Familie decupata din Evul Mediu

joi, 02 octombrie 2003, 23:00
4 MIN
 Familie decupata din Evul Mediu

O familie cu sase suflete traieste intr-o cocioaba la marginea Mindrestiului, in conditii asemanatoare celor din Evul Mediu. Ionel Vasilache, in virsta de 43 de ani si Liliana Vrajitoru de 31 de ani, impreuna cu cei patru copii ai lor, locuiesc intr-un bordei acoperit cu folie de plastic si se ingramadesc intr-o incapere de numai patru metri patrati. Fara curent electric sau alte avantaje oferite de civilizatie. Gospodaria, incropita cindva de parintii sotului, a devenit o ruina. Barbatul spune ca a mostenit, dupa moartea parintilor, o fisie de teren cit ai intoarce un trabant si o casa batrineasca, cu doua camarute, o bucatarie darapanata si un catel. Intre timp, casa batrineasca a devenit o magazie, bucataria a ajuns dormitor, iar catelul a murit. Mai mult de jumatate din casa a ajuns lemne de foc. Ploile, vintul si zapada au transformat casa intr-o umbra iar imprejurimile intr-un pustiu. Batatura nu mai are gard de la revolutie si buruienile se inalta pina mai sus de briu. Familia nu are nici un fel de lighioana in batatura. In plina lume civilizata, imprejurimile par rupte dintr-un album cu amintiri despre clacasii de alta data. Veniturile familiei abia depasesc un milion de lei, cu tot cu alocatiile pentru copii. Stapinul casei nu are nici o meserie si lucreaza pe apucate. „Vara asta am avut noroc. Am prins un loc la spatii verzi, la primarie. La anul nu stiu ce-oi face. Acuma sa treaca iarna asta. Am pe asta micu’ si as vrea sa iasa viu din iarna asta”, spune tatal ingrijorat.
Coceni si cioate in loc de lemne
De la 1 octombrie a trecut iarasi pe ajutorul de somaj, are de intretinut trei copii la scoala, sotia este handicapata fara pensie si Dumnezeu le-a daruit de curind inca un baiat. Mai are inca puterea sa lupte cu o soarta potrivnica si cu norocul care il cam ocoleste. „De-acuma ce sa fac? O sa iau coceni de pe cimp, ii tai, ii pun sub firida si aprind focul de nu se vede”, marturiseste barbatul cu optimism. Pentru un om obisnuit este greu de inteles speranta cu care priveste spre viitor acest om. Bucataria in care se ingramadesc cei sase membri ai familiei nu are mai mult de patru metri patrati, iar cele doua paturi si bucatica de soba dinlauntru o face si mai mica. Abia mai incape o alta persoana. Acoperisul invelit cu carton s-a ciuruit si cosmelia a fost invelita cu folie de plastic. Gaurile din acoperis si din pereti au fost cirpite de-a lungul timpului de nenumarate ori. „Le mai cirpesc si eu cum pot. S-a indurat de mine un nas de-al meu si mi-a dat niste folie din plastic. Tot e buna si asta, decit sa te ploua in cap. Acuma fac niste lut si-o mai cirpesc”, socoteste Ionel Vasilache.
„Am facut doar patru clase”
Cel mai mare copil al familiei este Mirela, eleva in clasa a IV-a, iar mezinul, Alin, abia a implinit cinci luni. Intre ei mai sint doi baieti cu virsta de 6 si respectiv 10 ani. Mama tincilor nu si-a cunoscut parintii pentru ca a crescut la un leagan de copii, apoi a trait, pina la casatorie, in caminul CITO din Odobesti. Desi saracia este la ea acasa in familia lui Vasilache, toti copii au mers la scoala pentru ca tatal lor are de gind sa-i scoata, cum o putea, la o meserie. „Eu am facut doar patru clase, iar fiica-mea m-a depasit deja. Acuma am trei copii la scoala. Vin acasa, isi fac lectiile, maninca, dar le cam arde de joaca. Eu as vrea sa faca treaba buna la scoala pentru ca ar fi bine sa aiba o meserie”, a mai spus tatal celor patru copii.
Ce spun vecinii
Situatia familiei Vasilache este cunoscuta in Mindresti chiar si de cei mai indepartati cetateni ai cartierului. „Ii cunosc, domnule. Sint prapaditi, abia au dupa ce bea apa, dar barbatului ii cam place sa traga la masea. Totusi el incearca sa-si faca datoria si stiu ca a mai lucrat pe la spatiile verzi”, ne-a spus Ion Mihalache, un cetatean din cealalta parte a Mindrestiului. Manolache Vasilache este un unchi al lui Ionel. Locuieste de-o viata in apropierea „casei” nepotului. Spune ca il mai dojeneste uneori cind bea mai mult si vorbeste ce nu trebuie. La cei 69 de ani ai sai a invatat ca mila e buna, dar nu prea multa. „Dinsul mi-e nepot, il ajut si eu cu ce pot… Mi-e mila de el, insa uneori se mai imbata si face scandal. Cind este beat se mai cearta cu nevasta-sa, dar supararea nu-i tine multa vreme”, povesteste batrinul unchi cu naduf. Alti vecini spun ca familia lui Vasilache este unita si saracia nu ii face mai slabi. „Familia lor o duce destul de rau, dar e o familie unita. Cei trei copii ai lui merg la Scoala Generala nr. 11”, ne-a spus vecinul Gavrita Dumitrache. Familia lui Ionel Vasilache din Mindresti are nevoie de o mina de ajutor comunitar, mai ales cind iarna bate la usa si in minuscula soba de la marginea lumii civilizate va arde, in cel mai bun caz, coceni sau crenganis pescuit de pe Putna. Cei sase oameni au incetat sa mai spere in vreun ajutor si nu mai cer de la nimeni nimic. (Cezar CHITROCEANU, Florin STOIAN)

Comentarii