Vinzatorii de traditii

Focsaniul a devenit de ceva vreme scena perfecta pentru cetele de colindatori care se perinda in lungul si latul orasului, in speranta ca vor cistiga destul cit sa-si acopere cheltuielile de sarbatori. La fel ca si in anii trecuti, cetele de uratori umbla cu „Capra” si cu „Ursul” pe la blocurile si casele focsanenilor, prin piata sau prin trenuri. Pentru cistiguri usoare si rapide, multi se incumeta sa vina de la distante foarte mari pentru a ura si a colinda, dovedind ca pentru ei traditia inseamna doar cistiguri imediate.
„Gazdele sa-ti dea paraua/ Si sa-ti umple teschereaua!”
Pentru ca in marile orase se cistiga mai bine, trupele de uratori colinda cit ii tin picioarele si gitlejurile, depasind de cele mai multe ori granitele judetului. Perioada de urat se ?ntinde de la citeva zile inainte de Craciun si pina la Boboteaza. Un lucru insa este cert: colacii, nucile si merele traditionale nu mai reprezinta o atractie pentru colindatorii din zilele noastre. Prin baruri sau prin trenuri, prin piata sau prin parc, colidatorii de ocazie incearca prin orice mijloace sa cistige cit mai usor banii, atit de pretiosi in zilele noastre. Chiar daca au doar o iconita in mina, copilasii trimisi la colindat impresioneza oamenii in aceeasi masura ca si cetele de colindatori „dotate” cu masti si instrumente muzicale. Asa ca, daca alegeti in perioada sarbatorilor serviciile mijloacelor de transport in comun, cautati sa aveti la indemina si ceva maruntis pentru eventualii colindatori. Chiar daca fac mai mult gesturi mecanice, ceata de colindatori impresioneaza prin frumusetea costumelor sau a mastilor, zgomotul tobelor si acordurile trompetelor care trezesc la viata orasul si astfel, cel care se ocupa doar cu colectarea banilor, intinde o palarie generoasa sub geamurile curiosilor. Normal ca dupa o zi de munca, ceata se opreste in primul bar pentru ca spiritele sa se linisteasca.
Intrebati ce reprezinta obiceiul „performat” de ei, cei mai multi spun ca nu stiu adevarata semnificatie a lui. „Nu stiu ce este colindul, dar il cint ca sa fac bani si eu de sarbatori”, ne-a spus Nelu, un pusti de numai 10 ani, care colinda trecatorii grabiti din hala Moldovei. Nici colegii sai de urat, care se perindau prin Piata Moldovei nu au putut sa ne spuna prea multe despre semnificatia jocului cu Capra. „Ta, ta, ta, caprita, ta! Gazdele sa-ti dea paraua, Si sa-ti umple teschereaua!”, s-au explicat ei.
Obiceiurile traditionale se pastreaza la sate
Colindatul este cea mai raspindita traditie de iarna a romanilor, constind in interpretarea unor texte „ceremoniale” (colinde), formule magice, dansuri, gesturi, interpretate ?n case, pe ulite, de o ceata „sacra”. De la aceste veritabile ritualuri magice sint excluse femeile. ?n calendarul popular, fenomenul apare sub diferite denumiri regionale, ?n perioadele solstitiului de iarna, „Steaua”, „Plugusorul”, „Sorcova” etc. de origine precrestina.
Ceata autentica de colindatori se organizeaza pe vecinatati si merge din casa ?n casa, pentru a alunga raul din comunitatea din care face parte. Un intreg arsenal format din zurgalai, bete si bice este folosit pentru ca fortele malefice sa fie alungate. Din acelasi cadru fac parte jocurile cu masti: capra, ursul, calutii, dar si ceata de mascati. Din costum nu lipseste niciodata siragul de zurgalai, care are menirea de a ?ndeparta fortele malefice.
?n satele din nordul Moldovei se pastreaza un obicei in care colindatorii trebuie sa posteasca si sa evite contactul sexual timp de trei zile ?nainte de a porni la colindat, ritual asemanator cu cel din vara al calusarilor, ?n Muntenia. Astfel, se spune ca ei capata puteri magice si sint capabili sa alunge raul. Tot ?n acest context, ?n zona ?ntorsurii Buzaului, batrinii merg ?n vizita la vecini, cu un manunchi de busuioc uscat, pe care ?l uda cu apa de la gazda, dupa care ii „boteaza” pe toti membrii familiei. Din nefericire, obiceiurile stravechi se mai pastreaza prea putin astazi. Ceea ce vedem pe strazi, in locuri aglomerate sint doar vinzatorii de traditii. (Marius GRIGORESCU)
„Puneti mina pe Vasilica”
Cu toate ca acest obicei se practica in prima zi a anului nou, cei care au un miel alb pornesc chiar de la inceputul lunii decembrie sa colinde orasele in lung si-n lat ca sa dea prilejul la toata lumea sa puna mina pe faimosul Vasilica. Obiceiul a degenerat din pacate intr-o mini afacere de sezon pe care cei ce se ocupa vara cu cersitul o pun in practica in prag de an nou pentru o rotunjire de buget. La toate intersectiile din oras, baruri sau prin magazine putem vedea „norocul” intruchipat in „Vasilica” cum se ascunde blind si moale, de parca ar fi spalat cu Coccolino, in haina sau in sacosa proprietarului. Pentru un ban poti pune mina pe „Vasilica” si, cine stie, poate ca norocul iti va suride la pariuri, la 6 din 49 sau chiar la loz in plic.
„Pune mina pe Vasilica, sa cistigi masina mica”, se aude prin tot Focsaniul. Desi cursa este cistigata de departe de rivalii colindatori, mielul Vasilica si-a facut si el loc. Nimeni nu rateaza ocazia sa-l pipaie pe Vasilica. Iar cei care il tin parinteste in brate te imbie cu zicala: „Dai mai mult, ai noroc tot anul”. Asa ca puneti mina pe Vasilica si sigur da norocul peste voi intr-un tirziu, ca doar pina la sfirsitul anului traim cu speranta ca vom avea noroc si apoi punem mina pentru anul ce va sa vina si tot asa… (M. G.)