Burlui stringe de git copilul de suflet al lui Stanciu

Bioingineria, copilul de suflet al Universitatii de Medicina si Farmacie „Gr. T. Popa” (UMF), este lasata de izbeliste. Dupa ce a fost inaugurat cu mare pompa, sediul Facultatii de Bioinginerie, in care s-au investit peste 300 de miliarde lei la nivelul anului 2003, a ramas luxos doar in exterior. In interior, bate vintul atit pe culoare, cit si in laboratoare. Potrivit cadrelor didactice din facultate, dotarea de laborator exista doar daca ti-o aduci de-acasa. Cladirea nu este conectata la Internet, telefonia fixa nu exista. Faxurile se trimit din Universitate, care este la aproape un kilometru departare. In secolul vitezei, Facultatea de Bioinginerie comunica, in general, cu exteriorul, prin „doamna Petruta”, care face zilnic naveta intre sediul facultatii si cel al Universitatii. O alta varianta este utilizarea de catre profesori a telefonului mobil propriu, chiar daca acestia au de rezolvat probleme de serviciu.
„Unele dintre mese le-am facut chiar eu”
Desi sediul Facultatii de Bioinginerie, de pe strada Mihail Kogalniceanu (in zona Liceului Eminescu), este construit in stilul cel mai modern – cu geamuri imense din termopan, gresie, faianta si balustrade stralucitoare, din inox, fiind aproape sigur una dintre cele mai aratoase si mai scumpe cladiri cu scop didactic din oras – luxul din exterior nu se regaseste si in interiorul laboratoarelor. Studentii de la Bioinginerie folosesc acum doar unul dintre tronsoane, celalalt fiind inca in constructie, timp de cel putin trei ani, dupa cum spune rectorul UMF, prof.dr. Vasile Burlui. Sediul a costat o avere, cheltuielile fiind acoperite in special din veniturile Facultatii de Medicina, cea mai profitabila de la UMF. Dupa investitii uriase, facute in timpul mandatului de rector al lui Carol Stanciu, copilul de suflet al UMF a fost, in mod ciudat, „abandonat” de institutia-mama. Contributia universitatii in ceea ce priveste dotarea laboratoarelor este infima, spun profesorii, intrebati daca ei si studentii au conditii pentru cercetare si studiu. Singurele lucruri care au ajuns in laboratoare de la Universitate sint citeva scaune si mese: „Am primit de la Universitate doar citeva lucruri, iar unele dintre mese le-am facut chiar eu, pentru ca nu aveam pe ce sa punem aparatura”, spune cancelarul Facultatii, Radu Ciorap.
Doua laboratoare, patru calculatoare
Facultatea dispune de doua laboratoare cu profil didactic. Laboratorul prodecanului facultatii, prof. dr. Dan Zaharia, este dotat doar cu patru calculatoare, dintre care unul proprietate personala a cancelarului Radu Ciorap. „Celelalte trei au fost achizitionate, de-a lungul timpului, cu ajutorul banilor din granturile de cercetare”, spune cancelarul Ciorap. Alaturi de acestea se gasesc un electrocardiograf, un osciloscop, generatoare si alimentatoare a caror valoare se ridica, potrivit spuselor prodecanului, la aproximativ 10.000 de euro. „Acestea sint suficiente pentru desfasurarea activitatii de laborator a studentilor, cel putin in primii trei ani de studiu”, spune mai ingaduitor prodecanul Zaharia. Din dotarea laboratorului lipsesc insa „piese grele”, precum un aparat de radiologie, ca sa nu mai vorbim de aparat RMN. „Deoarece un aparat de radiologie costa 1,5 miliarde de lei, iar un RMN ajunge la 2 milioane de dolari, sintem nevoiti sa trimitem studentii in spitale pentru a face practica”, explica prodecanul Zaharia.
Cel de-al doilea laborator, in care isi desfasoara activitatea studentii, este „gestionat” de profesorul Octavian Baltag. Acesta si-a adus de-acasa propriul calculator si alte aparate necesare desfasurarii activitatii de laborator: „Tot ceea ce se gaseste in acest laborator este adus de mine, de la laboratorul meu de acasa”, intareste profesorul Baltag.
„Nu a fost prevazuta in plan conectarea la Internet”
Acestea nu sint insa singurele probleme cu care se confrunta Facultatea de Bioinginerie. Cladirea nu este conectata la Internet si, potrivit conducerii facultatii, nici nu are sanse sa aiba acces prea curind la comunicarea virtuala. „Nu a fost prevazut in planul de constructie al cladirii conectarea la reteaua de Internet”, argumenteaza ironic prodecanul Zaharia. Pe de alta parte, ceilalti profesori spun ca au cerut ajutorul conducerii UMF-ului, insa fara rezultat. „Intrebati-l pe rector” – este raspunsul profesorilor de la Bioinginerie, intebati cind ar putea totusi avea acces la Internet. „Internetul nu este un moft al nostru, al cadrelor didactice, ci o necesitate stringenta de informare”, completeaza profesorul Hariton Costin. Aceeasi parere este impartasita si de fostul rector al Universitatii, prof. dr. Carol Stanciu, si de fostul decan al Facultatii, prof. dr. Florin Topoliceanu, care considera ca este de neconceput astazi ca o facultate sa nu aiba de atita timp Internet. „Actuala conducere nu are decit sa se intereseze si sa puna Internet, caci oricum nu costa foarte mult. In secolul vitezei, atit studentii, cit si cadrele didactice nu pot supravietui fara Internet”, spune prof. dr. Carol Stanciu. Fostul decan prof. dr. Florin Topoliceanu gaseste insa o scuza rectorului Vasile Burlui. „Prioritate a avut terminarea constructiei tronsonului C1. Dupa ce vor fi finalizate lucrarile de constructie, probabil va exista si Intenet in cladire”, spune prof. dr. Florin Topoliceanu.
Pina cind conducerea UMF va gasi o rezolvare, Facultatea de Bioinginerie ramine izolata de restul lumii. Singura solutie pare a fi ca absolventii foarte buni sa plece in strainatate si sa spuna pe-acolo ca au terminat Facultatea de Bioinginerie din Iasi.
Doamna Petruta, curierul facultatii, este personajul cheie
Pe linga calculatoare, aparatura performanta si conexiune la Internet, celebra Facultate de Bioinginerie duce lipsa si de cele mai uzuale mijloace de comunicare. Nu are telefonie fixa, iar de fax, ce sa mai vorbim? Omul de baza in acest moment in a asigura comunicarea cadrelor didactice cu Universitatea este „doamna Petruta”, chiar angajata pe post de curier. Ea face naveta intre sediul Facultatii de pe Mihail Kogalniceanu si sediul Universitatii de pe strada Universitatii nr. 16, zilnic, de foarte multe ori, ca nici ea nu le mai stie numarul. „Chiar mai inainte am vazut-o urcind scarile, cu un brat de dosare dupa ea”, spune profesorul Octavian Baltag. Alteori, pentru a comunica, profesorii folosesc telefonul mobil personal, chiar daca au de rezolvat probleme de serviciu. Acestia apeleaza, de asemenea, la utilizarea cartelei Romtelecom, dupa ce au amplasat un telefon public la parterul Facultatii. Profesorii s-au obisnuit atit de mult sa-si aduca de acasa cele trebuincioase incit nu li se mai pare nimic deosebit sa cumpere, pe banii proprii, cite ceva. „Am dat 100.000 de lei in bazar pentru un aparat de masurat intensitatea”, spune cancelarul Radu Ciorap. Cind trebuie sa trimita faxuri cit mai urgent, cadrele didactice au doua variante: fie merg la sediul Universitatii, fie la posta, asa cum procedeaza si profesorul Baltag. „Putem pierde destule contracte daca nu sintem foarte prompti”, explica profesorul Octavian Baltag.
Intrebat cum se explica ca, dupa ce a investit sute de miliarde, universitatea nu a mai fost dispusa sa dea bani pentru dotari minime, rectorul Vasile Burlui spune ca aceasta problema, a conditiilor de studiu de la una din facultatile aflate sub „obladuirea” sa, nu a fost „prioritara”. „Prioritate a avut terminarea constructiei cladirii. Cind aceasta va fi terminata, Bioingineria va avea toate uitlitatile necesare”, a spus Burlui. Insa acest lucru nu se va intimpla prea curind, ci peste cel putin trei ani, a spus rectorul. Astfel ca pina atunci, studentii si profesorii trebuie sa se resemneze su sa se descurce singuri, cum pot. Intrebat daca, asa cum este acuzat de unele cadre, nu cumva urmareste sa acorde acest sediu, in final, facultatii la care a fost decan, Stomatologia, Burlui a negat acest lucru.
Pina una, alta, in secolul vitezei, cind totul trebuie facut contra cronometru, luxoasa Facultate de Bioinginerie se chinuie sa se descurce cu cele mai rudimentare mijloace de comunicare, apelind la serviciile de tip postalier ale „doamnei Petruta”.
Facultatea de Bioinginerie a fost colacul de salavare al odraslelor de stabi
Infiintarea Facultatii de Bioinginerie medicala din Iasi, in 1994, a fost extrem de controversata. Presa a comentat ca facultatea a fost infiintata ca o solutie de ultim moment pentru a facilita „intrarea” la UMF a unor fii si fiice cu relatii, care picasera la Medicina, intr-o vreme in care admiterea era extrem de dura. Astfel, la doua saptamini dupa inceperea anului universitar, o speranta de mai bine a aparut pentru tinerii initial aflati pe listele respinsilor la UMF Iasi. Primii 80 de respinsi de la Medicina Generala au fost instiintati ca, fara a mai da vreun examen, sint admisi la Bioinginerie, la zi. A fost asadar Bioingineria „colacul de salvare” pentru odraselele unor persoane influente? Cert este ca doua dintre studentele primei promotii de Bioingineri sint si norocoasele promotiei: Anca Vasiliu, fiica fostului senator Dan Constantin Vasiliu – vicepresedinte PD la nivel national si senator pina in 2000 – si buna sa prietena, Cristina Oproiu, fiica unui prosper om de afaceri, au avut mare noroc cu bioingineria. La inceputul anului al doilea, fetele s-au transferat la Medicina, la Bucuresti. Astfel, aflate in 1994 pe listele respinsilor la Medicina, fetele au absolvit Medicina, dupa o etapa intermediara, de studente la Bioinginerie. Facultatea infiintata de Topoliceanu in mandatul de rector al lui Carol Stanciu a fost insa si locul unde au capatat catedre unii profesori care „nu mai incapeau” la Medicina. Pastoriti de Topoliceanu, acestia au fost apoi o masa de manevra in luarea unor decizii importante pentru UMF. (Cristina ORHEANU)