Dezvaluirile unui condamnat

Ioan Chifan, singurul iesean condamnat la inchisoare pe viata din ultimii opt ani a marturisit ieri in fata reporterilor "Monitorul" cum a comis crima care a dus la incarcerarea lui in celebra inchisoare a "vietasilor" de la Craiova. Pe data de 18 iulie 1991, Ioan Chifan a fost gasit vinovat de comiterea infractiunii de omor deosebit de grav si condamnat definitiv la inchisoare pe viata. In aceeasi zi, complicii lui Chifan, Mihai Apreutesei si Mihai Mantea, au fost condamnati la cite 20 de ani de inchisoare. Cei trei l-au rapit pe inginerul Victor Serban, l-au batut cu salbaticie si i-au dat foc intr-o cisterna, dupa ce l-au stropit cu motorina. Scheletul inginerului a fost gasit dupa noua luni de zile de cautari disperate. Anchetatorii spun ca motivul acestor fapte ingrozitoare a fost retrogradarea sotiei lui Chifan de pe postul de gestionar al unei fabrici de textile din Raducaneni pe cel de magazioner. Dupa sapte ani de inchisoare ispasiti in Penitenciarul Craiova, Ioan Chifan a cerut revizuirea pedepsei. Dosarul de revizuire se afla pe masa de lucru a judecatorilor de la Curtea de Apel Iasi. "M-am hotarit sa vorbesc", ne-a declarat el, "nu vreau sa stau toata viata in inchisoare pentru greselile altora. Problema mea se poate rezolva chiar si in momentul de fata".
Drumul lui Ioan Chifan catre cei patru pereti ai celulei a inceput in octombrie 1989, cind Maria Chifan, gestionarul Fabricii de Textile din Raducaneni, unitate ce apartinea fostei IJIM Iasi, a fost retrogradata pe postul de magazioner. Pe documentele oficiale inminate femeii, motivul retrogradarii era cit se poate de sec: "necorespunzatoare". Procurorul care a anchetat acest caz, criminalistul Ioan Ciofu, a sustinut ca acest fapt l-a suparat atit de tare pe Chifan, incit a hotarit sa-l ucida pe Victor Serban, cel care semnase documentele. In decembrie 1989, cu o luna inaintea tragicului sfirsit al inginerului, Chifan a vorbit cu doi consateni, Mihai Apreutesei si Mihai Mantea, si le-a destainuit ca vrea sa-l ucida pe inginerul Serban, rugindu-i sa-l ajute. Cei doi s-au declarat de acord si, impreuna, au planuit sa-l rapeasca si apoi sa-l ucida pe Victor Serban. Pe data de 4 ianuarie 1990, cu o zi inaintea crimei, Chifan a incercat sa-si faca un alibi, sustine acuzarea, vorbind cu preotul din sat si promitindu-i ca in seara urmatoare vor pleca impreuna la Giurgiu, sa aduca niste ajutoare pentru biserica. A doua zi dimineata, in jurul orelor 9,30, Chifan si complicii sai au plecat din Raducaneni spre Iasi hotariti fiind sa-l rapeasca pe inginerul Serban. Si-au petrecut ziua prin diferite magazine si restaurante iar seara Chifan a plecat sa-si alimenteze masina pentru a pleca spre Giurgiu. Dupa ce si-a umplut rezervorul i-a luat pe cei doi complici din restaurantul "Traian" si au pornit spre locuinta inginerului de pe aleea Tudor Neculau.
In jurul orelor 17,30, cei trei au ajuns in fata blocului in care locuia inginerul si, potrivit planului prestabilit, Chifan a ramas in masina iar Apreutesei si Mantea au urcat. Cind au apasat pe butonul soneriei, a raspuns fiica inginerului (pe atunci in virsta de noua ani) care a intrebat cine este. "Ionita de pe ARO", au raspuns acestia. Fetita si-a trezit tatal, care a deschis usa intrebind ce s-a intimplat. Mantea si Apreutesei au spus ca la Raducaneni, la fabrica, a aparut o problema si ca soferul Ionita il asteapta in fata blocului. Inginerul s-a imbracat si a coborit indreptindu-se spre masina. Si-a dat seama ca soferul nu este Ionita ci Ioan Chifan dar deja era prea tirziu. Apreutesei si Mantea l-au lovit de citeva ori si l-au introdus fortat in masina care a demarat in tromba. Pe drum, rapitorii au fost obligati sa opreasca linga o fintina fiindca inginerului ii curgea foarte mult singe din nas si murdarise bancheta din spate. Victor Serban a coborit la indemnurile celor trei si s-a spalat pe fata timp de citeva minute. Crezind ca atentia rapitorilor a slabit, inginerul a incercat sa scape luind-o la fuga. A fost insa prins imediat si batut cu pumnii si picioarele. In jurul orelor 19,00, masina a fost oprita in fata casei lui Ioan Chifan. Inginerul a fost dus in locuinta si batut zdravan. Apoi l-au legat de un scaun cu un cablu si, dupa ce i-au pus un calus in gura au continuat sa-l loveasca. Intre timp preotul i-a cerut unei enoriase sa mearga la locuinta lui Chifan si sa-l intrebe in cit timp vor pleca la Giurgiu. Femeia a intrat fara sa bata la usa si vazind inginerul legat de scaun si plin de singe a plecat in fuga, dar nu a spus nimanui despre ce a vazut in casa lui Chifan. Dupa ce l-au batut pina la desfigurare pe Victor Serban, cei trei au hotarit sa scape de el definitiv, l-au urcat in masina si l-au dus in curtea SMA-ului din Bohotin. Acuzarea a mentionat in rechizitoriu ca, desi victima era inca vie si se zbatea si gemea, cei trei l-au aruncat intr-o cisterna veche si au turnat pe corpul acestuia 20 de litri de motorina. Dupa ce a incercat zadarnic sa-i dea foc aruncind chibrituri aprinse, Ioan Chifan a imbibat o cirpa in motorina, a aprins-o si a aruncat-o in cisterna. Scheletul victimei a fost gasit intimplator, in septembrie 1990, dupa noua luni de la cumplitele evenimente din ianuarie.
Un an mai tirziu, pe data de 18 iulie 1991, procesul lui Ioan Chifan si al complicilor acestuia s-a incheiat. Sentinta pronuntata de Tribunalul Iasi a ramas definitiva. Ioan Chifan, pe atunci in virsta de 29 de ani, a fost condamnat la inchisoare pe viata. Mihai Apreutesei si Mihai Mantea au fost instiintati ca au de ispasit cite 20 de ani de inchisoare. Dosarul parea fi inchis o data pentru totdeauna dar dupa sase ani, pe 20 septembrie 1997, din Penitenciarul condamnatilor pe viata din Craiova, Ioan Chifan a cerut revizuirea pedepsei. El a explicat ca este victima unei erori judiciare si a solicitat schimbarea incadrarii juridice a faptei din "omor deosebit de grav" in "omor". El a mai afirmat ca a fost cercetat abuziv si ca a primit o pedeapsa prea aspra pentru ceea ce a facut in realitate. Dosarul de revizuire a fost judecat de Tribunalul Iasi pe data de 16 decembrie 1997, in lipsa lui Chifan. Acesta a fost adus de la Craiova doua zile mai tirziu, pe 18 decembrie, zi in care a aflat ca cererea de revizuire i-a fost respinsa. Nemultumit, a declarat apel impotriva hotaririi Tribunalului. Ieri, dosarului lui Ioan Chifu s-a aflat pe masa judecatorilor dar cauza a fost aminata pe data de 23 martie, intrucit Chifan intentioneaza sa-si angajeze un avocat platit (la termenul de ieri a fost asistat de un aparator din oficiu caruia i-a refuzat serviciile).
"Sint o victima a presei", ne-a declarat ieri in Penitenciarul Iasi Ioan Chifan. "Practic, am fost judecat si condamnat la inchisoare pe viata inainte de a ajunge in sala de judecata. Presa m-a transformat intr-un monstru cu chip de om dar nimeni nu m-a intrebat pina acum ce am facut. Trebuie sa stiti ca faptele mele au avut un motiv foarte clar", a afirmat condamnatul. El a povestit ca victima i-a facut Mariei Chifan o serie de propuneri de a-si eluda viata conjugala, motiv pentru care femeia a reactionat violent si a avut mai multe discutii in contradictoriu cu victima. "Dupa ce i-a trimis pe cap mai multe revizii si i-a facut o droaie de necazuri, a reusit s-o scoata si de pe postul de gestionar. M-am hotarit sa-l rapesc si sa ma razbun dar nu am vrut sa-l omor. Am vrut doar sa-i dau o lectie sa-i arat ca nu este nemuritor". Declaratiiile condamnatului sint insa contradictorii. Dupa ce a afirmat ca a recunoscut omorul inca de la inceput, el a sustinut apoi ca, in realitate, Mihai Apreutesei a fost cel care a ucis: "L-a lovit cu pumnul in barbie iar inginerul a cazut cu capul de pamint si a murit. Eu nici nu eram acasa cind s-a intimplat crima". Ioan Chifan a mai adaugat ca fapta a fost incadrata juridic gresit. "Inginerul era mort cind i-am dat foc. Eu am incercat doar sa scap de cadavrul acestuia si sa-i induc in eroare pe anchetatori. Este o reactie omeneasca, fireasca", a apreciat el. "Am doi copii acasa si am vrut doar sa creasca alaturi de mine". Ioan Chifan a marturisit ca, in ciuda faptului ca sta in puscarie de sapte ani, inca nu s-a obisnuit cu ideea unei condamnari pe viata si ca spera intr-o "revenire" a Justitiei la adevarul spuselor lui. "Nu sint singurul nevinovat. Din cei 35 de condamnati pe viata de la Craiova multi sint nevinovati sau mai putin vinovati. Aproape ca poti reconstitui harta tarii cu «vietasii». Aproape din fiecare judet este cite unul, care a trebuit sa fie sacrificat pentru a da un exemplu cetatenilor judetului. Eu am fost tapul ispasitor al judetului Iasi. Stiam dinainte ca voi primi o condamnare pe viata pentru ca s-a facut prea multa vilva in jurul faptei mele. Procurorul a incalcat legea si a dat foarte multe amanunte presei inainte de a finaliza dosarul, in scopul de a obtine o condamnare maxima in cazul meu. Voi face insa tot ce pot pentrua dovedi ca nu sint vinovat pentru toate acuzattile care mi s-au adus si vreau sa platesc doar pentru ceea ce am facut", a mai adaugat singurul condamnat pe viata din judetul Iasi. (Adina Scutelnicu)