Caută 
4 MIN
Cine a avut "privilegiul" de fi intrat macar o data in zona rezidentiala a tiganilor din Ciurea sigur nu va uita niciodata prima impresie. Case imense, somptuoase, pentru care nu s-a zgircit nimeni nici o clipa. Termopanul, marmura, gresia si faianta sint materialele uzuale folosite de cei care, pina mai ieri, umblau nomazi cu corturile, vinzind prin sate cazane ori ceaune chiar si pe gaini.
Numarul palatelor nu-l stiu nici macar autoritatile
Pe un teritoriu cu case darapanate, cai, carute si corturi, imperiul tiganesc in miniatura din zona Ciurea-Grajduri a prins viata inca din 1992-93. Controversata problema a lipsei autorizatiilor de construire, pe care tiganii nu s-au sinchisit sa le solicite autoritatilor, nu i-a deranjat nici pe cei care ar fi trebuit sa sanctioneze eludarea legilor in materie. "Cunoastem faptul ca 99% din casele din zona Ciurea-Grajduri nu au nici acum autorizatii de constructie. Cei care ar fi putut lua masuri in rezolvarea acestei probleme ori au inchis ochii, ori au acceptat ca acest procedeu a devenit un fenomen de masa in comunitatile de rromi. Oricum, lucrarile executate, care au scapat de controlul sau sanctiunea legilor in materie, se prescriu dupa doi ani. Astfel, noi nu mai avem cum sa sanctionam pe cei din zonele Ciurea-Grajduri, care si-au construit casele in urma cu cinci-sase ani. Intentionam un control riguros si cit mai urgent, pentru a sti macar numarul constructiilor din zona. Speram, apoi, sa putem convinge proprietarii, macar in ultimul ceas, sa intre in legalitate. Parerea mea este ca, fara o actiune concertata a Prefecturii si Politiei, nu se va reusi", considera Alexandru Secu, proaspatul inspector general al Inspectoratului Teritorial in Constructii Iasi.
Faptul ca zona Ciurea-Grajduri are un statut de "stat in stat", oarecum acceptat de autoritati, transpare si din timida intrebare pe care indraznim sa ne-o punem: "Cui ii pasa ca nu se platesc taxe si impozite pe ditamai constructiile?".
Kile de aur de persoana
Consilierul pe problemele rromilor din cadrul Prefecturii Iasi, Stefan Roman, ne spune ca terenurile pe care s-au construit palatele de la Ciurea au fost atribuite rromilor inca de pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu Dej. Dar, pe atunci, tiganii care traiau, in cea mai mare parte, in corturi, nu aveau bani sa se apuce de constructii. Abia dupa revolutie s-a ivit ocazia prielnica investitiilor imobiliare, prin decretul dat de Ion Iliescu, care avea sa inapoieze rromilor aurul confiscat in perioada comunista.
Rromii din Grajduri, de exemplu, au primit, in medie, intre 3-4,5 kg de aur de persoana. "Din aurul mostenit, confiscat si apoi inapoiat, am ridicat casele astea frumoase. In medie, fiecare rrom a primit intre 200-300 de cocosei (n.r. – monede din aur de 24 de carate, in greutate de 15 grame fiecare). Au fost si cei mai bogati, care au avut de primit si dublu", ne spune Stanescu Gagarin, bulibasa din Grajduri.
"Dupa atitia ani prin corturi, este de inteles dorinta lor"
"Chiar daca nu au avut autorizatii de constructie la vremea aceea, prin ’92-93, din nestiinta sau dezinteres, tiganii din Ciurea au dovedit cit de mult isi doreau sa se aseze la un loc si sa traiasca civilizat. Poate sint unele palate prea mari, dar, dupa atitia ani de trai prin corturi, este de inteles dorinta lor de spatiu si confort. In afara de acest motiv, mai trebuie spus si faptul ca multitudinea de turnulete ce impodobesc palatele nu pot lipsi din arhitectura. Ele reprezinta gradul de bogatie al proprietarului. Cu cit esti mai bogat, cu atit mai multe turnulete!", ne spune Stefan Roman. Palatele, cu specificul lor inconfundabil, ar putea fi asemanate, din punct de vedere al "gustului", cu multe din vilele orasenilor cu pretentii, afaceristi sau politicieni de seama. Preferinta pentru culorile aprinse, folosite in finisajele exterioare, picturile cu care sint impodobiti peretii teraselor sau turnuletele inzorzonate cu filigran din tabla, constituie sarmul acestor asezari pitoresti.
"Poate n-au oamenii bani de acte"
Despre autorizatii, autoritatile din comuna par insa a lucra cu alte informatii decit cele aflate la Iasi. Contactat telefonic, viceprimarul din Ciurea, Adrian Tiba, ne raspunde ofensat: "Toti au titluri de proprietate pe terenuri, cu citeva exceptii… Toti au autorizatii de constructie, sau isi fac chiar acum, cu citeva exceptii… Deh, poate n-au oamenii bani de acte". Nu mai insistam cu intrebarile, pentru ca explicatia cu banii are darul de a ne lamuri deplin: dupa ce au cheltuit miliarde pe materiale, dupa ce si-au "utilat" garajele cu ultimele tipuri de jeepuri si autoturisme de lux, e posibil sa fi ramas, bietii oameni, in pana financiara.
Cert este un singur lucru: iesenii nu au ocazia macar sa admire de la departare cea mai exotica zona arhitecturala din judet. Si asta pentru ca rromii isi pazesc cu sfintenie "lacasul". Orice strain care incearca sa treaca de frontiera invizibila care delimiteaza zona lor de restul lumii este luat imediat la intrebari de vigilentii paznici ai micului regat. Avind programata o intilnire cu unul dintre conducatorii rromilor din Ciurea, nu mica mi-a fost mirarea cind, virind la stinga pentru a ajunge la destinatie, am fost opriti de doi zdrahoni, care au coborit dintr-o Dacie parcata strategic. "Da dumneavoastra ce treaba aveti pe aici? Va cunoasteti cu careva?", ne-au intimpinat "paznicii". La auzul explicatiilor noastre, au facut o plecaciune si ne-au dat "liber", dindu-ne clar de inteles ca acolo nu intra cine vrea, de capul lui. De altfel, pina sa ajungem la destinatie, inca vreo 4-5 conlocuitori s-au interesat, facind semn autoritar sa oprim, unde si la cine mergem. Daca nu esti asteptat de un rezident, ti se sugereaza frumos ca ar fi bine sa te duci de unde ai venit. Ceea ce, de regula, este bine sa si faci. (Nicolae MANOLIU)
