Mirajul muncii in strainatate prinde baze legale

An de an, mii de romani pleaca sa munceasca in tarile din Occident, pentru a scapa de mizeria in care se zbat. Neajunsurile materiale i-au determinat sa creada in mirajul lucrului in strainatate, in cistigurile fabuloase promise de diversi intermediari si au acceptat slujbe fara sa ceara detalii precise despre locul unde ar fi urmat sa plece. In consecinta, multe tinere care si-au imaginat ca se vor angaja ca dansatoare s-au trezit prostituate, iar barbatii au avut surpriza neplacuta de a nu fi platiti corespunzator sau de a se accidenta, fara ca firma sa le acorde vreo despagubire.
Desi romanii lucreaza de ani buni in strainatate, abia anul acesta a fost adoptata o lege care stabileste modul in care pot fi protejati cei dornici sa lucreze in afara granitelor tarii. Pina in acest moment, Normele Metodologice de aplicare a acestui act normativ nu au fost publicate in Monitorul Oficial. Potrivit Legii 156/2000, se pot considera in siguranta persoanele care muncesc in tari cu ale caror autoritati publice Romania are incheiate acorduri, tratate sau conventii. Din pacate, tara noastra are astfel de intelegeri doar cu Germania si cu Elvetia.
Aceste documente au la baza principiul egalitatii de tratament si stabileste – cel putin – nivelul salariului minim, durata timpului de lucru si de odihna, conditiile generale de munca, de protectie si de securitate a muncii, asigurarea pentru accidente de munca sau boli profesionale, precum si pentru cele care intervin in afara procesului muncii.
Ministerul Afacerilor Externe, prin misiunile diplomatice si oficiile consulare, este obligat de lege sa faca toate demersurile pentru a asigura cetatenilor romani cu domiciliul in Romania, dar care lucreaza in strainatate, respectarea drepturilor pe durata angajarii, aplicarea masurilor de protectie a salariatilor, asa cum sint ele prevazute in legislatia statului respectiv, solutionarea eventualelor litigii care au ca obiect acordarea drepturilor angajatilor in cauza.
Ce trebuie stiut despre acreditarea societatilor care pot media angajarile in strainatate
Pe teritoriul Romaniei, pot desfasura activitati de mediere a angajarii cetatenilor romani in strainatate persoanele juridice care au printre obiectele de activitate si pe cel privind recrutarea si plasarea fortei de munca romane in strainatate. Acestea intra in categoria agentiilor de ocupare a fortei de munca si pot fi: societati comerciale cu sediul in Romania, cu capital roman, cu participare straina sau cu capital integral strain, constituite in temeiul Legii nr. 31/1990 republicata, cu modificarile ulterioare, filiale, sucursale, agentii, reprezentante sau alte sedii secundare ale societatilor comerciale straine, autorizate sa functioneze in Romania potrivit articolului 44 din Legea nr. 31/1990 republicata, cu modificarile ulterioare.
"Agentii de ocupare a fortei de munca pot presta servicii de mediere a angajarii cetatenilor romani in strainatate numai dupa acreditarea lor de catre Ministerul Muncii si Protectiei Sociale", se precizeaza in art. 8 al Legii nr. 156/2000.
Acreditarea se efectueaza numai pe baza urmatoarelor documente justificative obligatorii: actul constitutiv al societatii comerciale, respectiv autorizarea de exercitare a unei activitati independente, dovada inmatricularii societatii respective in registrul comertului, actele referitoare la spatiul si dotarile necesare bunei desfasurari a activitatii, dar si cele privind structura si calificarea personalului, memoriul justificativ din care sa rezulte posibilitatea organizarii unor banci de date privind cererea solicitantilor si oferta de locuri de munca in strainatate, acte din care sa rezulte posibilitatea stabilirii de relatii cu parteneri de mediere straini, situatia estimativa privind costul sau tariful serviciilor de mediere. Agentii de ocupare a fortei de munca au obligatia sa pastreze secretul datelor personale ale lucratorilor care solicita locuri de munca in strainatate. Agentii acreditati potrivit Legii nr.156/200 pot efectua medierea numai pe baza contractelor incheiate cu angajatorii care pot fi persoane juridice sau fizice straine. "Sint considerate ferme ofertele de locuri de munca facute de angajatori, care cuprind urmatoarele elemente cu caracter minimal: conditiile de angajare, de incetare a angajarii sau de reangajare, durata si natura reangajarii, functia, meseria sau categoria profesionala, tariful orar, salariul, sporurile, alocatiile, cazurile in care pot fi urmarite drepturile salariale, durata timpului de munca si de repaus, orele suplimentare, concediul de odihna platit, conditiile de munca, masuri de protectie si securitatea muncii, datele de plata a salariului, posibilitatea acordarii de indemnizatii pentru intretinerea familiei angajatului, aflata in Romania, transferul salariului si al acestei indemnizatii la noi in tara, acordarea de despagubiri salariatilor romani in cazul accidentelor de munca si al bolilor profesionale, obligatiile angajatilor romani in strainatate, conditiile de locuit, de cazare sau, dupa caz, de inchiriere a unei locuinte si de asigurare a hranei, fiscalitatea si alte contributii care greveaza asupra veniturilor angajatilor, asigurindu-se evitarea dublei impuneri sau a dublei perceperi a contributiei de asigurari sociale", se precizeaza in art. 10 al Legii nr. 156/2000.
Agentii acreditati sint obligati sa asigure incheierea contractelor individuale de munca si in limba romana. Cetatenii romani care nu lucreaza pe baza unui asemenea contract vor beneficia de prestatiile acordate de sistemul asigurarilor sociale de sanatate, de somaj sau de asigurarile sociale de stat daca, pe baza unei declaratii privind veniturile lunare realizate in strainatate, platesc organelor competente din Romania contributiile corespunzatoare. "Aceasta lege a venit ca o incercare a statului roman de a-si proteja cetatenii care lucreaza in strainatate. Pina acum, romanii nu au beneficiat de un asemenea cadru legal. Chiar daca a venit mai tirziu, actul normativ in cauza completeaza un vid. MMPS are datoria de a informa romanii care intentioneaza sa lucreze in strainatate, in legatura cu tarile cu care avem incheiate acorduri internationale in acest sens, pentru ca angajarea sa se faca legal. Ministerul nu are o evidenta precisa a romanilor care au plecat sa munceasca in afara granitelor tarii prin alte societati comerciale pentru ca nu a existat o lege care sa ne permita sa intervenim in cazul neregulilor ivite in cursul raportului de munca. Acreditarea societatilor care vor intermedia forta de munca in strainatate nu inseamna, neaparat, diminuarea celor care se ocupa in prezent de aceasta activitate. Este vorba, de fapt, de realizarea unei selectii in rindul acestor firme, care vor trebui sa dovedeasca faptul ca au o oferta serioasa a locurilor de munca, personal calificat, cel putin un calculator conectat la Internet. Agentii acreditati de MMPS vor fi inregistrati, astfel incit sa existe o evidenta clara a acestora. Unul dintre cele mai importante articole ale Legii 156/2000 este art. 13, care creeaza posibilitatea ca, pe baza unei declaratii privind veniturile lunare realizate in strainatate, lucratorii sa beneficieze de prestatiile din sistemul asigurarilor sociale de sanatate, de somaj si de cele specifice sistemului asigurarilor sociale de stat", ne-a declarat Silvia Limbidis, director al Directiei de Relatii Internationale din cadrul MMPS. Precizam ca MMPS poate suspenda sau retrage acreditarea agentilor daca situatia o impune. Nerespectarea Legii nr. 156/2000 atrage raspunderea civila sau penala, dupa caz.
La toamna, 150 de romani vor pleca in Elvetia
Incepind cu data de 25 iulie a.c. a intrat in vigoare acordul dintre Guvernul Romaniei si Consiliul Federal Elvetian privind schimbul de stagiari. Acest act reglementeaza modul in care se pot efectua schimburile de stagiari romani si elvetieni care se angajeaza sa lucreze pentru o perioada limitata in cealalta tara, intr-o profesie pentru care sint pregatiti.
Stagiarii sint persoane care au virstele cuprinse intre 18-35 de ani si o specializare profesionala incheiata, cu o durata de cel putin 2 ani. Aprobarea se acorda, de regula, pentru o durata de pina la 12 luni si poate fi prelungita cu cel mult 6 luni. Se poate da unda verde pentru stagiatura daca cei interesati isi gasesc un loc de munca pe cont propriu. Contractele de munca trebuie incheiate pentru o perioada limitata corespunzator. Locurile de munca pot fi identificate prin Internet, firmele care intermediaza forta de munca in strainatate etc. Daca indepliniti aceste conditii, din momentul in care incepe depunerea dosarelor puteti sa va prezentati la sediul Ministerului Muncii si Protectiei Sociale cu dovada ca aveti un contract cu firma elvetiana si o cerere de sedere temporara. In cazul in care se va aproba dosarul, intr-o saptamina se pot face toate demersurile pentru plecare.
Incadrarea in munca poate avea loc in toate profesiile a caror exercitare de catre cetatenii straini nu este ingradita din punct de vedere legal. Pentru profesiile la a caror practicare e necesara o aprobare speciala, aceasta trebuie obtinuta in mod suplimentar. Stagiarii nu au voie sa desfasoare o alta activitate platita sau sa ocupe alt post decit cel pentru care a fost acordata aprobarea. Autoritatea competenta poate accepta, in cazuri intemeiate, o schimbare a locului de munca atribuit.
Aprobarea de stagiatura este acordata numai atunci cind conditiile de angajare convenite corespund reglementarilor legale in materie de munca si asigurari sociale ale tarii gazda. "Contractul de munca trebuie sa reglementeze, in afara de conditiile generale de angajare, in special urmatoarele aspecte: plata unui salariu adecvat nivelurilor tarifare stabilite prin contractele colective de munca. Daca nu exista contracte colective de munca, salariile se vor stabili in functie de nivelul celor practicate pe plan local in tara gazda pentru respectiva profesie. Salariul trebuie sa corespunda muncii prestate si sa permita stagiarului sa se intretina. Asigurarea pentru urmarile economice in caz de boala, accident, invaliditate, deces. Plata cheltuielilor de deplasare si de cazare a stagiarilor, precum si, eventual, acordarea unui avans din salariu in aceste scopuri. Numarul stagiarilor care pot fi admisi in fiecare dintre cele doua tari nu poate depasi 150 intr-un an calendaristic", se precizeaza in acord. In aproximativ o luna de zile e posibil sa se inceapa depunerea dosarelor. (Daniela TUPEA)