Preotul dansator si jocheu

Parintele Bercaru are o vorba. Decit s-astepti sa-ti dea altii, mai bine fa-ti singur. Si, pentru cite a facut la Bohotin, unde preotul nascut la Vrincioaia a descalecat in 1989, multi il pomenesc. Inca de la inceput i-a convins ca-i om inimos si de isprava: la revolutia din decembrie, auzind ca spitalele sint in criza de hrana, a mobilizat satenii si au reusit sa adune impreuna o tona de carne, asa cum in acest an a strins 12 tone de ajutoare pentru sinistrati. Tot cu sprijinul oamenilor, acum citiva ani, a renovat biserica. Anul trecut, ajutat de o invatatoare, parintele a infiintat un ansamblu de dansuri populare, care nu demult a evoluat in fata ambasadorilor Uniunii Europene, reuniti la Dobrovat in iunie. A chemat 32 de copii la biserica, i-a intrebat daca le place dansul si apoi i-a invatat de la zero pasii. Tot el le-a facut rost de cintece, de costume si opinci. Urmatoarea dorinta a parintelui este sa faca la Bohotin un hipodrom.
A intrat in scoala si i-a intrebat pe copii daca vor sa-i invete dansuri
Mindria parintelui Stefan Bercaru este ansamblul „Flori de mar domnesc”, care reuneste 32 de copii din sat. Pasionat de traditie si dornic sa le arate ca dansurile populare sint mult mai frumoase decit manelele, parintele a agatat sutana in cui si i-a invatat sa danseze pe cele mai vechi melodii populare pe care le cunostea. „Am pornit lucrul acesta dintr-o ambitie. Ma saturasem sa tot aud manele; copiii trebuie sa stie care este traditia romaneasca”, spune parintele. Asa ca, in iarna anului trecut, a intrat in scoala, de unde se auzeau cintind manele. „I-am convocat pe toti si le-am povestit ce vreau sa fac. Copiii s-au aratat incintati”. Costume le-a facut rost dind strigare la femeile din sat sa caute prin lazile de zestre si sa doneze pinzele de bumbac la biserica. „Am avut probleme cu batrinele din sat care nu vroiau sa renunte la pinze zincind: «eu cu ce ma inmormintez?». Le-am convins ca oricum la inmormintare se rup pinzele, dar daca mi le dau mie o sa ramina bine pastrate la Biserica si vor fi mindria satului”, povesteste hitru Stefan Bercaru. Pentru modelul de pe catrinte, a mers sa ceara sfatul unui om mai „invatat” decit el, tot vrincean insa: academicianul Valeriu Cotea, la Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara „Ion Ionescu de la Brad”. De la el a aflat ca, pentru a fi autentice, catrintele trebuie sa fie virstate si sa aiba culorile locului. Dupa care, a facut o sezatoare cu 40 de gospodine din sat si le-a pus la cusut. „Cele care nu stiau sa coase, au invatat de la cele mai in virsta”, isi aminteste preotul, repetind ca eforturile sale au scopul de a tine treaza in sat traditia. Opincile au fost cel mai greu de procurat, pentru ele mergind tocmai la Manastirea Putna: „Auzisem de un meserias acolo, de la parintele Cleopa. Am facut rost de piele buna pentru opinci, iar in doua nopti, toate cele 32 de perechi de opinci au fost gata”.
„Pentru copii si pentru pastrarea traditiilor merita sa lupti”
Cintecele le avea in minte, iar pentru a le transpune pe note si a le transforma in ritmuri pentru ansamblu, a cerut sfatul unor muzicanti de la Iasi. „Toti oamenii buni ti-i scoate Dumnezeu in cale. Am fost la Paul Serban, care cinta la Hotel Orizont, si l-am rugat sa ma ajute. Cum nu aveam partituri, am inceput sa-i fredonez melodiile pe care le stiam din copilarie. O noapte intreaga a stat cu mine pentru a reconstitui piesele”. Toate acestea fiind rezolvate, din decembrie, de trei ori pe saptamina, parintele se intilneste cu cei 32 de copii cu virste cuprinse intre 9 si 18 ani si ii invata sa danseze hore si batute in stilul sau propriu. „Am avut mare ajutor din partea invatatoarei Claudia Rotaru, care are multa rabdare cu ei. Daca nu era ea, nu cred ca reuseam sa ii invat pe copii sa danseze”, marturiseste parintele, acum mindru de realizarea lui, pentru care estimeaza ca a cheltuit pina acum vreo 60 de milioane de lei in total. Dar a meritat, spune el, convins ca „pentru copii si pentru pastrarea traditiilor merita sa lupti”. Ansamblul „Flori de Mar Domnesc” a dansat si la reuniunea ambasadorilor tarilor Uniunii Europene ce a avut loc la Dobrovat in luna iunie. La rindul lor, copiii ii sint recunoscatori parintelui Bercaru, care le-a oferit sansa de a fi in sat „cineva”. „Decit sa stau acasa degeaba, prefer sa vin la repetitii. Niciodata n-am lipsit”, spune mindra una din vedetele formatiei, Andreea, o fetita de 11 ani, cu fata voioasa. „Nici nu vroiam sa aud de muzica populara, insa cind am auzit melodiile pe care le stia tata am ramas impresionata, chiar imi plac”, spune si Iulia, fata parintelui, in virsta de 18 ani.
Isi incepe dimineata cu o cursa de calarie la marginea satului
Acum, parintele Bercaru isi propune sa faca un hipodrom la Bohotin. E cunoscut in lumea bisericeasca pentru pasiunea pentru calarie. „Cind s-a organizat Cupa Parohiilor la Birnova, toti au spus ca joaca sah sau alte sporturi. Eu le-am spus ca le fac o demonstratie de calarie”, a spus parintele, care si-a amenajat un spatiu cu obstacole, pentru echitatie, si in spatele casei. In sutana, parintele nu se da in laturi sa isi dea proba talentului. Dar calul se impotriveste si preotul il alearga o jumatate de ora prin curte pina sa il incalece. Fiecare dimineata o incepe, de altfel, ca jocheu pe cimpul de la marginea satului. „Cit timp isi bea sotia mea cafeaua dimineata, prefer sa merg sa fac antrenament la obstacole cu cei doi armasari: Beauty si Danut. Beauty este cel mai naravas armasar din intreg satul”, a marturisit parintele. „Cum este stapinul, asa este si calul”, spune Dana, preoteasa, care, la rindul ei viseaza sa sa scrie o carte despre limbajul animalelor.
„Le-am spus satenilor sa nu-mi dea bani la parastas sau nunta, ci materiale pentru biserica”
In 16 ani de zile satenii au avut timp sa se obisnuiasca si cu „ghidusiile” parintelui si cu felul in care reuseste sa ii mobilizeze la nevoie. In citeva saptamini, la strigarea preotului Bercaru, satenii au pus mina de la mina si au strins ajutoare pentru sinistrati. Daca in urma cu 16 ani, cind a debarcat la Bohotin, au strins impreuna o tona de carne, pe care a incarcat-o intr-un camion si a dus-o la Bucuresti, acum a adunat 12 tone de lucruri. „Acum 16 ani, fiecare satean a ajutat cu cite o gaina. Cind am ajuns la Spitalul Militar mi-au spus ca nu este nici o criza de alimente si sa ma duc sa o vind in piata. Cum sa ma duc sa vind carnea data de pomana de niste oameni saraci? – le-am zis eu, si am dus-o la doua camine de copii”, isi aminteste parintele Bercaru, spunind ca nu o sa uite cit o trai imaginea cumplita pe care a vazut-o atunci, in zilele revolutiei, in fata spitalului: „un locotenent cu miinile strinse la piept si capul pus deoparte”, descrie el, cu lacrimi in ochi. Cele 12 tone de ajutoare strinse in saptaminile din urma le va duce sinistratilor din Bacau. Au adunat porumb, faina si haine noi, depozitate la oamenii din sat. Nimeni nu-l refuza cu nimic pe parintele Brecaru, ca doar nu cere pentru el si pune si el umarul alaturi de ei. Cum a facut, de exemplu, si cind a renovat biserica din Bohotin care, cind a venit el, nici pictura n-avea si pe care el cu mina lui a invelit-o cu tabla. „Ca sa reusesc sa renovez Biserica le-am spus satenilor, sa nu-mi dea bani la parastas, nunta sau botez, ci materiale de constructii, ciment sau porumb pe care sa le dau la schimb pentru mobila din Biserica”, povesteste parintele Stefan Bercaru. (Francesca STOIAN)