O minune a Sfintei Parascheva care a cutremurat Iasul

Printre nenumarate minuni savirsite de Sfinta Cuvioasa Parascheva, una a ramas mai putin cunoscuta desi este consemnata in actele vremii in cele mai mici amanunte. Daca se stie mai multe despre miracolele si videcarile miraculoase ale oamenilor bolnavi petrecute vreme de sute de ani in apropierea trupului ei, despre incendiul din care moastele au scapat nevatamate s-a vorbit mai putin. Un eveniment care la acea vreme, sfirsitul anului 1888, a stirnit din nou uimirea si evlavia intregului oras.
A ars tot, in afara de moaste, perna si vesminte
„Faptele au fost consemnate in amanunt in Anuarul Liceului National Iasi, unde profesorul Gh.T. Kirileanu avea un capitol numit «Contributie la istoricul raclei Sfintei Parascheva». Acesta fusese chiar martor la minunea de atunci, pe cind era elev al Scolii Normale. Acolo se povesteste despre un incendiu care a ars racla in care se pastrau moastele, pina la topirea argintului cu care era impodobita. Ei bine, minunea a fost ca focul nu a atins deloc moastele Sfintei Parascheva, desi incendiul a fost descoperit dupa ce o noapte intreaga a ars mocnit totul din locul unde era racla”, ne-a spus parintele Nicolae Dascalu, consilier cultural al Mitropoliei si cel care a facut cercetari si a scris despre viata Sfintei Parascheva. Potrivit profesorului Kirileanu, in dimineata de marti, 27 decembrie 1888, a treia zi de Craciun, citiva elevi ai Scolii Normale „Vasile Lupu” din Iasi au fost treziti din somn si chemati grabnic sa ajute la stingerea incendiului declansat in paraclisul din vechea sala gotica, unde fusese asezata atunci provizoriu racla cu moastele Sfintei. Trebuie spus ca Scoala Normala „Vasile Lupu” a fost adapostita in acea vreme in casele Bisericii „Trei Ierarhi”, foste chilii manastiresti, unde era si internatul elevilor. Cum biserica era in reconstructie, moastele au fost mutate provizoriu din lacasul de cult, in 1883. „Sufletele noastre de scolari au fost adinc impresionate de minunea savirsita atunci: a ars pardoseala paraclisului, a ars catafalcul enorm si racla, topindu-se argintariile ce o infrumusetau, au ars parte din vesmintele din launtru raclei, dar s-au gasit neatinse, pe jaraticul dogoritor, moastele Sfintei, iar perna pe care se sprijinea capul ei si vesmintele fiind si ele nepirjolite”, consemna in 1945 profesorul Kirileanu.
2,750 kilograme de argint topit
Vestea minunii s-a raspindit in Iasul de atunci ca fulgerul, iar oamenii au alergat la fata locului sa se convinga cu ochii lor de cele intimplate. Se face o ancheta ampla, de catre Politie, Prefectura, ultima dintre ele chiar din ordinul Mitropoliei. Rapoartele oficiale se pastreaza si astazi in Arhivele Statului Iasi. Concluzia anchetatorilor a fost ca incendiul s-a declansat de la o luminare lasata nestinsa sau de la candela care ardea in permanenta la capatiiul moastelor. Din gramada de cenusa si carbuni ce fumegau inca, preotii au scos tot argintul topit, dar ramas intreg, si care a impodobit racla. Acestia au scos 2,750 kilograme de argint. Preotii au asezat atunci moastele in vechea racla, iar pe 9 ianuarie 1889 au purtat-o pe Sfinta, la dorinta Mitropolitului Iosif Naniescu, pe umeri in catedrala Mitropolitana, unde este si astazi. „Peste citeva luni, o credincioasa din Folticeni, Ana Botez, anunta ca doreste sa refaca pe cheltuiala ei racla distrusa de incendiu. Noua racla a costat peste 17.000 de lei, era din lemn de chiparis adus din nou de la Constantinopol, imbracat in catifea pe inauntru, iar pe dinafara in table de argint masiv in greutate de aproape 11,5 kilograme”, mai consemneaza Kirileanu. La 8 octombrie 1891, Mitropolia asaza moastele in noua racla. (Carmen MAFTEI)