Dubet, tatucul piramidei, rupe tacerea:

La mai bine de patru ani dupa ce a parasit, pe usa din spate, regia de termoficare, Arcadie Dubet vorbeste deschis despre domnia sa. „Piramida lui Dubet”, de pe malul Bahluiului, ramine copilul sau de suflet care a inghitit 2 milioane de dolari, dar care acum este crescut de parinti vitregi. Il ironizeaza pe primarul Constantin Simirad in fata caruia plingea altadata si vorbeste cu dispret de actualul manager, Romeo Mistreanu
I-au trebuit cinci ani ca sa se impace cu ideea. Tot atitea zile citi oameni a avut in subordine si care puteau subjuga un oras. Cu ideea ca nu mai poate da ordin sa se ridice constructii faraonice. Ca nu mai vin iesenii la el sa se roage pentru un calorifer spart sau pentru ceva mai multa caldura. A tunat si a fulgerat la vremea lui. Se tragea de sireturi cu Simirad si dadea cu flit ziaristilor. In fond, era de neatins in spatele usii capitonate de la propriul birou. Acum insa nici nu se mai poate apropia de cel mai scump copil al lui, „piramida lui Dubet”. Il reneaga, asa cum ii reneaga pe cei care-i cresc acum „odrasla”. Din marele Arcadie Dubet nu a mai ramas decit un batrinel care-si contabilizeaza pensia. Si a carui unica ocupatie se rezuma la vorbe. „Dau sfaturi…”, atit a putut sa spuna despre el fostul director al regiei de termoficare. Intr-o discutie cu un reporter al „Ziarul de Iasi”, Arcadie Dubet a vorbit despre domnia sa la regie, ironizindu-l, deseori, pe primarul Constantin Simirad.
„Piramida” trebuia sa fie „creierul” regiei
Discutia se leaga repede. Fostul director al RAT vorbeste mult si cu insufletire despre ce a facut timp de sapte ani in fruntea regiei. Este convins ca mandatul lui a coincis cu sapte ani biblici de bogatie. Si ca acum regia trece prin sapte ani de saracie si prostie. Dovada stau cuvintele lui. Despre „piramida” care-i poarta numele si care a inghitit doua milioane de dolari. „Ideea mea, viziunea mea era ca sistemul de termoficare trebuia sa fie ca in Vest. Pe Splai Bahlui trebuia sa fie ?creierul? regiei, cu calculatoare, cu aparatura de monitorizare si comanda de la distanta a retelelor. Eu am pus in punctele termice de la capatul magistralelor calculatoare si aparatura de monitorizare a debitelor. Era treapta intii. Urma teapta a doua, in care as fi montat si aparatura de control in punctele termice, dar nu am mai avut timp…”. Vorbele ii ramin in aer, ca si proiectul la care visa. Recupereaza terenul pierdut. „Da, voiam sa fac si cantina, si cabinet medical la noul sediu, trebuia sa creez conditii pentru oameni, sa-i stimulez”, completeaza Dubet. Nu conteaza ca nu erau bani, totul era asa cum vazuse el in strainatate, cind a facut „niste cursuri de management la Paris si Viena”. In spatele vorbelor lui Dubet, realitatea ii infirma planurile. „Piramida”, in fapt noul sediu al regiei falimentare, de pe malul drept al Bahluiului, pe Soseaua Nationala, nu este decit un proiect megalomanic, care a inghitit peste doua milioane de dolari. De abia la opt ani de la punerea primei caramizi acolo s-au aranjat primele birouri. Mai e nevoie de citeva miliarde de lei din banii iesenilor sa se termine lucrarile de amenajare. Din banii cheltuiti pe aceasta constructie s-ar fi putut achizitiona peste 2.000 de gigacalorimetre, adica exact de cit mai e nevoie acum in oras. Chiar el recunoaste ca ar fi trebuit sa contorizeze blocurile. „Nu am mai avut timp”, se scuza scurt.
In planurile sale megalomanice, Dubet intentiona sa mai ridice un bloc
Avea cite un om la fiecare doua scari din Iasi. Adica 2.000 de angajati in subordine. Prin comparatie, acum RADET are de trei ori mai putini oameni. Sustine ca pentru acestia a facut blocul din CUG, dar ca mai avea unul in plan. „Voiam sa aiba 47 de apartamente si alaturi un demisol, pe doua nivele, cu tot atitea garaje. Deasupra garajului voiam sa fac spatii de joaca”, se lanseaza din nou in amintiri. Imi dau seama ca, in clipa in care vorbeste, vede proiectul cladirii, iarba din fata blocului si copiii jucindu-se. Pentru citeva secunde uita ca sint acolo: e in vizita in cel de al doilea „bloc al termoficarii”. „Tot ce am facut am facut pentru lume…”, rezuma, inca prins in planurile ingropate in mintea lui. A „uitat” ca in blocul termoficarii au incaput „bosii” regiei si cei apropiati acestora, si nu muncitorii. Practic, din peste 30 de apartamente, doar cinci au revenit unor familii de muncitori de la RAT, care intr-adevar nu aveau o locuinta. In plus, i-a atribuit un apartament cu patru camere fiicei sale, care mai avea un apartament si care nici nu mai lucra la RAT.
Dubet: „Lui Simirad ii spuneam ?mascarici?”
„Stiam ca voi fi debarcat”. La asta se rezuma relatia lui Dubet cu Simirad, primarul Iasului, crede fostul director al RAT. Considera ca Simirad nu l-a placut niciodata si ca de aici i s-a tras retragerea din functie. „Eu ii spuneam ?mascarici?. Nu i-am ascuns niciodata ca in politica ajung numai cei nerealizati profesional. Pai, daca raminea profesor nu avea nici intr-o mie de ani ce are de cind e primar…”, argumenteaza Dubet. Primarul Simirad a vazut negru inaintea ochilor cind a auzit asa ceva. „Mie, sa-mi zica Dubet asa ceva? In fata? Pai, mie daca imi zicea cineva asa ceva in clipa urmatoare il muscam de ureche. Nu indrazneste nimeni sa imi spuna asa ceva!”, a replicat primarul, in verva. La acuzatia de „nerealizat profesional”, primarul a gasit un argument si mai puternic. „Eu mi-am luat doctoratul in matematica inainte sa intru in politica. In momentul in care am candidat eram implinit profesional. Ma surprinde foarte tare ca Dubet spune asa ceva”, a adaugat Simirad, ceva mai calm.
Povestea garajului
Cu toate acuzele aruncate inspre Simirad, Dubet a acceptat sa faca pentru primar un garaj luxos in Tatarasi, linga fostul apartament al primarului. „Ce sa iau pentru asta? Nu am luat nimic!”, se apara acum Dubet. „M-a chemat intr-o zi si mi-a spus ca vrea un garaj acolo. Am cerut autorizatie, m-a tot aminat si de acolo toate problemele. Voia sa-i ramina lui garajul, dar a fost platit cu bani de la Primarie”, acuza acum fostul director. Se simte in vocea lui o usoara invidie nedisimulata: Simirad e inca primar, in timp ce el e director numai din amintiri. Cam asa il vede si Simirad. „Probabil agerimea lui Dubet a scazut, din cauza virstei. Da, sigur, din cauza virstei”, a concluzionat, aproape sfatos, Simirad. „In plus, realitatea arata ca ce spune Dubet nu e corect. Garajul nu a fost niciodata al meu, a fost al Primariei, ca sa ramina masina acolo noaptea, cind veneam eu tirziu de la protocoale, sa nu mai tin mult soferul”, a explicat primarul. „Eu ce sa fac cu garajul? Ca doar nu am masina. Nici acum nu e al meu garajul, e al RADET-ului”, a incheiat Simirad. Pentru Dubet insa vorbele primarului sint niste amintiri care il riciie. A plins, chiar in fata lui Simirad, de mai multe ori. Ultima data, in toamna lui 1998, figura n-a mai tinut. A fost debarcat de la conducerea regiei de termoficare.
„Regia e in darimare, nu au mai facut nimic de cind am plecat eu”
Nu poate sa-l suporte pe Simirad pentru ca l-a pus pe Mistreanu in fruntea regiei de termoficare. „Cine te pune manager, acela trebuie sa te testeze si sa te urmareasca. Eu eram analizat la profit, la indicatori de calitate… In timp ce Mistreanu, macar daca ar fi invatat ceva de la mine…”, se precipita Dubet, impungind cu privirea in fata, de parca ar vrea sa dezintegreze pe cineva. Dar, altfel, nu vrea sa vorbeasca de actualul director al RADET. „Nu ma intreba de Mistreanu!”, aproape ca ma someaza. Cu greu ii smulg o caracterizare. „Mistreanu nu are nevoie de sfaturi, stie tot. E la fel de mare ?specialist? ca si Enache, adjunctul lui”, se linisteste Dubet. In fond, crede ca ce stie Mistreanu sa faca se vede cu ochiul liber: „Au stricat tot, cu atita rautate. Regia e in darimare, nu au mai facut nimic de cind am plecat eu. De asta pleaca lumea de la ei”, incheie episodul fostul director.
Afacerile lui Dubet, pe banii iesenilor
„Am fost plecat in afara, am vazut cum merg lucrurile”. Aceasta este explicatia actionarului Dubet. Actionar la firme care faceau concurenta RAT-ului, la care el era manager. E suficient, din punctul lui de vedere, faptul ca „nu au fost niciodata relatii comerciale intre firmele mele si RAT”. Nu neaga ca a fost actionar la cel putin doua firme. Doar asa merg lucrurile in afara, este firesc, crede Dubet. In plus, voia sa fie patriot. „Aveam oferte pentru teava din Ungaria. De ce sa iau din Ungaria, cind erau firme si in tara?”, se intreaba, retoric. De fapt, numai retoric. E numai un discurs. Arcadie Dubet a fost actionar la firma „Hidroterm” Roman, avind 10% din actiuni. La aceasta firma mai erau asociati Dumitru Matei, din Baia-Mare, Ion Taralunga si Gelu Moldoveanu, ambii din Roman. Aceiasi trei asociati faceau parte si din firma „Petrotub Izoterom”, de la care Arcadie Dubet a cumparat, din banii regiei, teava preizolata de peste 12 miliarde de lei, platita toata la zi. Numai in 1997 s-a cumparat teava de 4,6 miliarde de lei, fara nici o licitatie. De asemenea, Dubet a oferit, tot fara licitatie, o comanda de 1 miliard de lei firmei „Glotin” din Baia-Mare, o societate minuscula, la care principalul actionar este prietenul si asociatul sau de la „Hidroterm”, Dumitru Matei. „Glotin” a livrat regiei in 1997 robineti de peste 1 miliard de lei. Aceasta firma este profilata pe comert, fiind practic un intermediar intre regie si producator.
Are o pensie de 3,6 milioane lei
Iesenii nu l-au putut crede niciodata pe Dubet ca e „sarac si cinstit”. Daca il intrebi de avere iti raspunde ca e nesemnificativa. „Am o pensie de 3,6 milioane de lei. Dar luati in calcul altceva: cind eram eu director, aveam salariul de 5,8 milioane de lei, iar ultimul muncitor avea 1,2 milioane de lei. Acum, ce salariu are Mistreanu? Iar muncitorii au ramas la aceeasi bani ca pe vremea lui Dubet”, spune pensionarul. Cu toate acestea, si-a luat un Ford de 50.000 de dolari imediat dupa ce s-a retras. „Nu l-am luat eu, era pe firma. Eu l-am cumparat pe numele meu in mai, anul trecut, dupa ce firma a dat faliment”, explica acum. Gata, a lamurit-o si pe asta. De fapt, nu a lamurit nimic: chiar si la mina a doua, un Ford de fabricatie 1999 nu costa cit o pensie. „Nu am, dom’le, vila, nu am firma, nu am decit apartamentul meu si masina, Fordul. Da, normal ca mai am si apartamentul din blocul termoficarii, e al fiicei mele, doar si ea a lucrat la RAT”, concluzioneaza Dubet. Cam asta ar fi averea lui. Si inca ceva: „Am vrut sa fac o centrala de cogenerare la Iasi, aveam proiectul, tot. Dar eu nu sint om politic, nu am avut sprijin”. Plus al doilea bloc, plus „piramida”, plus, plus… Intrebarea vine firesc: s-ar mai intoarce la regie? „Nu”, vine raspunsul, calm. Si continuarea: „La ce sa ma intorc?” Intrebarea lui suna nostalgic. Urmeaza o adaugire: „Stiti unde ar fi ajuns regia acum, daca ramineam eu acolo…?” Nu detaliaza. S-a impacat cu soarta lui de pesionar. Ce face acum?, il intreb. Raspunde scurt: „Dau sfaturi”. (Catalin PRISACARIU)
Cum a decis sa rupa tacerea
Nu a zis „nu” cind i-am cerut o intrevedere. A intrebat, doar, care ar fi tema discutiei. „Despre situatia actuala de la RADET”, a fost raspunsul. A acceptat o prima intilnire, la care sa i se explice mai pe larg. A fixat si locul: pe o banca in fata Palatului Culturii. A fost punctual la secunda, desi a venit pe jos. Prima intilnire a fost de „recunoastere”. „Am avut mult de tras din cauza presei. Dar eram obisnuit: inainte de ’89, cind eram director tehnic la Consiliul Judetean, s-a scris despre mine in ?Scinteia?, cinci articole pe prima pagina”, si-a explicat Dubet aversiunea fata de ziaristi. A doua intilnire, fixata la o saptamina, nu a mai avut loc. Sunat la 9.07, in loc de 9.00, Dubet nu a mai fost disponibil. „Imi pare rau, mi-am facut alte planuri. V-am asteptat cu un telefon la noua fix, dar acum e noua si sapte minute”, a spus fostul director. Cind, in sfirsit, am stabilit o intilnire, a venit cu un sfert de ora inainte. „Voiam sa fiu sigur ca nu intirzii”, a argumentat. (C.P.)
Ca sa nu moara de frig in case, Dubet ii trimitea pe ieseni cu colindul
Arcadie Dubet nu a miscat niciodata in fata lui Simirad. Acum, la cinci ani de la retragere, isi permite sa-l numeasca „mascarici”. In schimb, Dubet avea doua tinte favorite: locatarii si ziaristii. „Nu platiti, nu primiti!”, era una din frazele cinice favorite ale lui Dubet, adresate iesenilor care nu aveau caldura. Exemplul cel mai incalificabil a fost insa altul. „De Craciun, oamenii vor merge fiecare cu colindul, de la o casa la alta, ca sa se incalzeasca, pentru ca in apartamente nu vor avea caldura”, a spus fostul director al RAT in iarna anului 1997. Cind ziaristii au descoperit ca Dubet a achizitionat aparatura de termoficare de un miliard de lei, fara licitatie, reactia acestuia a fost smechereasca. „Este o coincidenta; sinteti foarte curiosi; nu va ginditi deloc la adevaratele probleme ale orasului”, a spus Dubet. In prima instanta, reactia lui Simirad la „tunul” de un miliard a fost drastica: „Cum sa calific o asemenea treaba? Este o mare potlogarie, o hotie. Trebuie sa raspunda in fata legii”. Cind insa Dubet a fost fortat sa renunte la sefia regiei, primarul l-a mingiiat pe crestet. „Ne despartim azi de unul din pilonii Primariei”, a declarat Simirad cind Dubet si-a anuntat retragerea, in toamna lui 1998. (C.P.)