Chiulul in masa loveste dur in sistemul de invatamint

marți, 03 mai 2005, 23:00
8 MIN
 Chiulul in masa loveste dur in sistemul de invatamint

„Nu mai stiu ce sa fac, ce sa-i spun. Nici macar ideea ca poate fi exmatriculat de la scoala nu-l sperie. Am impresia ca vorbesc cu un perete. Se uita la mine si tace. Acum nici macar nu-mi mai raspunde cind il intreb de ce chiuleste de la scoala. Pur si simplu nu inteleg ce se intimpla cu el”. Framintindu-si miinile, Constantin l. povesteste despre problemele pe care le are cu baiatul lui, Marius, elev in clasa a X-a la un liceu din Iasi. Marius a inceput mai intii sa chiuleasca doar de la primele ore. Asta se intimpla in clasa a IX-a. Acum, baiatul nu mai da pe la scoala cu zilele si e la un pas de exmatriculare. „La sedinta, am aflat cu stupoare ca nu e singurul in aceasta situatie. Si parintii celorlalti copii care chiulesc zile intregi nu inteleg ce se intimpla si nu stiu ce sa faca. Numai necazul asta imi mai lipsea, cind eu alerg de dimineata pina seara sa-i asigur lui conditii”, spune disperat tatal. „De ce chiuleste? Ce sa fac?”, intrebari la care incearca sa gaseasca raspuns nu numai tatal lui Marius. In Iasi sint sute de familii, multe din ele familii bune, cu venituri consistente, dar cu parinti foarte ocupati, care se confrunta cu aceeasi problema: chiulul copilului de la scoala. In rindurile de mai jos, specialisti in domeniu explica de ce chiulesc elevii si ce pot face parintii acestora pentru a-i „vindeca” de aceasta „boala” ce pare a fi „la moda”.
„Intr-a X-a parca da strechea in ei”

„As putea spune ca chiulul e o moda la ora asta”, spune Cristina Palimaru, psiholog in cadrul Liceului „Mihai Eminescu” Iasi. „O moda care atrage elevii din toate categoriile sociale, indiferent daca sint copii din familii cu bani sau din familii mai putin instarite. In clasa a IX-a sint cuminciori, vin la ore. Mai chiulesc la primele sau la ultimile ore, dar frecventa este destul de buna. Intr-a zecea parca da asa o streche in ei si incep sa lipseasca din ce in ce mai mult – unii cu zilele, altii chiar cu saptaminile. Cred ca sint un pic derutati, un pic teribilisti, vor sa demonstreze ceva. Poate sint un pic si scapati de sub control. Motivele chiulului sint diverse”, adauga psihologul. Insa, cred specialistii, scaderea motivatiei pentru invatare reprezinta una din principalele cauze ale chiului. „Cu ce m-ajuta daca invat? Nu vezi ca acum cel mai bine o duc astia cu opt clase? Invat ca sa ajung somer?”, sint argumente forte pe care, spun parintii, le arunca copiii lor.
Studiile sau pilele?
Inainte tinerii stiau in mai buna masura ce fac dupa clasa a VIII-a, dupa ce termina clasa XII-a sau facultatea. „Cei care terminau scoala aveau asigurat un loc de munca. Toate astea ii atragea mai mult spre procesul de invatare”, spune psiholog Maricica Buzescu, directorul Centrului Judetean de Asistenta Psihopedagogica Iasi. De fapt, problemele apar din neintelegerea rostului invatarii, multi auzind ici-colo ca, de fapt, competitia pentru un post este una a pilelor si spagilor, nu a competentelor. „Tinerii cred ca concursul pentru post nu are nici o legatura cu invatatul. Parintii ar trebui sa le explice copiilor ca, atunci cind esti bine pregatit, ai sanse mult mai mari sa te angajezi, oricit de putine locuri de munca ar fi. Daca nu inveti, pierzi si aceasta sansa. Si nu poate nimeni invata in locul tau. Pur si simplu adolescentul nu recepteaza legatura intre pregatire si loc de munca”, adauga Maricica Buzescu.
„Numai prostii ne invata la scoala”
„Numai prostii ne invata la scoala! Macar de-ar spune ceva interesant la ore!”, ne aduce argumente Madalin, elev la Liceul „Alecsandri” si aflat la un internet cafe in timpul cursurilor, chiulul de la ore. Argumente care, insa, nu trebuie ignorate, pentru ca au in spate un alt posibil motiv al chiulului: lipsa de interes a elevului pentru specializarea la care a fost admis, in liceu sau scoala profesionala. „Citi copii merg din vocatie la un anumit liceu sau scoala de ucenici? Unii copii nici macar nu stiu ce le place. Altii care stiu ce le place nu stiu insa daca respectivul lucru ii si intereseaza, daca acel domeniu corespunde aptitudinilor lor. Poate ar trebui sa se puna mai mult accent asupra modului de orientare a copiilor. Si e foarte important ca parintele sa se implice in aceasta orientare, sa mearga cu copilul la un consilier scolar care, cu ajutorul testelor de specialitate, sa descopere aptitudinile, talentele, interesele adolescentului. Dar, daca parintele nu se implica in orientarea copilului, pot aparea probleme. Nu trebuie lasat totul pe seama scolii. Parintele ar trebui sa fie primul si cel mai interesat de viitorul copilului lui”, subliniaza psihologul Maricica Buzescu.
Cit de vinovat este anturajul
„M-am gindit ca chiuleste din cauza celorlalti colegi, din cauza anturajului. I-am interzis sa mai iasa cu colegii, i-am spus ca ei sint rai si il instiga la chiul. Mi-a zis sa nu-i mai vorbesc de rau colegii si prietenii. Sa nu ma mai iau de ei, daca nu-i cunosc”, povesteste disperata o mama care a venit sa consulte psihologul. Anturajul si multitudinea de tentatii existente in momentul de fata – baruri, internet cafe-uri -, reprezinta intr-adevar o alta cauza a chiulului de la ore. „Cind n-are motiv pentru invatatura, adolescentul incearca sa-si acopere alte nevoi. Si atunci isi ocupa timpul cu ce vrea in momentul respectiv. Cauta altceva util sau placut pentru a-si petrece timpul liber – merg cu un grup undeva, ma alatur unor persoane cu care am ceva in comun de facut, ceva care sa-mi motiveze existenta. Omul nu poate trai daca nu are o minima sustinere a maotivatiei sale. Si adolescentul trebuie sa stie pentru ce traieste, iar daca scoala nu i se pare utila, placuta, atunci isi gaseste alte motivatii”, explica Maricica Buzescu. Sa desparti un adolescent de anturajul sau e foarte dificil, daca nu imposibil, spun specialistii. „Nu e indicat sa incepi sa-i critici prietenii, colegii. Cel mai bine e sa incerci sa-i cunosti. Ii spui copilului sa-i invite acasa si abia dupa ce i-ai cunoscut incerci sa-ti exprim parerile despre ei. Nu ca niste critici, ci doar ca opinii pe care le comentezi impreuna cu copilul. Tot timpul trebuie sa-ti sustii parerile cu argumente solide. Nu faci decit sa inrautatesti situatia atunci cind ii arunci adolescentului vorbe precum: Faci asa, pentru ca eu sint mama sau tata si stiu mai bine, pentru ca am atitia ani in spate… Parerea mea ar fi ca e mai bine asa deoarece… Si aici urmeaza argumentele, exemplele din viata de zi cu zi”, spune psihologul Cristina Palimaru.
Criza adolescentei
Parintele trebuie sa fie foarte atent in gestionarea crizei ce apare la virsta adolescentei, atentioneaza specialistii. Aceasta se poate face numai in parteneriat parinte – copil. „Nu trebuie sa credem ca el, adolescentul, chiar stie prin ce trece. Sint stari prin care trece orice adolescent, mai mult sau mai putin constientizate. Tinarul simte ca trebuie sa fie mai independent, ca trebuie sa nege valorile vechi, sa se opuna un pic adultilor pentru ca ei au trait in alte vremuri. Copilul are probleme noi pe care nu le-a avut pina la virsta adolescentei si pe care nu le intelege – indragostirea, sexualitatea, refuzul valorilor, nonconformism. Apar deci probleme noi si, daca parintele este alaturi de copil, nu impotriva lui, impreuna pot depasi aceasta criza. Alaturi inseamna comunicare, relationare, inseamna foarte multa atentie, foarte mult timp dat de catre parinte copilului in
aceasta perioada. Discutii libere, in care nu ii negi punctul lui de vedere ci reasezi cu argumente logice sistemul de valori”, adauga Maricica Buzescu.
O problema: parinti prea ocupati sa faca bani
Preocuparea de a aduce bani cit mai multi in casa ii face pe parinti sa uite ca adolescentul are nevoie de foarte multa afectivitate, atentie, de foarte mult transfer empatic – parintele sa se puna in situatia copilului din acel moment: daca el ar fi copil in circumstantele respective, cum ar reactiona? „Din discutiile pe care le avem cu parintii, se contureaza tot mai puternic o idee infricosatoare: indiferenta parintilor fata de problemele copiilor. Parintii scot in evidenta o singura responsabilitate – aceea de a le asigura conditii materiale. Practic, acum ne confruntam cu generatia de parinti „educata” acum 20 de ani in ideea ca doar scoala are functia educativa. Ceea ce e total fals. Scoala doar modeleaza cei sapte ani de acasa. Cum am mai spus, parintele ar trebui sa fie primul si cel mai interesat de educatia si viitorul copilului sau”, sustine Maricica Buzescu.
Alte doua probloeme ale parintilor
De altfel, psihologii spun ca parintii se mai fac vinovati de doua lucruri: nu isi responsabilizeaza de mici copiii si nici nu stiu sa-si impuna autoritatea in fata acestora. „De multe ori ii aud pe parinti spunind ca adolescentii nu sint responsabili. Dar, responsabilitatea se invata de mic. Cu lucruri si fapte simple: de exemplu, implici copilul in activitatile gospodaresti. Ii dai sarcini care sa fie
responsabilitatea lui, sarcini pentru care nu trebuie sa primeasca recompensa. Daca spala vasele sau duce gunoiul, nu trebuie sa-i dai bani. Trebuie sa invete ca acele lucruri sint responsabilitatea lui”, subliniaza Cristina Palimaru. De asemenea, adauga aceasta, parintii nu trebuie sa le ascunda copiilor greutatile cu care se confrunta si faptul ca a intretine o familie muncind de dimineata pina seara nu e deloc usor. Copiii pot fi consultati atunci cind apare o problema in familie, in gospodarie sau chiar cind ai un necaz la serviciu. Altfel, are impresia ca totul e foarte usor si tu esti dator sa faci totul pentru el. „Si foarte important este exemplul. Parintele trebuie sa fie, prin modul de comportament, un exemplu pentru copil. Altfel iti pierzi autoritatea. Daca ai spus ca il pedepsesti, atunci te tii de cuvint. Nu mai are voie la calculator sau televizor o saptamina, atunci asa sa fie. Oricit de mult te-ar durea inima, nu trebuie sa renunti la pedeapsa dupa doua zile. Pedepsele pot avea efect numai atunci cind copilul stie ca parintele isi respecta hotarirea. Dar, daca il ameninti ca ii tai banii de buzunar daca mai chiuleste si, dupa citeva zile, ii dai totusi macar bani de un pachetel mic, normal ca masura nu va avea nici un efect”, a incheiat psiholog Palimaru. Din pacate, mult prea putini parinti procedeaza asa. ceea ce si explica amploarea pe care a luat-o fenomenul in ultimii ani. (Simona RELEA)
Fenomenului chiulului de la scoala a crescut ingrijorator de la an la an
Elevii ieseni numai de carte nu s-au tinut in primul semestru al acestui an scolar. Din statisticile ISJ reiese ca, numai in semestrul trecut, un elev dintr-o suta a fost exmatriculat din cauza absentelor. Cele mai multe cazuri de acest fel, 117, sint din rindul liceenilor. Si, foarte ingrijorator, multi dintre acesti elevi sint din familii fara probleme materiale. In topul chiulangiilor se afla baietii: dintre cei 117 exmatriculati din cauza numarului de absente, 74 au fost baieti, restul de 43 fiind fete. O evidenta clara nu exista, insa sefii unitatilor scolare spun ca probleme cu absenteismul au de peste zece ori mai mult decit cei cei care ajung sa fie exmatriculati, fiind vorba de mii de elevi la nivelul intregului oras. „In ultimii 10 ani, absenteismul scolar a devenit un fenomen ingrijorator, mai ales in rindul elevilor de liceu. Asta poate si din cauza faptului ca, inainte de Revolutie, regimul comunist era mai rigid. Si atunci elevii mai chiuleau, insa nu atit de mult ca acum. Motivele pentru care acest fenomen a luat o asa amploare sint multiple: pe linga teribilismul virstei, nu trebuie sa uitam tentatiile existente in ziua de azi si influenta foarte mare a anturajului. Apoi, de ce sa nu recunoastem, programul elevilor este din ce in ce mai incarcat, si uneori acestia simt nevoia sa „evadeze”. Ideea ar fi insa sa analizam cauzele fenomenului si sa incercam sa gasim solutii pentru a-i atrage pe elevi spre scoala”, a punctat Camelia Gavrila, sefa Inspectoratului Scolar Judetean Iasi. (S.R.)

Comentarii