„Generatia” EMO de la Iasi

"Pune-l la pamint! Este un emo". "Uite-l ce fata are! Ba, sinucigasule"! Acestea sint doar o mica parte din injuriile, afirmatiile rautacioase pe care reprezentantii trendului emo le aud uneori pe strada. Ii vedem zilnic: in parcul Voievozilor, in parcul de la Gulliver, trecind pe linga noi. Se imbraca in negru, au frizuri ciudate, multe accesorii, parul negru, colorat. Considerati pina nu demult niste ciudati inofensivi, reprezentantii miscarii emo au atras atentia si ingrijorarea opiniei publice romanesti, atunci cind asta primavara, o adolescenta din Bucuresti care s-a sinucis a fost asimilata acestei grupari. Din acel moment, a fi emo a devenit aproape un stigmat, eticheta unei "boli" periculoase a adolescentilor. Reprezentantii "emo" considera insa nedreapta aceasta categorisire si spun ca cei care comit acte radicale sint minoritari, refuzind definitia data de o parte a presei potrivit careia a fi "emo" inseamna a fi un depresiv cu obsesii de sinucidere. Pe de alta parte, psihologii ii fac atenti pe parinti la acest fenomen, chiar daca in Romania nu are amploarea din alte state, unde a aparut deja legislatie "anti-emo".

Sint acesti tineri in pericol pentru ei insisi?

Inca dinaninte de Revolutie, dar si cu mult dupa inceputul anilor ’90, tinerii care purtau parul lung sau aveau creasta, blugi taiati sau haine din piele erau dispretuiti si exilati de societate. Pe atunci se asculta rock, se gindea agresiv, se visa puternic, se dorea cu pasiune pentru ca vremurile erau inchegate astfel.

Adolescentii au incercat dintotdeauna sa iasa in evidenta, sa se diferentieze de marea-masa, sa isi gaseasca propriul spatiu in interiorul unui grup in care se gindeste la fel, se poarta aceleasi "toale", se asculta aceeasi muzica. In prezent, curentele rock, hippy, punk si-au pierdut din magia exercitata asupra tinerilor, insa au fost inlocuite cu altele.

Unul dintre ele este Emo, prescurtare de la "emotional". Adeptii acestuia se imbraca in negru, poarta dungi, patratele, nu zimbesc, au coafuri ciudate care le acopera aproape toata fata, au piercinguri (cercei) peste tot, iar unii dintre ei sint depresivi si cu tendinte sinucigase. Termenul a aparut in anii ’80 in Statele Unite.

La inceput, in anii 1985-1994, termenul de emo era folosit in muzica, definind un  subgen al rockului. Treptat, ascultatorii acestui gen de muzica au devenit "emo-kids", felul in care se imbraca a devenit "emo-style", felul in care se machiaza "emo-make-up", iar felul in care reactioneaza, "emo-acting". «Emotional» a fost folosit pentru a descrie trupe precum A Fire Inside (AFI), Fall Out Boy, Funeral for a Friend, Panic at the disco!, Taking back Sunday.

In Iasi, "adeptii" acestui trend sint elevii de gimnaziu si liceu, tineri cu virste cuprinse intre 12-16 ani, dar si tineri de peste 20 de ani, pentru care «emo» este fie un trend vestimentar, fie o pasiune pentru muzica, fie mult mai mult de atit. "Surprinzator este faptul ca la noi in liceu nu cei de clasele IX-XII sint emo-kids ci cei de clasele V-VIII", mi-a spus Alexandra, eleva la Liceul "Mihai Eminescu".

Prezenta trendului cu precadere in rindul copiilor de gimnaziu este subliniata si de psihologul Gabriel Crumpei, medic la Policlinica Mare. "E o forma de manifestare intilnita in gimnaziu, in special. Tinerii de clasele XI-XII au deja alte interese", spune el.

Isi cumpara imbracamintea de pe net, se tund la Free Style si Maviov

Si totusi ce insemna sa fii emo? E usor sa ii privesti dinafara. Ii vezi trecind pe linga tine pe strada, il vezi in parcul din spatele cinematografului Victoria, il vezi in fata Universitatii de Medicina sau in Parcul Voievozilor. Imbracati in negru, cu buza "muscata de sarpe" (snakebite), adica avind doi cercei prinsi in buza, cu parul in ochi, cu unghiile date cu lac negru, cu o privire total ratacita, coborita spre incaltamintea mereu sport.

Pe linga imbracamintea pe care si-o cumpara de obicei de pe internet pentru ca in Iasi nu se gaseste – iar daca reusesc sa vada pe undeva o pereche de "slip-on" (papuci sport fara sireturi), marca Vans, de exemplu, pretul e dublu – o carte de vizita e frizura. Iar pentru ca frizerii care stiu sa tunda "emo"- cu breton taiat in scari, aranjat doar pe o parte in fata, pe care o acopera aproape in intregime – sint putini, "emo-iesenii" merg la citeva saloane, printre care FreeStyle si Maviov.

In ceea ce priveste muzica pe care o asculta, lucrurile se complica pentru ca abia la acest capitol se poate observa o diviziune in cadrul marelui grup "emo", care are la Iasi peste 150 de "adepti", potrivit estimarilor unora dintre ei. Pe de o parte, sint cei care stiu ce insemna «emo» in muzica, cei care afirma ca «Emo», in adevaratul sens al cuvintului, nici macar nu a intrat in Romania. Si, mai sint si cei care, in opinia celor dintii, habar nu au ce insemna muzica «emo» si spiritul «emo» cu adevarat – asadar falsii emo, numiti si "pochemoni".

In club XS se intilnesc falsii «emo»

Unul dintre cei pentru care miscarea «emo» este ceva mult mai profund decit o vestimetatie tipica este si Andrei, un tinar de 22 de ani, care lucreaza la un call center din Iasi si se pregateste sa intre la FEAA. Tinarul se imbraca «emo» – cind ne-am intilnit purta tricou alb imprimat, pantaloni scurti, slip-on, geanta mare – are bretonul intr-o parte, este vopsit brunet, mi-a spus ca la un moment dat s-a si machiat si si-a dat unghiile cu negru.

Cu ochi mari albastri si curiosi, e dipus sa ofere toate informatiile necesare pentru a reabilita informatiile eronate aparute in o parte din media despre trend. Cind a acceptat sa vorbeasca despre emo, nu s-a gindit la raul pe care o interpretare gresita i l-ar putea face lui personal, ci la raul pe care cuvintele lui l-ar putea face miscarii.

"Cuvintul «emo» in Romania este foarte prost inteles deoarece Romania este o tara ignoranta, in care oamenii  mai au inca multe prejudecati. In plus, presa din Romania a gresit foarte mult pentru ca in fuga dupa raiting a mediatizat doar niste lucruri negative si a generalizat enorm", explica Andrei care e suparat pe felul cum e inteles trendul in Romania. 

"Aici lumea, in general, aude pe la colturi despre tinerii neintelesi, aproape tot timpul tristi, cu ginduri de sinucidere si automutilare si le ia de bune. Aceasta nu insemna «emo». Emo este muzica sub trei aspecte: genuri muzicale -screamo, post hardcore si indie, vestimentatie si versurile, in care teme precum dragostea sau singuratatea sint aduse la un nivel mare de dramatism, dar care trebuie intepretate asa cum sint, ca niste metafore", explica Andrei. El recunoste ca exista si astfel de tineri, mai radicali in actiuni, adolescenti care sint extrem de influentabili. A avut chiar el un prieten care avea in gind sa se sinucida dar s-a oprit la timp.

 "Emo vine de la emotional hardcore – punk si a inceput in anii ’80 in America si era tot un fel de punk numai ca solistii formatiilor erau mult mai expresivi pe scena si traiau mai mult piesele. De aici a venit termenul de «emotional» nu de la faptul ca nu mai suportau viata sau ca doreau sa se automutileze", descrie el. Andrei stie foarte multe despre muzica etichetata «emo».

Cunoaste formatii, pe unde dintre ele le-a vazut live in Italia. Insa, tinerii ieseni care au discernamint, cei care stiu exact ce insemna  «emo», sint foarte putini, crede el. Andrei spune ca in Iasi sint maxim 15 tineri care nu confunda trendul «emo» cu sinuciderea si tristetea, care asculta acest tip de muzica. Ei au si o problema destul de mare pentru ca in nici un club din oras nu se asculta muzica «emo». El si prietenii lui prefera sa organizeze petreceri acasa. In schimb, sint peste 150 de adolescenti, zice el, care se imbraca emo, o fac pe tristii si inadaptatii, dar asculta house sau, mai rau de atit, manele. "In general, tinerii pe care ii vezi in club XS sint falsi emo. Ei doar au preluat imbracamintea. Noi de exemplu, ascultam muzica acasa, organizam petreceri intre noi", spune el.

La petrecerile acestea se discuta mult despre muzica, arta, se fumeaza "iarba". "Ceea ce nimeni nu a observat e faptul ca mai toti reprezentantii emo, indiferent ca sint tineri de 14-15 ani, rataciti in concept, sintem foate interesati de arta. Fotografia a devenit o pasiune cam pentru toti. Noi preferam sa vedem un film bun, sa calatorim. Din acest motiv, ni se spune «emotionali»", se descrie Andrei.

"Anul acesta se poarta emo si de catre cocalari"

Si Florin, un tinar de 20 de ani care a intrat la Facultatea de Studii Americane din Brasov este de acord cu faptul ca «emo-kids» sint tineri foarte destepti, interesati de arta. El prefera poezia. Insa pentru Florin, «emo» este o stare de spirit chiar mai profunda decit cea traita prin muzica «emo».

"«Emo» e o stare de spirit pe care o ai intrinsec. In fiecare an apare o moda, o noua culoare, iar anul acesta se pare ca se poarta «emo» si de catre cocalari (n.r manelisti) care nu au nici o legatura cu starea de spirit. Emo insemana sa te urasti pe tine insuti, dar sa tii la ceilalti, care traiesc dupa legea junglei", explica Florin, un tinar de 20 de ani, care traieste si simte «emo», zice el, de cind s-a nascut.

Sa fii «emo» inseamna sa fii atins de fiecare rautate, sa simti fiecare sentiment la cote mult mai mari decit cei din jur, sa plingi cind ceva te doare, sa stai in banca ta, sa privesti o lume pe care o consideri superioara doar pentru ca nu sufera ca tine dintr-un colt in care incerci sa iti gasesti refugiu.

"Un alt factor al implementarii acestei stari de spirit este «complacerea». Te obisnuiesti cu anumite idei personale proprii ce tind spre mediocru in cel mai bun caz, astfel ajungi sa te resemnezi.  Dar aceste idei sint numai si numai despre tine insuti, pe ceilalti vazindu-i ca superiori tie pentru ca nu sint vulnerabili si slabi din cauza faptului ca nu simt ca si tine. Cam asta ar fi «tragedia emo», mai spune Florin. Aceste stari de spirit sint atribuite copiilor confuzi care nu stiu ce sa faca decit sa se retraga, sa se refugieze. "Dar uite, eu, la 20 de ani, inca am aceasta stare, si, desi vreau sa ma schimb, nu pot pentru ca nu am gasit inca sprijinul", explica Florin.

Emo-radicalii si emo-moderatii: "M-am taiat, m-am ars cu tigara"

Aceste frustrari se trasforma in ura, nu fata de ceilalti, ci fata de sine insusi. Ea se manifesta citeodata extrem de agresiv si s-ar putea spune ca agresivitatea si ura traseaza granita dintre cele doua grupari «emo»: cei mai radicali in sentimente, care apeleaza la automutilare, sau chiar mai rau, la sinucideri -desi in Romania au fost doar citeva cazuri izolate – si cei care au luat din curentul «emo» doar pasiunea pentru muzica si vestimentatie. "Pe moment, suferinta fizica pare sa  copleseasca durerea sufleteasca. Altii recurg la sinucidere. Martorii incapacitilor mele sint chiar miinile mele. M-am taiat de nenumarate ori, m-am ars cu tigara. Arsurile se vad cel mai bine. Dar vor trece. Acum nu mai fac", marturiseste el.

Florin este un inadaptat, a incercat sa se integreze in grupuri dar nu a reusit. Cel mai greu lucru pentru el este sa comunice cu cineva dincolo de ecranul calculatorului. Cum a ajuns asa? El ofera doua cauze. Unul dintre ele este legat tocmai de faptul ca a fost crescut modest, parintii insuflindu-i valori morale, care nu isi mai gasesc loc in aceasta societate bolnava. In al doilea rind, neputinta de a renuta la valori si la educatie pentru a se integra societatii in care traieste.

"Din cauza mass-media, care a stirnit mare vilva cu cazul fetitei de la Bucuresti, (n.r care s-a sinucis in luna mai) toti cocalarii  ne huiduie pe strada.  Auzi mereu, «miscare anti-emo»,  «gasca emo», dar ce, noi sintem teroristi?! Sintem oameni care ne vedem de treaba si nu deranjam pe nimeni si nu vrem sa fim bagati in seama. Nu cerem atentie". Si totusi ce vrea Florin? "Eu aspir la acceptare". Nimic mai mult si nimic mai putin decit atit.

Multi «emo» de la Liceul de Arta din Iasi provin din familii dezmembrate

Liceenii «emo» de la Colegiul de Arta Octav Bancila sint usor de recunoscut de colegii lor. "Se imbraca ciudat, iar modul cum isi aranjeaza parul este la fel de ciudat. Cei mai multi dintre tinerii emo provin din familii cu parinti plecati in strainatate sau despartiti. Noi nu avem nimic cu ei, ii acceptam dar nu prea vor ei sa comunice cu noi", spune Alex, elev in clasa a XII-a. El este unul dintre cei peste 1.400 de elevi din aceasta scoala care intilneste zilnic, pe culoare sau in fata scolii, colegii care se imbraca altfel, care refuza sa comunice cu cei din jur, care nu sint ca ei.

La Colegiul de Arta sint peste 20 de tineri care se incadreaza, atit din punct de vedere vestimentar cit si comportamental in acest trend. Si directoarea Colegiului, Dana Luise Barnea recunoaste ca "din cei peste 1400 de elevi nu cred ca sint mai mult de 20 care au o coafura mai deosebita. Nu sint o problema chiar deloc. Nu am avut semnale ca ar avea un comportament altfel decit restul elevilor". La Colegiul National, directoarea Cristina Valcu spune ca nu exista nici un «emo»- kid, desi daca mergeai in pauze pe acolo nu mare iti era surpriza la vederea tinerilor cu "semnalmente emo".

"Sint foarte sensibili si emotivi. Se emotioneaza la un film, la citirea unei poezii chiar si o o floare calcata in picioare ii atinge. Aceasta sensibilitate a fost dintotdeuna prezenta. Acesti tineri pot fi priviti ca un raspuns la ce se intimpla in jur. Marea majoritate a oamenilor este interesata de cu totul alte valori, de cum sa faca bani, afaceri, colegii lor de modul cum sa pacaleasca un profesor pentru o nota mai buna", ii descrie psihologul Magda Luchian, de la Spitalul Socola, adaugind insa ca nu putem vorbi la Iasi de un fenomen emo, ci de cazuri izolate.

Psihopedagogul Claudia Carausu, de la Liceul de Informatica este de parere ca in afara vestimentatiei care ii scoate din decorul normalitatii, tinerii au unele probleme comportamentale specifice virstei. "Ei reusesc sa comunice doar cu semenii lor, alesi de ei, care au aceleasi pasiuni, aceleasi subiecte de discutie. Desi la prima vedere par agresivi prin tinuta, ei sint personalitati retrase, timide, vulnerabile", ii portretizeaza psihologul Carausu, considerind de asemenea ca in Iasi, in momentul de fata, exista un fenomen emo, ci doar un trend pe care elevii de liceu il adopta pentru ca vor sa iasa din anonimatul cotidian.

Psihopedagogul Nicoleta Rogoz, de la Colegiul de Arta, nu crede in ideea de "fenomen emo" la Iasi, ci considera ca acesti tineri sint doar adolescenti care traiesc vulnerabilitatile virstei. "Sint reactii firesti ale adolescentei. Emo este doar un trend, iar exagerarile de catre o parte a presei sint foarte periculoase pentru ca atrag atentia adolescentilor si implict ii determina sa se informeze in legatura cu subiectul si chiar sa il adopte", crede ea.

"Fata mea mi-a spus ca are colegi «emo»"

Cu toate ca nu sint inca alarmati de fenomenul «emo», psihologii ieseni spun ca e important ca parintii sa fie artenti la comportamentul copiilor lor. "Parintii ar trebui sa fie interesati de copii. Daca ii vad  stind la calculator, ar trebui sa incerce sa se apropie de ei prin metode pasnice, de tipul  «ia sa vedem ce faci tu interesant?»", ii sfatuieste Magda Luchian.

In general, adeptii «emo» provin din familii in care nu exista comunicare, cu parinti prea interesati de munca, care nu am timp sa se ocupe de ei, din familii dezmembrate. "Parintii trebuie sa fie atenti la modul in care se comporta copilul lor. Nu se poate sa nu observe ca se intimpla ceva anormal cu ei, ca trec de la o stare la alta. Este foarte important sa comunice cu ei. Parintii sint priviti ca autoritate, de aceia este bine sa nu se interzica cu desavirsire ceva, ci sa se discute", ne informeaza Claudia Carausu.

Mama unei adolescente de 14 ani, eleva la Liceul «Eminescu», a fost pusa intr-o astfel de situatie. Ea a observat ca fiica ei incepe sa fie din ce in ce mai retrasa, sa stea mai mult in camera, sa se uite doar la televizor, sa nu mai iasa afara. "Am citit un articol intr-un ziar despre Emo si atunci am facut legaturile. Am intrebat-o daca stie ceva si mi-a zis ca da, are colegi «emo». Insa tot ea m-a linistit pentru ca mi-a mai spus ca este interesata doar de modul cum se imbraca, ca nu are nici o legatura cu ideile lor despre viata", ne poveste Gabriela.

Masuri anti-emo in Rusia

In Romania, in luna mai, o fetita de 12 ani, s-a aruncat de la etajul X. In presa s-a vehiculat faptul ca fata ar fi fost adepta a trendului emo. "Sinuciderile sint actiuni demonstrative. Tinerii vor sa atraga atentia asupra lor. Insa, sinuciderile in rindul tinerilor au fost dintotdeuna o problema", explica Magda Luchian.

De aceeasi parere sint si psihopedagogii Nicoleta Rogoz si Claudia Carausu. "Tentativele de suicid au fost mereu prezente in rindul adolescentilor. Din punctul meu de vedere este foarte important sa prevenim, sa intervenim la timp de aceea este necesar sa purtam discutii cu ei sa ne implica, atit noi cit si parintii", spune ea. "La Iasi nu a fost nici un caz de sinucidere de acest tip. Stiu ca la Constanta au fost doua", adauga dr. Crumpei.

Cu toate ca la Iasi psihologii cred ca "emo" e un trend trecator, in Occdient "miscarea" a luat proportii alarmante, tinind cont de numarul mare de sinucideri in rindul "adeptilor".

In Marea Britanie si in Rusia, de exemplu, guvernul a inceput sa acorde o mare atentie acestor tineri. In Rusia, Parlamentul a audiat recent strategia guvernamentala in sfera educatiei spirituale si etice a tinerilor – un proiect legislativ in scopul de a limita, a tine in friu, "trenduri adolescentine periculoase", dupa cum a consemnat ziarul britanic "The Guardian".

S-au luat masuri de limitare a website-urilor «emo», interzicindu-se vestimetatia «emo» in scoli si in alte institutii guveramentale. Se doreste ca aceasta lege sa fie adoptata pina la sfirsitul anului. (Claudia CRAIU)