Iasul are cei mai multi trimisi pe Muntele Athos
Ieseni care nu vorbesc decit 7 cuvinte pe zi

„Doresc sa lupt cu pacatul si sa ma unesc cu Hristos”. Acesta este „juramintul de credinta” pe care l-au depus la poalele Muntelui Athos peste o suta de credinciosi din Arhiepiscopia Iasului. Dupa ce au renuntat la traiul „in lume” si au petrecut o perioada intr-o manastire sau schit din zona, acestia au plecat pe Sfintul Munte in cautarea mintuirii. Reprezentind in jur de 90% dintre vietuitorii romani de la Muntele Athos, calugarii moldoveni constituie unul din motivele de mindrie ale mitropolitului Daniel. „Orice epsicop se bucura sa stie ca din eparhia sa sint multi rugatori la Sfintul Munte. Este un privilegiu si o binecuvintare”, spune arhimandritul Timotei Aioanei, exarhul cultural al Mitropoliei.
Daca inainte de 1978 la Muntele Athos erau mai putin de zece calugari romani, acum se afla aproximativ 150. „Deschiderea” s-a produs, culmea, chiar in perioada comunista, dupa ce Ceausescu a facut o vizita in Grecia. Aflind de vizita sa, doi calugari romani au plecat de pe Sfintul Munte pentru a-l intilni si pentru a-i cere ingaduinta. Se pare ca au fost atit de convingatori incit au reusit sa-l induplece, imediat dupa aceea fiind lasati sa plece spre Athos citiva calugari de la Sihastria si alti citiva de la Simbata de Sus (Brasov). Dupa Revolutie, calugarii au inceput sa plece cu zecile, cei mai multi din Arhiepiscopia Iasului, unii nerezistind insa rigorilor vietii monahale de acolo si s-au intors dupa scurt timp. „Daca rezisti trei ani, dupa aceea ai sanse sa ramii. Insa cei mai multi vin si pleaca intr-un an, doi”, ne povesteste calugarul Emilian, originar din satul Cristesti, de linga Tirgu Frumos.
Maxim 7 cuvinte pe zi
Emilian este arhondarnic (n.r. – cel care se ocupa de primirea oaspetilor), la schitul romanesc Prodromu, ce apartine Manastirii Lavras, cea mai mare de pe Sfintul Munte. In aceasta obste a intrat in urma cu patru ani, dupa ce alti cinci ani si-i petrecuse ca frate la Manastirea Secu. Ca marea majoritate a calugarilor din aceasta arhiepiscopie, Emilian si-a facut un tel din a ajunge la Athos, reusind acest lucru tocmai pentru ca nu era tuns in monahism. „Nefiind calugarit, nu eram sub ascultarea Mitropoliei in adevaratul sens al cuvintului. Este foarte greu sa obtii binecuvintarea pentru plecarea la Sfintul Munte, poate tocmai pentru ca se cunoaste nestatornicia noastra si dificultatea de a rezista acolo”, marturiseste calugarul Emilian, estimind ca mai putin de un sfert dintre calugarii romani stau acolo cu acte in regula. Cei mai mare „concentrare” de calugari romani este la schitul Prodromu – unde staret este protosinghelul Petroniu Tanase, calugarit cu metanie la Manastirea Neamt – si la schitul Lacu, din cadrul Manastirii „Sfintul Pavel”. Daca primul se caracterizeaza prin viata „de obste”, la Lacu cei aproape 50 de calugari romani traiesc izolati in chilii, traiul lor fiind aproape la fel de aspru ca cel al schimonahilor. Acestia din urma sint scutiti de ascultarile comunitare si nu au voie sa rosteasca mai mult de sapte cuvinte pe zi.
Desteptarea este la ora 1 noaptea
„Cind ajungi la Sfintul Munte, lupti cu propriile tale neputinte. Iar acestea pot tine o viata si nu poti fi sigur ca ai biruit pacatul decit atunci cind pui miinile pe piept. Sint insa, de asemenea, oameni ce au gustat din toate placerile vietii, sfirsitul gasindu-i in stare de cainta adinca si mintuindu-se astfel”, explica arhimandritul Timotei Aioanei, care a fost in mai multe rinduri pe Sfintul Munte. Chiar daca nu sint schimonahi, pentru a se „uni cu Hristos”, calugarii trebuie sa se „nevoiasca” obligatoriu cite 20 de ore pe zi din 24. Desteptarea se da in orice schit sau manastire inainte de ora 1,00 noaptea. Pina la ora 2,00, acestia isi rostesc rugaciunile individuale, in chilii, dupa care incep cele comunitare. Vreme de aproape sase ore, acestia trebuie sa stea permanent in biserica, perioada in care se desfasoara mezonoptica, utrenia, ceasurile si, in final, Sfinta Liturghie. In ajunul celor 12 praznice imparatesti de peste an, acest program complex incepe de seara, de la ora 19,00, si poate dura pina la 9,00 dimineata. In zilele obisnuite insa, de la ora 8,00, calugarii iau masa, trecind imediat la indeplinirea ascultarilor comunitare. Unii se ocupa de biserica, altii de arhondarnic, altii de bucatarie sau trapeza. Sint, de asemenea, calugari care lucreaza in diversele ateliere din manastiri, de pictura, de pilda. „Pentru ca sint multi batrini, care nu pot face anumite treburi, este inca nevoie de calugari acolo”, spune exarhul cultural al Mitropoliei. De la ora 16,00 la 18,00, calugarii participa la vecernie, urmata de cina si apoi de o alta slujba, numita pavecernita. Abia dupa ora 20,00 se pot retrage in chilii si „consuma” cele patru ore de odihna. Nici regimul alimentar nu este mai lejer. Carnea este, fireste, interzisa, ca si in unele manastiri din tara, iar in zilele de post se ia o singura masa.
Birocratia te sufoca si pe Muntele Sfint
Din povestirea calugarului Emilian reiese insa ca nu programul sau restrictiile alimentare sint cele mai greu de acceptat pe Sfintul Munte. Este grea si acomodarea cu clima, foarte calda in perioada verii. Nu este de neglijat nici locul in care ajunge „penitentul”. Cum schitul Prodromu are o capacitate medie de cazare de 30 de calugari, in timp se realizeaza o „selectie naturala”, unii fiind nevoiti sa-si caute loc in alta parte. Si, chiar daca in toate manastirile sint cel putin vreo doi-trei calugari romani, putini accepta sa stea acolo unde majoritari sint grecii. Caci calugarii greci de pe Muntele Athos sint „mai intii greci si apoi calugari”, nationalismul fiind un termen care le este atribuit rapid de cei ce apuca sa-i cunoasca. Intrucit cei care pleaca pe Muntele Athos intra sub ascultarea Patriarhului Ecumenic Bartolomeu, hirotoniile trebuie aprobate de Constantinopol, administratia functionind insa atit de greoi incit multi dintre calugari renunta pur si simplu la statutul de preot. Acesta este un alt motiv pentru care unii prefera sa se intoarca in tara. „Cel mai greu este insa sa te rupi de ai tai, de tot ce ai lasat in urma”, conchide calugarul Emilian.
Cum a devenit vestita insula interzisa femeilor
Renumele Muntelui Athos s-a consolidat nu doar prin adinca viata duhovniceasca a calugarilor de acolo si prin interdictia de a-l vizita impusa femeilor, ci si comorilor pe care le adaposteste. In tezaurul celor 20 de manastiri se afla particele din moastele aproape a tuturor sfintilor, precum si citeva icoane au devenit celebre prin minunile care li se atribuie. Cea mai cunoscuta este Axion Estin (in traducere „Vrednica esti”), inainte careia se spune ca a cintat ingerul, aflata la Catedrala „Protatos” din Karei, capitala Sfintului Munte. O alta icoana facatoare de minuni este „Portarita”, pentru care s-a construit un paraclis la poarta Manastirii Iviru, ajungind pe apa la poalele muntelui in timpul luptei iconoclaste declansate in Bizant. La schitul „Prodromita” se afla o alta icoana extrem de valoroasa, pictata „in mod minunat”, cum spun calugarii, si care provine de la schitul Bucium. Icoana, ce o reprezinta pe Maica Domnului, ar fi fost realizata in a doua jumatate a secolului XIX, cind mesterul Nicolae Iordache a venit sa picteze lacasul de cult. Nemultumit odata de ceea ce lucrase, acesta a gasit a doua zi o icoana extrem de frumoasa care „s-a pictat singura”. Intrucit schitul din Iasi era pe atunci metoc al schitului Prodromu – bisericile romanesti fiind inchinate Muntelui Athos pina la secularizarea din timpul domniei lui Al.I.Cuza -, icoana a fost dusa acolo.
Ieseanul Dionisie Ignat, cel mai cunoscut calugar roman de pe Athos
Ieromonahul Dionisie Ignat a fost unul dintre cei mai cunoscuti calugari romani care au vietuit pe Muntele Athos. La peste 90 de ani, apreciatul duhovnic s-a stins din viata in aceasta primavara, in chilia Colciu, din vatra Manastirii Vatopedu. La inmormintarea sa au participat in jur de 200 de calugari, precum si printul Charles, care doar cu o zi inainte facuse o vizita in Romania, intilnindu-se cu presedintele Ion Iliescu. Provenind din Arhiepiscopia Iasilor, ieromonahul Dionisie Ignat se afla pe Sfintul Munte din 1926, harul sau duhovnicesc fiind recunoscut chiar si de calugarii greci. Astfel, un arhimandrit i l-a prezentat in urma cu citiva ani pe printul Charles, care a revenit pe Athos foarte des de atunci. Aceasta cu toate ca nu se poate spovedi acolo, fiind de religie anglicana. In urma acestor vizite, presa britanica nu a scapat prilejul de a face speculatii privind apropierea de ortodoxie a mostenitorului tronului Marii Britanii. „In inima sa, printul Charles este ortodox. Din nefericire, il constringe pozitia sa de viitor lider al Bisericii Engleze”, ar fi spus unul dintre calugarii intilniti de Charles, citat in urma cu citeva luni de cotidianul „The Guardian”. (Mirela CORLATAN)