Inima cu baterie

In 1952, primul pacient din lume, un american care a fost tratat pentru o tulburare grava de ritm cardiac cu ajutorul unui stimulator cardiac, arata ca un cosmonaut. Aparatul nu putea fi implantat, pacientul fiind conectat cu o sumedenie de fire la masinaria voluminoasa. Astazi, inteligentele aparate nu depasesc marimea unei cutii de chibrituri. Miniaturale, stimulatoarele ofera, pentru aproape 10 ani, garantia unei vieti lipsite de probleme pentru oamenii cu inima "obosita".
"Esti constient ca depinzi de un aparat"
"Viata unui purtator de stimulator cardiac este, pot sa spun din propria experienta, cu totul si cu totul deosebita; esti constient ca depinzi de un aparat. Viata ta si pulsul inimii este legat de ceva strain de corpul tau. Depasind acest aspect, care poate fi jenant uneori, poti desfasura o activitate profesionala si intelectuala obisnuita, fireste, fara eforturi fizice foarte mari", spune Ioan Saizu, fost cercetator stiintific principal la Institutul de istorie "A.D. Xenopol", care, din 1991, are implantat un stimulator cardiac.
Pina in 1990 nu a avut nici un fel de probleme cu tensiunea dar atunci, la intoarcerea dintr-o deplasare la Bucuresti in care a fost suprasolicitat, inima a inceput sa-i joace feste. "Am avut o cadere brusca si, cind m-au luat cu Salvarea, aveam tensiunea 26 cu 9. Pe 30 octombrie 1991 mi s-a facut primul implant si, timp de 10 ani, am dus o viata normala. Dovada ca purtatorii de stimulatoare cardiace au o activitate perfect normala este faptul ca dupa 1991 am publicat trei carti, am primit un premiu al Academiei pentru una din ele si am scris 6 volume de poezii. Am lucrat pina in 1996 cind am iesit la pensie si nu am avut nici un fel de probleme", a explicat Ioan Saizu.
Pe masa de operatie, discutii pe teme istorice cu chirurgul
Pe 10 ianuarie 2002 a fost iarasi operat si i s-a implantat un stimulator nou, pentru ca bateria celui vechi se epuizase, si nu mai putea functiona. "Schimbarea nu a necesitat o pregatire psihologica deosebita, mai cu seama in cazul meu, care aveam experienta primului stimulator. Pe masa de operatie am purtat discutii pe teme istorice cu prof. Georgescu, cel care m-a operat si prima oara. In conditiile in care operatia a decurs purtind o asemenea conversatie, totul a fost o placere. Nu am simtit nici o durere si totul a decurs fara nici un pic de teama din partea mea", isi aminteste istoricul Saizu. Desi acum nici nu-si da seama ca are un stimulator care a devenit parte integranta din viata sa, in primul an dupa prima operatie a urmat aproape un fel de psihoza. "Parca ai ceva strain in tine si te simti ciudat cind stii ca toata viata ta depinde de aceasta masinarie micuta. Dar, cu timpul, m-am obisnuit. Stimulatorul cel vechi il port tot timpul in servieta si-l arat celor care sint curiosi si ma intreaba cum am putut trai atitia ani cu o bucata de metal in mine".
Aparatul nu functioneaza tot timpul
In lume sint peste un milion de posesori ai unei "cutii minune" care ii mentine in viata. Abia spre sfirsitul anilor 1960 au aparut stimulatoarele cardiace moderne, cu baterii de lunga durata, dimensiuni reduse si greutate mica. Acest aparat de inalta tehnologie, care poate costa pina la 3.000 euro (circa 85 milioane lei), emite, atunci cind frecventa batailor inimii scade sub pragul normal (60-70 batai pe minut), impulsuri electrice care determina inima sa se contracte de atitea ori cit are nevoie organismul in acel moment, pentru a realiza oxigenarea corecta a acestuia. "In mod aproape instantaneu, atunci cind ritmul normal si natural al inimii se intrerupe, stimulatorul cardiac emite impulsuri electrice, asigurind astfel functionarea corespunzatoare a inimii. Stimulatoarele sint astfel proiectate incit sa recunoasca bataile cardiace anormale si, atit timp cit acestea nu apar, el isi inceteaza emisia de stimuli electrici, evitindu-se astfel amestecul intre ritmul natural al inimii si ritmul artificial al aparatului, amestec care ar putea fi periculos", ne-a spus spus prof.dr George Georgescu, seful Centrului de Cardiologie, unul dintre primii specialisti din tara care au implantat stimulatoare cardiace.
Aparatul se introduce in inima printr-o vena
Impulsurile electrice ajung la inima printr-un conductor electrod – o sirmulita izolata avind un dispozitiv de fixare la capat – cu dublu rol. Acela de a "citi" frecventa batailor inimii, dar si de a transmite impulsurile atunci cind inima are nevoie de acest stimul. Electrozii se introduc in inima printr-o vena si interventia consta intr-o mica incizie sub clavicula (taietura nu are decit 3 centimetri). Sub anestezie locala, nu dureaza mai mult de 30 de minute. Medicul "pisca" o vena prin care este introdus electrodul, drumul acestuia si fixarea lui in peretele atriului sau ventriculului drept fiind urmarita permanent pe un ecran radiologic. Stimulatorul este fixat intr-un mic "buzunar" intre piele si muschi, sub clavicula, si bateria sa ii confera o autonomie de functionare de aproximativ 10 ani.
Pacientii cu stimulatoare pot face sport
Carcasa stimulatorului, confectionata din titan, contine, pe linga baterie si capul unde se conecteaza elecrodul, un circuit electronic care coordoneaza intreaga activitate a aparatului. Imediat dupa implantare, medicul programeaza stimulatorul pentru frecventa si intensitatea impulsurilor pe care trebuie sa le emita, si care difera de la inima la inima. "Este obligatorie prezentarea la control in prima si a doua luna de la implantare dupa care controalele se fac la trei sau sase luni. Dupa cinci-sase ani de la operatie se recomanda controlul la fiecare trei luni si anuntarea medicului daca pulsul in repaus scade cu cinci-sase batai pe minut. In rest, viata sau activitatea celor cu stimulatoare este una perfect obisnuita. De asemenea, este bine ca fiecare pacient sa aiba permanent la el cartea de identificare a stimulatorului", a mai spus profesorul Georgescu. La sfatul medicului, pacientii cu stimulatoare pot sa-si exercite activitatile obisnuite, pot face dus, baie, chiar sa si inoate, sau sa practice sporturi.
Stimulatoarele – singura solutie pentru evitarea mortii subite
"Viata unui purtator este perfect normala, raportata la virsta, si nimeni nu ar trebui sa se teama de o asemena interventie pentru ca este facuta de profesionisti intr-o unitate de elita. Prof. Georgescu este pentru mine imaginea desavirsita a omului care intruchipeaza medicul ideal pentru ca relatia cu pacientii functioneaza perfect. Fiecarui pacient i se explica exact la ce interventii va fi supus si cum vor decurge, asa incit nu are de ce se teme, iar asta conteaza mult in procesul de vindecare", a incheiat Ioan Saizu, unul dintre cei aproximativ 600 de ieseni a caror inima functioneaza cu ajutorul stimulatoarelor cardiace. Implantarea unui asemenea aparat ce alimenteaza inima cu electricitate atunci cind este nevoie reprezinta, pentru ei singura solutie pentru evitarea mortii subite. (Cristian DONOSE)