Iadul orfanilor

Reporterii „Ziarului de Iasi" au vizitat incognito unul din caminele centrului, intr-o zi de vineri, cind „traficul" de pe holuri era relativ mai lejer. Chiar si asa, de frica, foarte putini au fost dispusi sa povesteasca despre viata din camin. „Cum comentezi, toata lumea sare pe tine: «O sa mai ai tu nevoie de ceva!»", explica teama de a vorbi un baiat care sta de doi ani acolo.

„Te descurci singur"

Copiii din caminul Centrului de Plasament „Ion Holban" sint aproape de capul lor acolo. Regulile in camin sint destul de stricte, dar in realitate cei platiti pentru a le darui o minima afectiune si pentru a-i forma pentru viata nu prea par preocupati de soarta lor. Cel putin asa reiese din povestile copiilor. "Stau mereu in sala de meditatii, unde beau cafele si fumeaza. Pe noi nu prea ne «deranjeaza» cu prezenta", spun copiii.

Camerele in care locuiesc acestia arata jalnic, multe geamuri nici nu se mai pot inchide din cauza ca sint vechi si stricate, iar renovarea anuala o fac chiar orfanii. „In fiecare an am dat cu var in camera in care am stat, numai ca anul acesta nu mi-a mai ajuns si m-am trezit cu o camera in doua culori. Si clanta de la usa o schimb la fiecare inceput de an", a spus unul dintre tinerii din camin.

Nici baile nu arata mai bine. Din cele sase dusuri de la etajul II nu functioneaza decit doua, iar igrasia este la ea acasa. Din fericire, apa calda nu este decit jumatate de ora pe zi, 15 minute dimineata si alte 15 dupa-amiaza, astfel ca ele nu sint foarte folosite. Practic, copiii alearga pentru a ajunge la minutele cu apa calda, fiecare incercind sa-i „ia fata" celuilalt.

Dulapurile din camere arata de parca au trecut prin cel de-al doilea razboi mondial, iar saltelele sint numai bune de aruncat. Copiii incearca sa le „ascunda" sub paturi, dar, din nefericire, nici ele nu arata mai grozav. „Daca nu vrei sa dormi ca la porci, trebuie sa te descurci singur", spune Adi, un pusti de 16 ani.

„Patru biscuiti si ghiveci"

Principala problema a copiilor din camin e, dupa cum singuri povestesc, calitatea mincarii si modul cum este servita. „Nici la porci nu dai ceea ce mincam noi aici", a spus Andrei.

Meniul unei zile obisnuite se prezinta in asa fel incit copiii si-ar dori sa manince in orice alt loc. „Dimineata avem doua felii de piine cu pateu si o cana cu apa fiarta, ca ceai nu poti spune ca este acolo. La prinz ni se da o fiertura de orez cu o rosie in ea si varza taiata amestecata cu slanina sau niste oase, care se vrea a fi varza calita. Iar seara avem parte de patru biscuiti si un fel de ghiveci. Cind iesi din cantina, deja nu mai poti de foame", a adaugat Andrei.

Copiii recunosc totusi ca o singura data pe saptamina e chiar sarbatoare: atunci cind la masa au carne de pui cu piure.

Principalele vinovate in viziunea copiilor sint bucataresele, care nu numai ca nu fac mincarea buna, dar ar mai si fura. In vara, sustin copiii, le-au surprins in timpul noptii cind scoteau din proaspatul stoc de cartofi saci intregi pentru a-i duce acasa.

Acuzatiile nu se limiteaza doar la bucatarese. „Toata lumea fura aici. Bucataresele trebuie sa dea si la paznici, pentru ca altfel nu au cum sa iasa din centru", a spus Gabriel, un alt „beneficiar" al meniului.

„Cum sa te realizezi daca ti se spune mereu boschetar?"

In timpul zilei, copiii ar trebui sa fie in grija unor educatori, iar noaptea au parte de supraveghetori. Dar, in ceea ce-i priveste pe primii, sint ca si inexistenti, sustin copiii. Intr-o perioada a vietii in care au nevoie nu doar de o minima afectiune, ci si de modele de viata, de oameni care sa le arate drumul cel bun, acesti tineri par sa aiba parte de indiferenta.

„Pe educatori doar daca ii cauti ii si gasesti. Altfel, nu prea au ei treaba cu noi. Prefera sa stea in sala de meditatii la cafea si tigara. In cazul asta, noi ne vedem de-ale noastre", a spus Andrei, elev in clasa a XII-a. Copiii recunosc insa ca nici ei nu sint foarte interesati. „Nu ne deranjeaza, nu-i deranjam. Oricum, daca vrei sa obtii ceva, trebuie sa te certi cu toata lumea", mai spune baiatul, amintindu-si o patanie tipica pentru atitudinea pe care le-o impun asa-numitii educatori.

Tinarul povesteste ca, mai demult, si-a exprimat public nemultumirea fata de lipsurile din Centru si de mincarea putina. A fost sfatuit sa nu mai ceara lucruri in gura mare si pentru toata lumea, ci sa coboare tonul, ca sa obtina macar pentru el. Fiecare e liber sa faca orice la el in camera, astfel ca toti internatistii pot sa fumeze si sa bea cit vor atit timp cit incuie usa.

Din spusele copiilor, educatorii sint oricum prea ocupati sa se pirasca intre ei pe la director decit sa educe. „Cum sa te realizezi in viata daca ti se spune mereu ca n-ai nici o sansa, ca oricum o sa ajungi un boschetar? Mai ales in astfel de centre ar trebui sa se induca celor mici spiritul de invingator, insa aici nu e asa. Toti abia asteapta sa plecam din camin, sa scape de noi", a marturisit Adi, spunind ca, dimpotriva, sint descurajati sa urmeze o facultate. Iar asta pentru ca, daca isi continua studiile, Directia e obligata sa le acorde in continuare ocrotire sociala.

De altfel, povestesc tinerii, cum termina scoala, fiecare trebuie sa-si gaseasca alta locuinta, fiind „sfatuiti" sa se gindeasca la acest lucru chiar cu doua luni inainte de sfirsitul anului scolar. „Ultima zi de scoala e si ultima zi de cazare", spun ei. Pentru unii, acest lucru echivaleaza insa cu aruncarea in strada, direct in boscheti.

Conducerea DAS: „Am auzit si noi ca personalul fura"

Conducerea Directiei Judetene de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, in subordinea caruia se afla centrul de plasament, recunoaste ca situatia ar putea sta mult mai bine, insa „hotul neprins e negustor cinstit". „Am auzit si noi ca sint probleme la bucatarie si ca personalul de acolo fura, insa nu am reusit niciodata sa surprindem pe cineva in flagrant. Din pacate, fara dovezi clare nu putem face aproape nimic. Controale au mai fost, dar nu s-au semnalat nereguli la momentul respectiv. Oricum, nu pot baga mina in foc ca ceea ce spun copiii nu este adevarat", a declarat Pintilii Penciuc, director adjunct al DGASPC.

De altfel, incepind cu 2006, reprezentantii DGASPC au initiat o serie de intilniri cu toti copiii din centrele de plasament pentru a putea afla problemele de zi cu zi ale acestora. Insa rezultatele par sa intirzie.

In privinta conditiilor de trai ale copiilor, conducerea DGASPC spune ca si-a planificat deja o noua discutie cu copiii din centrele de plasament, in noiembrie. De altfel, problemele pe care le vor ridica ei vor fi prezentate spre rezolvare celor care conduc aceste centre. Cit priveste imbunatatirea conditiilor de trai, Directia spune ca a obtinut fonduri de la Ministerul Muncii pe baza unui proiect de reabilitare si recompartimentare a celor doua corpuri de cladire unde locuiesc copiii.

Astfel, caminul va fi complet modificat, camerele in care stau acum chiar si cite opt copii transformindu-se in viitor in apartamente pentru patru persoane cu baie proprie. „Din pacate, noi am ramas in urma la capitolul copii cu dizabilitati din cauza ca nu am putut depune proiecte pentru fonduri europene, dar acum incercam sa compensam acest lucru. Stim ca acolo conditiile nu sint dintre cele mai bune", a precizat Pintilii Penciuc.