Cum e sa fii profesor debutant

„Cind voi fi mare vreau sa ma fac profesoara”. O dorinta pe care atunci cind erau copii si-au spus-o in gind multi dintre dascalii de astazi. Chiar mai apoi, la terminarea facultatii, s-au gindit ca a fi la catedra, in fata elevilor, este cea mai frumoasa meserie din lume. Mergi citeva ore la scoala, iar elevii tai sint ascultatori si interesati sa invete. Cu catalogul in mina, ii asculti la lectie, le pui note, le inchei media. Din cind in cind tii o sedinta cu parintii pentru. Acest scenariu idilic s-a regasit si in imaginatia profesorilor aflati la inceput de cariera. Realitatea insa s-a dovedit cu totul alta. Profesoratul s-a dovedit a fi o meserie foarte prost platita. Copiii nu sint asa respectuosi pe cit si-au dorit, iar o ora de predare necesita, pentru profesor, alte doua de pregatire; acasa, in timpul sau liber. Multa hirtogaraie, multa munca si prea putine satisfactii. Asta povestesc acum debutantii de la Iasi, care marturisesc ca nu au renuntat pina acum la meserie din cauza unui vis: acela de fi a profesor.
Fiecare ora de predare inseamna alte ore de pregatire, acasa
Imediat ce au iesit de pe bancile facultatii, multi dintre absolventi se indreapta din pasiune sau din nevoie spre catedra. Invata pagini intregi de psihopedagogie, repeta toate cursurile pe care le-au invatat in facultate. Se prezinta apoi la concursul unic de ocupare a unui post in invatamint. Desi teoretic sint obisnuiti cu examenele, profesorii debutanti povestesc ca i-au trecut toti fiorii in timpul concursului. Uneori nu e de ajuns nici nota 8,00 la titularizare ca sa ocupe prin repartitie computerizata o catedra de titular, intr-o scoala buna, la oras. Filtrul prin care trebuie sa treaca pina sa ajunga la catedra ii copleseste pe debutanti. Multi dintre cei aflati acum la catedra nu se asteptau ca selectia pentru a lucra in invatamint sa fie atit de drastica. „Mi-aduc aminte ca am trecut anul trecut printr-o perioada de calvar. Nu stiam cind au loc repartitiile, nu stiam ce se va intimpla cu mine dupa terminarea facultatii. Mereu am visat sa fiu profesoara, insa nu mi-am inchipuit ca pina sa ajung in fata elevilor va fi atit de greu”, marturiseste Nicoleta Bobirnatu, profesoara de romana la Scoala din Coropceni, aflata in primul an de invatamint. Ca si alti colegi de breasla, imediat ce a prins un post, mai mult sau mai putin pe gustul ei, debutanta Nicoleta Bobirnatu s-a inarmat cu toate cunostintele din timpul facultatii si a trecut la treaba. Insa a constatat ca ca nu e de ajuns sa fi terminat o facultate ca sa fii un bun profesor. „Mi-am dat seama dupa aproape un an de zile la catedra ca multe din informatiile pe care le-am acumulat in timpul facultatii nu-mi folosesc la nimic. Chiar si metodica, daca nu ai experienta, e egala cu zero, desi ma asteptam ca facultatea sa ma scoata direct profesionist”, spune Cezara Popescu, profesoara de engleza, debutanta, la Colegiul „Emil Racovita”. Pentru a fi cu adevarat pregatiti in fata elevilor si mai mult decit atit, pentru a-si depasi emotiile si a fi siguri pe ei, debutantii spun ca se pregatesc foarte mult, in plus, acasa. Practic, isi fac si ei temele. „In facultate abia asteptam sa scapam de examene, lucrari si teme. Acum am luat-o de la capat. Ca sa pregatesti o ora la clasa muncesti si cite patru acasa, in timpul liber. Nu-ti permiti sa vii nepregatit in fata elevului”, spune Antonina Roca, profesoara debutanta de limba romana, la Colegiul National. Toata aceasta munca suplimentara, dincolo de orele efective de predare, a fost subestimata de debutanti atunci cind abia se gindeau sa fie profesori. „Copiii ne pot depasi foarte usor. Ma uit la cei mici, de clasa a V-a sau a VI-a, care sint foarte evoluati si care invata engleza de exemplu de la televizor sau prin intermediul internetului. Noi nu eram asa. E o generatie cu totul diferita si sintem nevoiti sa tinem pasul”, marturiseste Cezara Popescu, care spune ca nu si-a imaginat insa, ca a fi profesor inseamna eforturi care uneori se dovedesc a fi zadarnice.
Respectul elevilor pentru profesori este scazut
Lipsa de interes pentru carte a unora dintre elevi este o alta dezamagire a profesorilor debutanti. „Noi nu eram asa. Ma asteptam inainte sa ajung profesoara ca elevii mei sa ma devoreze, sa-mi ceara cit mai mult, sa fie cu adevarat interesati de ceea ce le spun. Aceasta atitudine o regasesc in foarte putine cazuri”, spune, la rindul ei, Antonina Roca. Debutanta de la Colegiul National crede ca interesul fata de carte al elevilor a scazut mult in ultimii ani, unul dintre motive fiind – in opinia sa – modelele pe care le ofera in acest moment societatea romaneasca si care le dovedesc indirect copiilor ca poti sa te descurci in viata, sa te imbogatesti peste noapte fara a sti prea multa carte. „Noi incercam sa le oferim si alte exemple, insa parca ne-am bate gura degeaba. Pina si increderea elevului in profesor s-a schimbat”, este de parere Cezara Popescu. Ea este de parere ca profesorii si-au pierdut credibilitatea in fata elevilor. „Elevii din clasele mari cel putin sint aproape de nestapinit. Au foarte multa personalitate si, ca sa stii cum sa-i tratezi, trebuie sa ai ori foarte multa diplomatie ori foarte multa experienta. Noi, tinerii, mizam pe diplomatie”, spune Antonina Roca. La fel de dezamagita de modul cum se comporta elevii din scolile de astazi este si Nicoleta Bobirnatu. „Au scris si la baie tot felul de cuvinte urite despre noi, profesorii. Este o lipsa de respect, de care generatia noastra nu a dat dovada”, povesteste profesoara de la Coropceni. „Uneori, cei mici sint foarte obraznici. Vorbesc foarte mult in timpul orei, fac tot felul de comentarii, nu ne asculta. Iti trebuie nervi de otel”, mai spune Cezara Popescu, care iniante de a ajunge la catedra isi imagina ca toti elevii ei o vor iubi, ca va fi pe placul tuturor, ca ce va spune ea in clasa va fi lege pentru copii. „Ei, lucrurile nu stau chiar asa”, spune usor dezamagita Cezara.
Multe ore sint pierdute cu birocratia
Debutantii ieseni spun ca o alta surpriza pe care le-a facut-o meseria de dascal este aceea ca pe linga orele de predare, trebuie sa piarda multe ore cu birocratia. „Hirtogaraie curata! Te gindesti la un moment dat ca, in loc sa faci toate astea, mai bine citesti o carte”, marturiseste Cezara Popescu. Aceasta spune ca toate planurile de lectii pe care este nevoita sa le faca zilnic sint pierdere de vreme, nefiind indispensabile pentru sustinerea lectiilor. „In fond, orele se pot tine si fara aceste simple hirtii”, crede profesoara de engleza. Pe linga planurile zilnice de lectii, pentru fiecare clasa in parte, planificarile semestriale cu programari de lectii, lucrari si teze, maninca si ele timp. „Mai sint apoi o multime de hirtii si de condici de semnat. Pentru fiecare ora pe care o faci, dai repede cu semnatura”, mai spune debutanta.
Numai chiria este cit salariul
Toate nemultumirile debutantilor ar fi insa fleacuri daca salariul ar fi pe masura efortului. Or, salariul net al unui debutant nu depaseste 3 milioane de lei. „Ce faci cu banii astia, in conditiile in care numai chiria este de 80 de dolari? Adica aproape cit leafa mea pe o luna. Nu mai punem mincarea si alte necesitati”, se plinge profesoara de sport Geanina Hunca, de la Colegiul National. Cei mai dezamagiti de banii pe care ii cistiga din profesorat sint insa profesorii de la tara. Pentru ei, surprizele de proportii oferite de meserie sint mai greu de suportat. Zilnic trebuie sa faca naveta pina la scoala unde predau, iar cheltuielile de transport le suporta din propriile buzunare, in ciuda faptului ca legea prevede subventii in acest sens. Statutul personalului didactic de exemplu prevede ca personalului didactic titular de la tara, care nu locuieste in localitatea unde preda, sa i se deconteze de catre administratia locala cheltuielile pe mijloacele de transport ?n comun. „Inainte sa-mi iau post la Coropceni mi s-a spus ca naveta este asigurata. Sau cel putin o parte din cheltuieli vor fi suportate de consiliul local. Nu a fost asa insa”, povesteste dezamagita Nicoleta Bobirnatu, care din septembrie anul trecut cind a intrat in invatamint a cheltuit peste 13 milioane de lei pe naveta. „Jumatate din salariu se duce pe naveta. E nedrept”, spune aceasta. Debutanta de la Coropceni spune insa ca, daca banii ar fi singura problema a navetistilor, ar fi bine. Situatia lor e mult mai complicata. De multe ori, drumurile pe care sint nevoiti sa umble sint ingrozitoare, iar mijloacele de transport greu de gasit. „Cind am luat post la Coropceni mi s-a spus sa stau linistita ca este mijloc de transport si ca e foarte bine…E una din cele mai bune navete. Mi-am pastrat optimismul pina in prima zi de scoala cind, fiind o zi foarte ploioasa, am ajuns in fata elevilor plina de noroi”, povesteste profesoara.
Unii se gindesc sa plece din invatamint
Daca ar sta sa se gindeasca la toate dezavantajele pe care le are meseria de profesor, cel putin in acest moment, multi dintre debutanti s-ar apuca de altceva. Si multi dintre ei chiar viseaza la asta. „Mi-ar placea sa plec in strainatate. Poate sa prind din nou o bursa, asa cum s-a intimplat in timpul facultatii”, spune Cezara Popescu. „Meseria asta nu merge atit de bine. Ma gindesc si eu la alte variante”, spune la rindul ei, Geanina Hunca. Salariile nemotivante, greutatea cu care obtin gradele didactice ii fac pe profesorii tineri sa se reorienteze. Sindicalistii din invatamint considera ca profesorii debutanti, mai ales cei care dau dovada de rezultate deosebite, ar trebui sa fie foarte bine stimulati financiar. „Pentru un debutant, ar fi necesar un salariu de cel putin 5-6 milioane. Ce e acum, e bataie de joc. Nu poti trai din 3 milioane si uneori nici atit. Sint debutanti care iau in mina si 2,8 milioane. Oamenii acestia, oricit ar fi de buni sau de talentati nu pot fi tinuti in sistem cu un asa salariu”, este de parere profesorul de istorie Stefan Epure de la Liceul „Vasile Alecsandri”, lider de sindicat.

Un profesor debutant cistiga mai putin decit un maturator
Salariul pe care il ia in mina un profesor debutant este mai mic decit cel al unui maturator de strada. Daca acesta din urma ajunge sa cistige si 3,5 milioane de lei cu tot cu sporuri, un debutant, care nu poate benificia de aceste suplimentari ale salariului decit dupa ani de vechime, nu ia mina mai mult de 2,8 milioane de lei. Pentru maturatori insa, la salariu se adauga mai multe sporuri. Unul dintre acestea este cel de penibilitate, sau asa-zisul spor de rusine, pentru care maturatorii primesc lunar 10% din salariul de baza, adica in jur de 280.000 de lei. Tot lunar se mai adauga si sporul de periculozitate, de 5%, adica in jur de 140.000 de lei. Astfel, un angajat al „Salubris” ajunge sa cistige pe luna in jur de 3,5 milioane de lei. Salariul unui maturator-sef insa poate trece si de 4 milioane de lei. (Marinela RATA)