Padurea Vrancei, la Tribunal

Eternul conflict interetnic intre muntenii si Tulnici si taranii maghiari din Covasna a luat drumul Tribunalului Vrancea. Membrii composesoratului Nagysoport Ghelinta, din Covasna, sustin ca pe suprafata de padure pe care o revendica in Vrancea se fac taieri de arbori in afara legii si ca fondul in cauza va fi in scurta vreme despadurit. Ungurii au cerut socoteala Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar, al carei presedinte este primarul Vasile Agurida, in acelasi timp presedinte al obstei. Instanta de fond a considerat nefondat argumentul Composesoratului, care a atacat de altfel sentinta.
Padurea pe care ungurii doresc sa obtina titlu de proprietate este in suprafata de 2300 de hectare, fiind revendicata si de satenii din Tulnici. Spre deosebire de composesorat, care care invoca inscrisurile din cartea funciara din 1860, vrincenii spun ca drepturile lor asupra pamintului sint mult mai vechi. Ei fac referire la Adunarea delegatilor obstei teritoriale a Vrancei din 1751, cind s-a facut clar delimitarea intre pamintul moldovenesc si cel ardelean, mai precis pe vechea frontiera aflata pe culmea Muntilor Vrancei.
Conflictul interetnic din zona Tulnici a atins in trecut si etape violente, petrecute in ciobanii romani si cei unguri care isi pasc oile pe muntele Furu. In paralel cu intilnirile sefilor administratiei din judetele invecinate, disensiunile au trebuit sa fie temperate chiar de politisti, un astfel de episod consumindu-se in urma cu mai bine de un an.
Ungurii din Ojdula – Covasna revendica in Vrancea circa 3000 de hectare de padure, pina la Lepsa Potok si Valea Minului. Composesoratele din comunele unguresti au primit acest teren prin Legea Funciara din 1921, cind judetul Putna se invecina cu judetul Trei Scaune. Avind ca argumente mai multe hotariri judecatoresti, obstea din Tulnici revendica la rindul lor partea dreapta a Vaii Putnei, cum mergi spre Covasna. (L.G.)