Copiii bolnavi SIDA din leagan au fost uitati

Cei 14 pusti macinati de SIDA ce-si duc zilele in Leaganul nr.2 Focsani au fost totusi scosi la o plimbare in parc de salariatele institutiei. Apoi, sarmanii s-au bucurat mincind dintr-un generos tort de mere cu multa frisca, preparat special pentru ei de "mama bucatareasa".
La momentul cind reporterii "Monitorului" i-au vizitat, cei 14 copii repetau de zor pentru serbarea de Mos Nicolae. Pentru ca au intrat deja in cea de a treia luna de cind nu mai primesc tratament antiretroviral, micutii au fost atinsi de diverse afectiuni si, nu de putine ori, se umplu de bube. Si asta n-ar fi nimic pe linga celelalte boli pe care le contacteaza din pricina sistemului imunitar scazut.
Nu stiu ce se petrece cu ei si habar n-au ca moartea li se apropie din zi in zi. Au ajuns sa creada ca asa este normal. Ca toti copiii sint ca ei. Dar ceea ce nu inteleg deloc este motivul pentru care, dincolo de geamurile institutiei, pe strada, exista totusi copilasi ce merg de mina cu mama si cu tata. "Normal ar fi fost ca intreaga comunitate sa-si aminteasca de acesti copii. Ei exista si reprezinta o adevarata drama a societatii noastre. Ne asteptam sa fie astazi (ieri – n.r.) inconjurati si de atentia altor oameni, nu numai de cei care lucreaza zilnic cu ei. La noi traiesc 14 astfel de copii cu virste cuprinse intre 8 si 14 ani, iar la Casa Sperantei mai sint inca 14. Sint copii care s-au imbolnavit inainte de Revolutie, ori in anul 1990. Parintii nu i-au vizitat niciodata. Medicamente nu mai sint si, cu toate ca le dam vitamine, lipsa tratamentului antiretroviral se resimte", a declarat Ileana Chelmus, directorul Centrului de Plasament "Alina", amintind totodata ca in Cimitirul Nordic, in zona numita "a saracilor", exista 12 mici morminte ale altor copii rapusi de SIDA. La capatiiul lor nu a ars ieri nici o luminare.
"Riscul acestei meserii este moartea"
Dati uitarii au fost si cei 29 de salariati ai Leaganului nr.2 care ingrijesc de ani buni copiii bolnavi SIDA. Acesti oameni au ajuns sa nu se mai teama de contaminare, desi nu este zi lasata de la Dumnezeu in care sa nu realizeze riscul la care se expun. "Dar nu poti sa-i respingi. Au nevoie de afectiune si, cind vin la tine sa-i mingii, nu te lasa inima sa-i alungi. Mi-s dragi. I-am crescut de la o luna si ii cunosc pe fiecare in parte", spune Ioana Furdui, educatoare la Leaganul nr.2, marturisind ca a observat totusi reticenta in comportamentul celor din afara institutiei, cu care intra in contact. "Exista teama. Si mie mi-e teama. Sotul meu, de exemplu, a ajuns sa umble cu sticla de spirt dupa el, sa dezinfecteze. Mi-aduc aminte ca o colega de-a noastra a fost odata la dentist si cind a spus unde lucreaza i-au spus sa se ridice si sa plece", a mai spus Ioana Furdui.
Stresul la care sint supuse angajatele leaganului care ingrijesc copii bolnavi de SIDA si riscul la care se expun e recompensat doar cu un spor de 10% din salariul de baza. Si, ca si cum aceasta nedreptate nu ar fi fost de ajuns, nimeni nu vrea sa ia in considerare Hotarirea de Guvern nr. 559/2000 prin care acest spor a fost majorat, ajungind sa fie de la 50% la 100% din salariul de baza. Cu toate ca normele metodologice de aplicare a acestei hotariri au fost aprobate prin avizul comun al Ministerului Muncii si Ministerului Sanatatii inca din septembrie 2000, celor 29 de angajati care lucreaza cu copii infestati din Leaganul nr.2 le intra in buzunare tot un spor de 10%.
"Nu cred ca exista o meserie cu un risc mai mare. Sporul este foarte mic, comparativ cu pericolul la care ne expunem. Iar salariile sint si ele asa cum sint. Cu acesti copii se lucreaza foarte greu, pentru ca au si boli psihice. Sint imprevizibili, nu poti stii ce reactii pot avea. Dar m-am atasat de ei. Noi ar trebui sa avem totusi mai multe materiale dezinfectante si unguente pentru miini", este de parere Anisoara Crivat, de zece ani infirmiera la Leaganul nr.2.
SIDA este o realitate
Poate ca n-ar fi atit de greu ca din cind in cind sa ne aplecam bunatatea si intelegerea spre acesti micuti uitati in leagane. Pe linga faptul ca au fost pur si simplu aruncati de parinti, ei au fost si condamnati la moarte de o boala cumplita, groaznica, ce-si va intinde ghearele si in secolul urmator. Si asa cum cei care ii ingrijesc si-au asumat toate riscurile, sa ne asumam si noi macar responsabilitatea de a-i accepta, asculta si intelege. Pentru ca, vrem nu vrem, SIDA exista. (Laura BREANA)