Cersetorii ieseni au dat lovitura

Exodul cersetorilor „sezonieri" in marile capitale europene este o adevarata mana cereasca pentru confratii ramasi acasa. Asa se face ca cersetorii veterani ai Iasului se trateaza acum cu bere Tuborg si cafele espresso. Majoritatea cistiga intre 150-200.000 de lei pe zi. De sarbatori,
cistigurile se dubleaza. In Iasi exista un singur cersetor care are aprobarea Primariei si a Mitropoliei pentru practicarea „meseriei". „Noul val" cistiga bani frumosi prin vinzarea iconitelor din carton. Acestia fie sint coordonati si „protejati" de cite un tuciuriu mai versat, ori sint trimisi la cersit chiar de parinti.
Mamele micilor cersetori aplica adevarate strategii de stimulare a cresterii randamentului: copiii nu primesc carne la cina decit daca produc peste suta de mii.
Nea Costica are aprobare de cersit de la Mitropolie
Disparitia „sezonierilor", colegii lor plecati la „munca" pe alte meleaguri, mila trecatorilor si mai ales, naivitatea lor, au facut din cei 40-50 de cersetori care mai opereaza in zona centrala, mi lionari sadea. Asa se face ca personaje deja celebre in lumea cersetorilor din zona Mitropoliei, ca nea Costica sau Nicolae, zis „Schiopul", cistiga vara in jur de 200.000 de lei pe zi, iar cind sint sarbatori, cistigurile cresc substantial.
Constantin Danila (nea Costica), batrinul ale carui picioare au fost retezate de tren in urma cu 30 de ani, locuieste impreuna cu cei opt membri ai familiei sale in satul Gropnita. Pina la accidentul care avea sa-i schimbe viata a lucrat la o fabrica de luminari. Cerseste la Mitropolie de peste 10 ani, dar de trei ani a obtinut aprobare de la Mitropolitul Moldovei pentru a cersi chiar in curtea Mitropoliei. „Dimineata ma aduce baiatul cu masina, ca altfel n-am cum. Imi beau cafeaua pe la 10, cind deja am strins ceva bani in cutie. Lumea e milostiva si mai scapa un ban. Cistig si 200.000 pe zi, depinde cit stau. Ce sa fac? Sintem opt suflete intr-o casa din lut cu doua camere. Multumesc lui Dumnezeu ca m-au lasat aici, ca asa reusesc sa-mi intretin toata familia! Nu prea am concurenta decit pe Schio pu’, care este alungat de paza de la Mitropolie, ca nu are aprobare, ca mine. Oricum, mie mi-e drag cum topaie el, cind alungat de paza, cind de gardienii publici care pazesc strada din fata Mitropoliei. Ii mai imprumut eu bani cind n-a facut de-ajuns ca sa plece la tiganii care il gazduiesc", ne povesteste, sorbindu-si cu pofta cafeaua, nea Costica.
E singurul din familie care „munceste"
In urma cu trei ani, la cererea Mitropolitului Moldovei, care a consi derat ca nea Costica este un caz social mai deosebit si, pentru ca acesta a lucrat multi ani in fabrica de luminari a sfintu lui lacas, Primaria a aprobat ca batrinul sa cerseasca legal in curtea Mitropoliei. De cind a ramas fara picioare, a devenit sprijinul familiei. Cea de-a doua nevasta nu munceste, iar copiii ori nu au servi ciu, ori traiesc din ajutorul de somaj. Fiul cel mijlociu sta toata ziua cu nea Costica, pentru a-l ajuta sa se mute dintr-un loc in altul „ ca sa nu-l arda soarele sau sa-l bata ploaia", ca, fara batrin, nu stie ce s-ar face. Fire optimista, nea Costica nu-si plinge soarta. Ne povesteste ca are o viata plina si este chiar multumit, seara, cind ajunge acasa cu hrana pentru toata familia. De citva timp a inceput sa puna si ceva bani deoparte pentru a-si cumpara un carucior, ca de la Primarie s-a saturat sa astepte ajutor. Batrinul are acum 72 de ani si o pensie de 1.700.000 de lei. Si-a facut un mod de viata din cersit, care pentru el reprezinta nu numai o sursa de cistig, ci si un prilej de a fi in mijlocul orasului si al evenimentelor. A devenit dependent de locsorul lui din stinga aleii de la intrarea Mitropoliei, de birfele si discutiile in care intra cu tot felul de oameni.
„Pe Schiopu il exploateaza o familie de tigani"
„Nea Costica are aprobare sa stea aici. Mai rau e cu ceilalti 20-30 de clienti care incearca sa se strecoare pe poarta Mitropoliei. De unii te prinzi ca sint veniti la cersit, dar altii sint mai curatei si-i depistam mai greu. Oricum, vara sint mai putini, pleaca prin alte parti la treaba. Cel mai mult ne da de furca Schiopul, Nicolae Drahnea. Dupa ce ca are pensie de aproape 2.000.000 de lei pe luna, nu se lasa de cersit nici sa-l pici cu ceara. Ca sa nu mai zic ca omul face bani, nu gluma, ca doar bere Tuborg consuma prin boscheti, si maninca la pizzerie. Stim doar ca-l exploateaza o familie de tigani, care traiesc vreo 12 persoane de pe urma lui", ne spune Constantin Luchian, seful pazei de la Mitropolie.
La Sarbatori scoate si 300.000 de lei pe zi
Nicolae Drahnea are in jur de 60 de ani si umbla in cirje, nemaiavind piciorul drept. Are un aer mucalit si se lasa greu tras de limba. Privirea agera si dexteritatea cu care o ia la fuga pe cele doua cirje, pe traseul curtea Mitropolieistrada vis-a-vis de Primarie, au facut din el un personaj aproape simpatizat. Alungat cind de paza Mitropoliei, cind de gardianul care are in grija strazile din zona Primariei, Schiopul pare neobosit. „N-am incotro. N-am casa si ma tin Mistrenii, o familie de 12 persoane. Pentru un loc in care sa pun capul seara si pentru micile mele placeri, merita efortul. Vara o ducem boiereste, cei care am ramas in Iasi, ca multi dintre colegi pleaca la mare sau prin alte tari. Chita noastra ca reusesc sa pun si vreo doi bani deoparte pentru zile negre, cind se vor intoarce smecherii ceilalti", ne explica Drahnea, intr-o limba romana aproximativa. O zi din viata cersetorului cu gusturi fine, nu trece fara o bere Tuborg si o pizza fierbinte. Are de-acum un „stil", numai al lui, prin care obtine mila trecatorilor fara a fi foarte insistent. Nu invoca nici un sfint, nu se tine scai dupa oameni. Isi ia o mina suferinda, pentru care nu e nevoie de prea mult efort, pentru ca natura l-a inzestrat cu o expresivitate predestinata parca, acestei ocupatii. Din gura subtire si incretita de lipsa dintilor, mascata de o mustata alb-galbuie, nu ies decit niste cuvinte schimonosite, ca, de altfel, intreaga lui infatisare. Schiopul ne povesteste ca in afara micilor lui placeri, pentru care cheltuie cam 70.000 de lei pe zi, restul il duce familiei care il gazduieste. Fara 150.000 de lei pe zi nu indrazneste sa plece acasa, ca sa nu-i supere pe cei ce-l „ocrotesc". Oricum, la sarbatori pleaca si cu 300.000 de lei seara, si mai compenseaza astfel zilele neproductive, cum ar fi cele de la inceputul saptaminii. In afara locsorului in care se odihneste, mai primeste din cind in cind cite un blid de mincare calda. Nu se considera exploatat de Mistreni, ci este chiar multumit de faptul ca are si el o „familie" la care sa se intoarca seara, dupa lucru.
Copiii care aduc acasa peste 100.000 de lei primesc carne de la parinti
Nu exista iesean care sa nu fi fost asaltat de copiii negriciosi, murdari si prost imbracati, care cersesc prin noua metoda a distribuirii de iconite, pe la terase. Marcel, un pusti de 5 ani, cu ochii verzi si mai tot timpul plecati, opereaza in zona teraselor de pe linga Casa Modei. „Cistigam mai bine de cind a venit nenea Gigi in primavara si a luat pe mai multi dintre noi la cersit in tari straine. Au plecat doi prieteni buni ai mei, Cristi si Grasanul. Pe mine nu m-au lasat parintii. Mama matura la strazi si mai am inca patru frati. Toti umblam cu iconite si seara ducem toti banii acasa. Eu fac cam 150.000 pe zi, da’ ne-alunga ospatarii astia, ca as face si mai mult", povesteste Marcel,
imbarbatat de hirtia de 10.000 de lei pe care i-am plasat-o. El ne spune ca maninca, seara, in functie de citi bani aduce. Asa i-a invatat mama lor sa-si dea silinta sa faca cit mai multi bani. „Cind aduc 150.000 de lei, imi da carne seara. Daca aduc mai putin de 100.000 de lei nu-mi da nici salam, doar o salata cu piine", explica Marcel.
Ionica e sef de clan
La ora 10 dimineata, cei 10-15 pusti care au devenit „obisnuiti" ai teraselor centrale, isi incep ziua de „lucru". Unii mai tuciurii, altii blonzi sadea, toti cu genunchii soiosi si haine murdare. Nelipsite din miinile lor mici sint teancurile de iconite din carton, pretextul sub care apeleaza la mila bunilor crestini. Deseori alungati de ospatarii teraselor, ei incearca si pe strada sa vinda iconitele. „Nu stim ce sa mai facem cu ei. Ii alungam pe o parte si vin pe cealalta. Sint vreo zece pusti pe care i-am invatat pe de rost. Vin zilnic, de la prima ora si pina la inchiderea terasei. Ce sa faci, sa dai in ei? Sint o mina de oameni", ni se plinge unul dintre ospatarii „Gellateriei" din B-dul Stefan Cel Mare. Toti pustii din centru au un protector-arbitru in persoana lui Ionica, un personaj mai spalatel, cu parul bine pieptanat. „Ce sa fac daca vin la mine cind se cearta intre ei? Ba ca unul i-a furat banii altuia, ba ca nu se inteleg la impartitul banilor cind asalteaza mai multi un singur trecator. Sint cel mai mare de pe-aici si am si eu grija de ei. Nu le cer eu nimic, imi dau ei cit vor la sfirsitul zilei", isi explica Ionica atributiile de sef de clan. (Claudia ENEA)