Aburitorii, marangoz calafatuitorii, melamedii sau hatipii populeaza catalogul oficial al meseriilor din Romania

„Marangoz calatachelagiu calificat imi ofer serviciile”. Sau „Cautam corhanitor sau ciontolitor. Oferim salarizare avantajoasa”. Asemenea anunturi nu le veti gasi la rubrica de „Angajari” din ziare sau la bursa locurilor de munca. Dar ce ati face daca le-ati citi lipite pe copacii din jurul blocului sau pe stilpii de telegraf din apropierea locuintei? Majoritatea ati fugi sa puneti mina pe DEX pentru a vedea ce explicatie este oferita aici pentru asemenea cuvinte rare. La litera „M” veti cauta fara nici o sansa de reusita cuvintul „marangoz calatachelagiu”. Denumirea poate fi gasita numai in „Clasificarea Ocupatiilor din Romania” (COR), carte editata de Ministerul Muncii, alaturi de tot felul de meserii cu denumiri ciudate.
Cele mai multe denumiri ciudate de meserii se intilnesc in domeniul cultelor, unde, in jurul clerului, foiesc „hahami”, „chevrasamesi”, ori „majghiani”, toti insarcinati cu pastrarea traditiilor bisericesti.
Corhanitorul, mai rar decit capra neagra
Dar multe dintre meseriile prezentate in „Clasificarea Ocupatiilor din Romania” (COR) sint considerate ca fiind pe cale de disparitie. „Baiesul”, acea persoana care te ajuta la imbaiat, la „Baia comunala”, si care iti aducea prosoapele sau alte obiecte, mai dainuie doar in memoria celor de virsta a treia. De asemenea. „ciontolitorii” au fost de curind asimilati transatorilor de carne, dezosatorilor sau lucratorilor din abatoare, astazi nemaivorbindu-se despre o astfel de meserie.
In traditia meseriasilor din prelucrarea lemnului insa, „corhanitorul” era cel ce se ocupa cu restaurarea lucrarilor valoroase. Fiecare obiect vechi din lemn trecea prin mina corhanitorului si isi recapata stralucirea initiala. In zilele noastre, lemnul este din ce in ce mai mult inlocuit cu plasticul sau alte materiale, iar „corhanitorul” a devenit mai rar decit o capra neagra.
Si aburitorii iau salariu
Si vremea navelor din lemn a apus, astfel incit „marangoz calatachelagiu” a ingrosat rindurile somerilor sau se ocupa doar de barci. Atunci cind doagele navelor se uscau si apareau distantari intre ele, venea „marangoz calatachelagiul” si le umplea cu fisii de stuf, dupa care aplica un strat uniform de smoala, un adevarat dogar al navelor. Ucenicul sau se numeste, potrivit COR, „marangoz calafatuitor”.
De asemenea, in filaturi se vorbeste tot mai rar despre „scuturatori” sau „decuscutori”, cei care deservesc utilaje specifice ramurii.
In ceea ce-i priveste pe „aburitori”, acestia nu sint nici pe departe oamenii ministrului Dincu. Aburitorii, potrivit traditiei dar si COR, aveau in trecut misiunea de a aburi lemnul de pluta, care se foloseste, printre multe altele, si la confectionat dopuri. Nu trebuie uitati aici nici „mangalizatorii”, care se ocupa cu extractia terebentinei din lemn prin procedee traditionale.
Carne doar de la haham
Domeniul care abunda de meserii cu denumiri mai putin obisnuite este insa cel al slujitorilor Domnului. In alaiul clerului sint inregimentati, potrivit COR, „chevrasamesi”, „exharhi” sau „melamedii”. Toate aceste persoane sint considerate pastratoare ale traditiilor religioase si propovaduitoare ale lor. Nici celelalte culte religioase din tara noastra nu se dau in laturi in privinta meseriilor cu denumiri picante. Astfel, adeptii cultului mozaic maninca doar carne provenita de la un animal taiat de „haham”, persoana insarcinata cu sacrificarea animalelor si pasarilor. Exista, de asemenea, „hatipi” si „majghiani”, care slujesc in fiecare zi. Toate acestea sint meserii trecute in COR si care sint stiute de extrem de putini dintre noi. Vorba romanului: „Te matofesti si tot nu le stii pe toate” (a matofi # a imbatrini, n.r.) (Vasile MIRON)