Seful Fanfarei de la Chetris, suparat de moarte ca fii sai s-au facut electricieni si sudori

Mare pacat, si-ar putea spune cu ciuda acesta, caci fanfara care a cintat alaturi de Goran Bregovic si Emir Kusturica pare sa fi ajuns pe culmile succesului. Luna trecuta si-au adjudecat din nou intiietatea in rindul tuturor fanfarelor din Romania, reunite la un festival ce le-a fost dedicat la Bicaz, iar in noiembrie vor incerca cucerirea Germaniei. Tara pe care o stiu deja, ca de altfel mai toata Europa, si in care – asa cum fara lipsa de modestie o spune Constantin Lucanu – sint primiti „ca niste ministri”.
Membrii fanfarei sint toti din neamul Lucanu
Constantin nici nu mai stie cite generatii de muzicanti a avut inaintea sa familia Lucanu. Bunic, strabunic si tot asa in urma. El cinta de pe la 12 ani, si asta fara sa fi invatat vreodata sa citeasca note; asa, doar „pentru ca are muzica in singe”. La fel, alti doi frati de-ai sai, trei cumnati, doi nepoti, citiva verisori si cumetri. Sint 15 de toti, majoritatea fosti muncitori la Combinatul de Fibre Sintetice, pe care l-au reprezentat in domeniul muzical inainte de 1990. Intre timp, muzicantii nascuti in comuna Dolhesti, in satul al carui nume l-au dat fanfarei, s-au adaptat evolutiei pietei. Si-au luat un impresar din Bucuresti, care le „aranjeaza” concertele in strainatate, se ocupa doar de muzica, abandonind meseriile pe care le-au practicat in combinat. Chiar daca au ajuns sa cistige destul de bine, mai bine decit au cistigat probabil toti inaintasii lor, unii dintre membrii fanfarei au o mare durere in suflet. Cind va veni vremea, nu vor avea cui sa predea stafeta. Dintre cei doi fii ai sefului fanfarei, Gabi si Marian, de 26, respectiv de 28 de ani, nici unul nu stie a cinta. „Nu le-a placut si gata”, spune cu „of” si cu fata intunecata Constantin.
Unica speranta, nepotelul de 5 ani
Fiii sai au rupt-o cu traditia, unul devenind electrician si altul sudor, iar sperantele sale se agata acum de nepotul lor, Marian, baietelul de doar 5 ani al uneia dintre fiice. „Ii plac tare mult instrumentele. Are inclinatie…”, se consoleaza Constantin Lucanu.
Noroc mare are acesta ca timpul ii este in mare parte ocupat cu pregatirea pentru concerte si deplasarile propriu-zise. Aproape toata luna noiembrie vor colinda Germania de-a lungul si de-a latul, sfirsitul de an urmind sa-i prinda probabil tot acolo, la Berlin. Au cintat si-n Franta – tara in care au fost pentru prima data in 1994 – , in Belgia, Italia, Spania, Croatia, Estonia, Serbia, Grecia. S-au intilnit pe aceeasi scena cu Bregovic, la Bologna, in 2000 au cintat si cu Kusturica, in spectacolul „Odiseea Pacii”, la Bucuresti. Se lauda cu un repertoriu propriu de peste o suta de piese si au curajul sa nu fie indulgenti atunci cind caracterizeaza muzica celor doua vedete internationale, a lui Tandarica sau a altor fanfare, cum ar fi cele de la Zece Prajini. Au fost laureati la Gala Festivalului Folcloric organizat la sfirsitul lui 2002 de Ministerul Culturii, dupa ce au fost „spionati” – spun ei in gluma – la toate spectacolele sustinute: cinta sau nu manele? „La concursuri si festivaluri nu avem voie, dar in concerte se cer si le cintam. Cea mai solicitata melodie este insa Rapsodia romana, pe care, dintre fanfare, doar noi o cintam”, spune Constantin Lucanu. In asteptarea aparitiei unui al treilea volum cu melodiile lor la „Roton”, Fanfara de la Chetris tot mai are la ce visa: la Tara Fagaduintei. „Am fi vrut sa cintam in America, dar, poate ca asta micu’…”, spune cu tristete, aratind din cap spre nepot. (Mirela CORLATAN)