoriu din 21 mai 1953 al generalului maior M. Maltopol, director al Muzeului Militar Central, cu privire la mausoleul din Focsani se spune: „In intreg continutul Muzeului profanat am gasit peste osemintele scoase, resturi umane, lasind impresia ca mausoleul devenise W.C. public”. Starea deplorabila a mausoleului deranjeaza conducerea Armatei, mai ales ca era un monument in memoria ostasilor romani si sovietici si cei din urma stationau la Focsani. Un an mai t?rziu, ?ntr-un Memoriu din 26 iulie 1954, adresat de Balcu Banica din Garnizoana Focsani, generalului maior Maltopol, descoperim o situatie halucinanta: „Din informatii, Mausoleul Focsani este transformat in casa de intilnire intre femei si ostasii sovietici, fara ca organele locale militare si civile sa ia vreo masura”. Imobilul va fi, in sfirsit, reparat pentru a nu aduce o ofensa „ostasului sovietic”. ?n 1957 gasim Mausoleul Eroilor ?ntr-un registru contabil al Casei de Cultura Municipala, semn ca Primaria ?l subordonase acestei institutii. Cert este ca un paznic asigura siguranta edificiului. Aceasta este istoria incredibila a mausoleului pina in 1989.
De la „Bordel”, la Mausoleu si „Catacomba”
Dupa 1989 destinul mausoleului va lua o alta turnura. ?n 1990, datorita lipsei unei biserici ?n cartierul Focsani Sud, ?n urma unui Memoriu al Protoieriei Focsani, protoiereu fiind Pr. Alexandru Capra, Primaria accepta ca mausoleul sa fie utilizat de locuitorii acestui cartier, astept?nd ca una din bisericile ?ncepute ?n acelasi an sa fie terminata. La 1 decembrie 1990 se sfinteste mausoleul ?n prezenta P. S. Gherasim de la Buzau si, de la acea data, putem vorbi despre catacomba din mausoleu. Pina in 1998, mausoleul a apartinut Primariei si a fost administrat de Ateneul Popular „Mr. Gh. Pastia”. Prin Legea nr. 213 din 1998, privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, mausoleul trece la Directia de Urbanism, care se gaseste tot ?n subordinea Primariei, ca si c?nd aici erau persoane care se pricepeau la monumentele istorice. La data c?nd apare acest articol mausoleul figureaza ?nca ?n inventarul Ateneului Popular ca „mijloc fix”, conform declaratiei directorului Ateneului, Valentin Gheorghita. Purtatorul de cuv?nt al Primariei Focsani, Dan Cazaciuc, ne-a confirmat existenta acestui edificiu in grija domeniului public. „Biserica fiind aproape terminata – spune Dan Cazaciuc – in curind mausoleul va fi liber si va reintra in domeniul public”. Dupa informatiile noastre, existenta acestei biserici improvizate este contrara legilor bisericesti. Un cavou poate tine loc de Biserica doar in situatii exceptionale si pentru un anumit timp. Daca in 1990 acest lucru se justifica, acum, ?n 2005, avem impresia ca undeva ceva nu este ?n regula. Daca ?ntr-o zi obisnuita, cladirea pare, din exterior, o bazilica bizantina, ?n zilele cu servicii religioase, intrarea pe aleea spre Mausoleu pare a fi rupta din „Zahei Orbul” lui V. Voiculescu. ?n schimb, cei care cunosc filmele lui Emir Kusturica pot sa-si imagineze cu usurinta universul din interiorul mausoleului. Mozaicul imagistic al filmului „Underground” pare a fi rupt din lumea acestei biserici si te astepti dintr-o clipa ?n alta ca vreo cripta sa se desfaca si soldatii sa marsaluiasca ?n urma vreunui tanc.
Disparitia armelor si a obiectelor de Patrimoiu
O alta „poveste” este legata de armele si obiectele de patrimoniu ce existau odinioara ?n mausoleu. La primirea acestui edificiu pentru a oficia serviciile religioase, preotul Gheorghe Dragoi nu a semnat nici un act de primire, nici o lista de inventar. Mai mult, conform celor declarate de preot, la primirea cheilor mausoleului, de fata nu a fost nici o persoana din partea institutiilor care aveau ?n subordine aceasta cladire. „Am luat ?n primire cladirea de la maiorul Enache de la Pompieri, care ?ntre timp a murit. D?nsul se ocupa la acea ora de imobil. Nici o alta persoana nu a fost de fata. Cu d-l Mihai Opait, responsabilul Casei de Cultura (actualul Ateneu – n. r.), care patrona Mausoleul la acea data, am vorbit dupa”, declara preotul Gheorghe Dragoi. Deci, la 1 decembrie 1990 nu exista nici un obiect de patrimoniu si nici o arma ?n cladire. De aici rezulta ca transferul obiectelor cu caracter muzeal aflat ?n mausoleu fusese deja efectuat. C?nd? Din ianuarie 1990 p?na ?n ianuarie 1993 director al fostei Case de Cultura a fost Mihai Opait. ?nainte de ianuarie 1990 director era Maria Deliu. Poate ca problema armelor si a obiectelor de patrimoniu ar fi putut fi rezolvata daca cei doi directori citati mai sus ar fi acceptat sa comunice cu noi. Refuz?nd, nu au facut dec?t sa arunce o umbra asupra acestei perioade si lasa sa planeze ?n continuare misterul peste aceste lucruri. „?n arhivele institutiei noastre nu exista nici un document din anii 90 si nici din 1989, din care sa rezulte ca mausoleul a fost dat cuiva pentru a oficia servicii religioase si nici un proces verbal care sa probeze transferul inventarului obiectelor din mausoleu, de la Casa de Cultura catre preot sau la Muzeu”, ne-a declarat Valentin Gheorghita, care a cercetat ?n arhivele Ateneului Popular. De aici rezulta urmatoarele ?ntrebari: unde sunt aceste obiecte de patrimoniu si armele? Daca au fost transferate undeva, unde s?nt actele care sa probeze acest lucru?
Din partea autoritatilor, un „dolce farniente”
Desi, conform Legii nr. 213/1998, mausoleul se afla in grija Primariei, practic nimeni nu se ocupa de acest edificiu. Prin aceste r?nduri dorim sa transmitem un semnal de alarma ?n directia celor care patroneaza aceste edificii publice, Primariei si Directiei pentru Cultura. Dorim sa le amintim ca s?nt responsabilii acestor cladiri si, ?nainte ca CNN-ul sa descopere aceasta catacomba din secolul al XXI-lea, sa ia masurile care se impun. Daca Ateneului Popular i s-a taiat la ?nceput de toamna caldura, fara ca acest lucru sa fie comunicat celor ?n cauza, de Mausoleul Eroilor nici nu-si amintesc a-l avea ?n custodie. In cazul ca nu pot asigura buna functionare a acestuia, cei din Primarie pot face demersurile necesare pentru a-l trece ?n grija Muzeului Vrancei, singura institutie din judet care dispune de personal pregatit si de logistica necesara. Trecind mausoleul in grija celor competenti si ajutind preotul sa termine biserica, autoritatile locale ar readuce un monument al eroilor in circuitul celorlalte monumente vrincene si ar reda demnitatea Bisericii, obligata, la 16 ani de la „caderea comunismului”, sa traiasca inca intr-o catacomba. In felul acesta Focsanii vor avea un monument pe masura istoriei orasului si nu un bazar, din care lipsesc doar turcii. (Valentin MUSCA)