100.000 de dolari pentru un an de viata

De cite ori v-ati trezit dimineata bucurindu-va doar pentru ca, pur si simplu, aveti sansa de a mai trai o zi? Probabil ca niciodata. Pentru cei mai multi dintre noi, o noua zi inseamna doar o activitate de rutina, de care adesea abia asteptam sa scapam. Asa cum ne dorim sa treaca cit mai repede si saptamina, asteptind nerabdatori weekend-ul. Exista insa oameni grav bolnavi, pentru care a deschide ochii inca o dimineata este echivalentul unei victorii asupra vietii. Unul dintre iesenii care nu a uitat in nici una din zilele ultimilor trei ani sa-i multumeasca lui Dumnezeu ca inca exista este un tinar economist iesean, in virsta de 31 de ani. Ba, mai mult, ultimul an si l-a „platit”, oferind pentru fiecare zi de viata cite 300 de dolari. Adica o suta de mii de dolari, in total. Pretul vietii lui pentru un an de sanatate. Doar atit a putut sa pacaleasca cu transplantul de maduva efectuat in strainatate leucemia care i-a devastat corpul.
„A fost cumplit! Multi se pierd inainte! Nu rezista la tratamentul pretransplant! Este atit de dureros… Uneori ma intreb si eu cum de am rezistat! Dar a meritat! Numai un om bolnav de leucemie, pentru care viata se masoara in zile si ore, poate sa inteleaga acest lucru!”. Ionel M. are 31 de ani si a fost diagnosticat cu leucemie acuta limfoblastica acum trei ani. In urma cu un an a beneficiat de un transplant de maduva osoasa la o clinica din Viena, transplant care a costat 100.000 de dolari si in care Ion si-a pus toate sperantele. Bucuria a fost insa scurta: la un an de la transplant, boala a reaparut. Si, odata cu ea, si nesiguranta si realitatea cruda ca pentru el fiecare zi ar putea fi ultima. Despre experienta de acolo, despre ce inseamna un transplant de maduva si cit de traumatizant este, barbatul vorbeste calm, cu voce inceata. „Sint multi bolnavi de leucemie care spera la o astfel de sansa. Isi pun toate sperantele in transplant. Ar trebui sa stie insa cit de greu este sa treci prin asa ceva. Dar, daca rezisti si nu mori inainte de transplant, merita sa treci prin toate acele chinuri. Din nefericire, am trait in normalitate doar un an, dar daca esti in situatia mea te bucuri si pentru o zi. Cine traieste stiind ca poate muri miine, intelege!”, spune Ionel.
„Fara nu pic de nebunie nu poti lupta cu aceasta boala!”
Vestea ca este bolnav de leucemie acuta limfoblastica a cazut ca un trasnet in familia lui Ionel. „Sint medic si stiu ce inseamna aceasta boala. Cind mi s-a spus diagnosticul sotului meu am fost atit de socata incit am intrebat de mai multe ori ce inseamna asta, de parca nu as fi stiut”, isi aminteste sotia lui Ionel inceputul cosmarului. Dupa primul soc nici nu ai timp sa te dezmeticesti: incep curele de chimioterapie si iradiere; familia alearga dupa cele mai bune medicamente, incepe sa caute adrese pe Internet de la clinici care fac transplant de maduva. Zeci de drumuri la Bucuresti pentru a face dosarul si apoi asteptarea chinuitoare a raspunsului, stiind ca viata ta depinde de o semnatura a guvernantilor. „Nici nu ai timp sa-ti dai seama prin ce treci. Toate greutatile, toata durerea si suferinta, nu ai timp sa le simti. Pentru ca nu te gindesti decit la un singur lucru: voi reusi! Nu se poate sa nu ma vindec! Vind tot daca trebuie sa ma fac bine! Si daca tot ce ai de vindut nu e de ajuns? Poate-mi aproba dosarul si atunci am sa ma fac bine! E o speranta nebuna, dar fara un pic de nebunie nu poti lupta cu aceasta boala! Dar nici o clipa inainte de transplant nu m-am gindit ca nu voi rezista si ca as putea muri fiindca tratamentul este prea dur! Singurul lucru la care te gindesti e ca transplantul iti ofera o sansa de a supravietui! Vezi doar jumatatea plina a paharului!”, se insufleteste dintr-o data barbatul din fata mea. Ionel, economist de meserie, se considera un norocos pentru ca Guvernul i-a aprobat cei 100.000 de dolari pentru transplantul de maduva osoasa, in august 2001 fiind internat la o clinica din Viena. „Am fost un norocos! Altfel nu pot sa-mi explic! Si am fost un norocos ca am supravietuit! Multi nu rezista si se pierd inainte de transplant din cauza tratamentului operatoriu extrem de dur!” , isi aminteste Ionel prin ce a trecut.
„Medicii mi-au spus ca am 50% sanse”
Aparent, transplantul de maduva osoasa este ca o transfuzie de singe. Operatia in sine nu este dureroasa. Insa pregatirea pentru transplant este un adevarat cosmar. Cosmar din care multi nu se mai trezesc. „Cind am ajuns la clinica din Viena, medicii mi-au explicat ce urma sa mi se intimple. Mi-au spus ca sint 50% sanse sa rezist tratamentului si transplantului si sa ma fac bine. Am semnat ca sint de acord cu toate procedurile. Nu stiam daca semnez pentru moarte sau viata! Dar era singura mea sansa! Nu aveam de ales”, povesteste Ion. In primele doua saptamini a fost internat intr-un salon obisnuit al clinicii din Viena. „Curatenie impecabila! Si un program respectat cu strictete de tot personalul! Fiecare stia exact ce are de facut si isi facea bine treaba”, descrie barbatul clinica din Viena. A fost dus apoi intr-o rezerva sterila, de unde nu a mai iesit timp de sase saptamini. Acolo a inceput tratamentul pretransplant.
„M-a sustinut gindul la baietelul meu de cinci ani”
„Pacientul este supus unei iradieri totale, plus o cura cu citostatice extrem de puternica. Toate acestea au rolul de a omori celulele canceroase, de a-ti curata organismul de aceste celule. Dar, in acelasi timp, iti omoara si celule bune, imunitatea este 0 si iti afecteaza celelalte organe si sisteme: sistemul, nervos, osos etc. Acest tratament a durat aproximativ doua saptamini. Vomiti foarte mult, te dor toti muschii, toate oasele. Durerile sint aproape insuportabile si de multe ori nici nu stiam cum de supravietuiesc. Uneori nici nu stiam ce-i cu mine, atit de rau ma simteam. M-a sustinut gindul la baietelul meu de cinci ani, pe care il lasasem acasa, si prezenta sotiei mele, care ma vizita de cite ori putea. Fara ei nu as fi putut rezista. De altfel, multi se pierd inainte de transplant. Nu rezista la acest tratament atit de dur!”, spune incet barbatul.
Timp de un an am avut o viata normala
Tratamentul pretransplant a durat doua saptamini. A urmat apoi transplantul de maduva osoasa, donatorul fiind fratele lui Ionel, transplantul semanind cu o transfuzie de singe: se colecteaza maduva din soldul donatorului, maduva osoasa fiind o substanta asemanatoare singelui, dupa care ajunge la donator printr-un sistem asemanator transfuziei de singe. Urmeaza apoi tratamentul post transplant, timp in care bolnavul este in continuare tinut in conditii de sterilizare maxima. Camera sterila in care Ionel a stat cele sase saptamini era conectata la tot felul de aparate. „Dintr-unul ieseau foarte multe tuburi si furtunase prin care mi se administrau substantele terapeutice. Am incercat sa numar furtunasele si tuburile la care eram conectat, dar nu am reusit. Erau prea multe. De altfel, foarte scump nu este transplantul in sine, ci medicatia si conditiile ridicate de sterilizare necesare pentru pacient. De exemplu, mincarea era preparata intr-o camera sterila, alaturata camerei in care stateam, si ajungea la mine printr-un gemulet”, isi aminteste Ionel. In camera nu intrau decit medicii si asistentele, toti imbracati in echipament steril. „Ce m-a uimit a fost faptul ca nu faceau mai mult de un lucru cu o pereche de manusi. Daca ma atingeau o singura data in timp ce imi schimbau perfuziile, schimbau imediat perechea de manusi. Sotia mea ma putea vedea, dar ma privea de dupa un paravan din folie transparenta, si asta dupa ce se schimba in echipament steril. Oricum, sint fericit ca am rezistat tratamentului pretransplant si nu am facut complicatii. Atita doar, ca timp de o saptamina am avut o infectie la nivelul cavitatii bucale si nu am putut vorbi si nici inghiti nimic. Dar toate durerile si chinurile au meritat. M-am intors in tara sanatos. Timp de un an am avut o viata normala”, mai spune Ionel.
„Dupa transplant am inceput sa iau viata in serios”
In toamna anului 2001 s-a intors la Iasi. Desi medicii din Viena i-au spus ca boala poate reaparea oricind, sansele vindecarii fiind de 50 la suta, si ca transplantul nu ofera siguranta vindecarii, Ionel nu s-a gindit niciodata ca ar mai putea avea probleme. „Luasem viata in serios. Imi facusem planuri pe urmatorii 10-15 ani. M-am gindit mereu ca eu sint unul dintre norocosii la care nu va reaparea boala. M-am intors din nou la serviciu si, timp de un an, am avut o viata normala. Insa, la sfirsitul anului trecut, m-am imbolnavit. Era ceva banal, m-am gindit ca e vorba de o raceala. Nici un moment nu mi-a trecut prin cap ca boala ar fi reaparut. Cind am aflat ca, de fapt, sint din nou bolnav de leucemie, atunci s-a naruit totul. Mi-au trebuit citeva luni sa ma obisnuiesc cu ideea. Cu ideea ca pentru mine orice zi ar putea fi ultima”, zimbeste trist barbatul. Este calm, linistit. Pare impacat cu soarta care i-a harazit-o Dumnezeu. Dar aparentele insala. „Dumnezeu da fiecaruia crucea pe care o poate duce. Pe cine vede ca are un spate mai mare, ii da o cruce mai grea. La mine, cred ca Dumnezeu s-a uitat cu lupa”, spune cu ironie amara barbatul.
„Intelege numai cine traieste stiind ca poate muri miine”
Ochii i se lumineaza insa cind isi priveste baietelul de sase ani si sotia. „Am invatat sa-mi traiesc viata bucurindu-ma doar pentru simplu fapt ca ma trezesc dimineata si pot sa-mi imbratisez copilul si sotia! Si nu-mi pare rau ca am facut transplantul! Multora probabil li se va parea ca s-a cheltuit o suma imensa pentru ca eu sa mai cistig un an de viata! Pare atit de putin! Dar pentru mine a insemnat atit de mult! Si datorita acestui an, baietelul meu va avea o amintire despre tatal lui! Numai cine traieste stiind ca poate muri miine intelege!” (Simona RELEA)
Vindecarea in aceasta boala este o minune
Un transplant de maduva poate fi considerat reusit numai atunci cind boala nu reapare in urmatorii zece ani
Medicii oncologi spun ca vindecarea leucemiei cu sau fara transplant este o minune. „Transplantul de maduva osoasa are procentaj de reusita intre 50 si 80%. Mortalitatea este foarte mare, mai ales in etapa pretransplant, organismul fiind epuizat de sedintele de iradiere si chimioterapie extrem de puternice”, spune dr. Cristina Burcoveanu, sefa Clinicii de Oncologie a Spitalului „Sf. Spiridon”. Aceasta a mai precizat ca si cu transplant un bolnav este vindecat de leucemie numai daca boala nu reapare in urmatorii 10 ani de la interventie. „Multi bolnavi isi pun sperantele in transplantul de maduva. Insa, in afara faptului ca transplantul este o experienta traumatizanta, acesta nu ofera garantia vindecarii. Ar trebui sa se inteleaga ca leucemia acuta nu este o gripa. Este o boala oribila, din care se moare. Vindecarea in aceasta boala este o minune! Cu sau fara transplant!”, a mai spus dr. Burcoveanu. (S.R.)