Un proiect uluitor: Iasul fara blocuri

Din ’50 si pina in ’90 macaralele comuniste au slutit Iasul. Orasul s-a umplut de ziduri de beton, care au sufocat cladirile istorice. Bulevardul Independetei este o catastrofa. A. Panu este chiar dur, rudimentar. Inainte de ’89 se construiau dupa planuri sablon cladiri cit mai multe si cit mai ieftine. Norma era de 5.000 de apartamente pe an. Dupa ’90, slutirea a continuat. Balcoanele blocurilor au fost inchise, fiecare proprietar facind asta in felul sau. Apoi a venit moda acoperisurilor de azbociment. A urmat constructia de vile, in interiorul orasului cit si la periferie. Modele luate din reviste straine si „aruncate” pe pamint la Iasi. Nici cladirile publice si private, sedii de institutii, din inima orasului, nu au fost gindite pentru a se integra in ansamblul arhitectonic al orasului. Rindurile de mai sus reprezinta opiniile unor renumiti arhitecti ieseni. Ionel Oancea – arhitectul-sef al orasului, Nicolae Vericeanu – cunoscutul arhitect, si inginerul Virgiliu Toma – fost membru in comisia de urbanism a Iasului, vorbesc despre solutiile arhitecturale care ar trebui puse in practica la Iasi. La rindul lor, sefii orasului isi prezinta planurile de viitor. Viceprimarul Gheorghe Nichita si presedintele Consiliului Judetean Lucian Flaiser vorbesc de un proiect fabulos: zona metropolitana Iasi. Cititi in aceasta analiza a „Ziarului de Iasi” cum s-a construit in anii comunismului, cum se construieste acum si care sint planurile pentru viitorul Iasului.
„Macaralele argintii” ale comunistilor au slutit Iasul mai ceva decit cel de-al doilea Razboi Mondial. Cel putin asa sustine Ionel Oancea, arhitectul-sef al orasului.
In anii ’50 puteai bate cu privirea pina la Prut
„Iasul nu a suferit prea mult din cauza bombardamentelor din ’44, ca de altfel multe orase romanesti. Orasul nostru si-a pastrat silueta istorica eleganta pina in anii ’50”, a subliniat Oancea. Atunci, Iasul era „cocotat” pe dealuri, iar luncile Bahluiului si Nicolinei erau terenuri agricole sau mlastini.
Centrul orasului se contura ca o cornisa, punctata pe margini cu biserici si case vechi, dar inca aratoase. Cladirile erau joase si destul de rare, astfel incit un trecator de pe bulevardele centrale avea oricind o priveliste panoramica asupra imprejurimilor: manastirile Galata, Cetatuia si dealurile impadurite care inconjurau orasul. „Mai mult, in zilele senine, si mai ales pentru ca nu exista poluarea din zilele noastre, puteai bate cu privirea pina dincolo de Prut, la Ungheni”, a aratat arhitectul-sef.
Norma comunista: 5.000 apartamente anual
Odata instalati la putere, comunistii au demarat „reconstructia”. La inceput au facut-o discret, cautind sa pastreze proportiile si armonia peisajului. Multe cladiri vechi au fost crutate, iar blocurile erau razlete si timide. „Blocurile staliniste, precum si cele construite pe timpul lui Gheorghiu-Dej, erau aerisite, echilibrate ca si stil. Solutia celor trei blocuri-turn din Piata Unirii este una chiar fericita”, a subliniat arhitectul-sef. In anii ’70 a inceput balamucul. Vaile s-au umplut cu blocuri inghesuite, construite agresiv. Proportia acestora este covirsitoare. Cartierele muncitoresti sint practic ghetouri cu putine spatii verzi, cluburi sau locuri publice de recreere. „Iasul s-a umplut de ziduri de beton, care sufoca resturile orasului istoric. Bulevardul Independentei este o catastrofa, cu blocuri de o parte si de alta, care inchid orizontul. La fel, b-dul Anastasie Panu este chiar dur, rudimentar in raport cu traditia”, a argumentat Oancea. „Eram obligati sa construim dupa planuri-sablon, cit mai mult si cu materiale cit mai ieftine. In acest fel s-au construit, pina in ’89, circa 5.000 de apartamente anual”, a explicat la rindul sau arhitectul Nicolae Vericeanu.
Cum a fost conceputa Casa Patrata
Pentru cladirile administrative, comunistii au tinut cont si de parerile arhitectilor. Un exemplu in acest sens este Casa Patrata, actualul sediu al Consiliului Judetean si al Prefecturii. Aceasta a fost proiectata chiar de Nicolae Vericeanu. „In ’70, cind era Ion Iliescu aici, constructia era data la cheie”, isi aminteste Vericeanu. Principala cauza pentru care Prefectura a fost construita ca o „casa patrata” este amplasarea intre cele mai importante monumente istorice ale Iasului. „Nu aveam cum sa proiectez o cladire cu «spate», pentru ca «spatele» nu avea spre ce sa stea”, a explicat arhitectul. Intr-adevar, vecinatatile cladirii sint biserica Trei Ierarhi, scoala „Gh. Asachi”, Palatul Culturii sau Casa Dosoftei. In plus, pe fiecare din cele patru laturi ale Prefecturii se afla cite o strada. Din acest motiv, s-a gasit solutia arhitecturala ca sediul administrativ sa aiba forma patrata si curte interioara. Pe linga functionalitate, cladirea trebuia sa reprezinte si demnitatea prim-secretarului. „Accesul principal, dinspre magazinul «Moldova», a fost gindit astfel incit sa dea pe scara «de onoare», de unde sa se ajunga in biroul principal, cel al prim-secretarului”, a afirmat Vericeanu. Acest birou era „inima” cladirii, atit politic cit si administrativ. Geamul principal al biroului a fost gindit ca o imensa vitrina prin care sa se vada Palatul Culturii, „ca un tablou”, dupa cum a afirmat Vericeanu. Acelasi „tablou” poate fi admirat si in biroul actualului sef al CJ, Lucian Flaiser, dar peisajul e diferit: „Trei Ierarhi”.
Ce s-a intimplat dupa ’90
Arhitectii ieseni sustin ca maltratarea Iasului a continuat si imediat dupa ’90, cind romanii si-au dat friu liber imaginatiei. „La inceput fiecare a cautat sa-si inchida balconul, ca sa mai cistige citiva metri patrati de locuinta. Normal, fiecare a facut-o in «stilul» propriu. Apoi a venit moda cu acoperisurile de azbociment. Rezultatul este dezastruos”, a subliniat arhitectul Nicolae Vericeanu. Nici iesenii care «au prins cheag» nu au fost mai inspirati. „Fiecare a facut rost de o bucata de pamint si a construit acolo. Vilele rasarite pe Bucium sau in Galata sint copiate din reviste straine si nu intotdeauna se incadreaza in peisaj”, a precizat Vericeanu. „Expozitia” de case din dealul Bucium este neinspirata si din alte motive. „Zona este inundabila, deoarece prin apropiere curge piriul Repedea. De asemenea, reteaua de canalizare este insuficient dezvoltata si nu poate prelua apele in cazul unor ploi mai abundente”, a explicat ing. Virgiliu Toma, fost membru in comisia municipala de urbanism.
Nici modelul blocurilor ANL nu este chiar pe placul arhitectilor ieseni
Pe de alta parte, arhitectul-sef al orasului, Ionel Oancea, apreciaza ca „fuga de la bloc” este un fenomen imbucurator si trebuie incurajat. „Cu timpul, populatia Iasului va migra spre noile suburbii, iar blocurile vor fi parasite”, a aratat Oancea. Potrivit arhitectilor, chiar si programele demarate de Agentia Nationala de Locuinte (ANL) ar trebui sa renunte la solutia blocurilor, in favoarea complexelor de locuinte individuale de tip „cvartal”. „Argumentul ca asemenea cartiere ar fi prea scumpe si ar ocupa prea mult spatiu nu sta in picioare. Se pot proiecta case cu etaj si gradini alaturi care sa nu ocupe mai mult de 120 mp. Suprafata construibila ar fi de 70 mp, iar costul unui mp s-ar ridica la putin peste 200 de dolari, adica sub 500 milioane lei”, a explicat Vericeanu. Dupa ’90, ritmul de constructie al apartamentelor a fost mult redus, de citeva zeci anual.
„Ce s-a intimplat la Gara a fost o gogomanie rara”
Noile edificii publice, construite in anii ’90, incearca sa redeseneze silueta orasului. „«Turnurile» din Centru, adica Hotelul Europa si Universitatea «Petre Andrei» refac contrastul original, dintre platourile inalte si vaile Bahluiului si Nicolinei”, a explicat Oancea. O solutie arhitectonica inspirata pare a fi si „Piramida lui Dubet”, deoarece nu depaseste inaltimea blocurilor inconjuratoare. „De asemenea, magazinele «Metro», «Billa» si «Iulius Mall» se incadreaza bine in peisaj si rezolva problema accesului, deoarece au parcari incapatoare”, a apreciat Nicolae Vericeanu. Arhitectii cred insa ca unele constructii post-revolutionare nu-si gasesc locul. „Ateneul din Tatarasi putea sa fie in alta parte. Cine se duce acolo? Pe de alta parte, banii puteau fi folositi pentru a restaura casele de patrimoniu. Acestea au fost practic abandonate, fiind incredintate unor persoane care nu puteau sa le intretina”, a subliniat Vericeanu. De asemenea, Piata Garii a fost compromisa prin investitii care nu-si gaseau locul. „Ce s-a intimplat la Gara a fost o gogomanie rara. Termopanele si sticla fumurie au stricat aspectul traditional al Garii”, a adaugat Nicolae Vericeanu. El a mai criticat si multimea benzinariilor, care nu ar trebui sa existe in interiorul orasului.
Cel mai ambitios proiect administrativ: Iasul metropolitan
„Iasul metropolitan” este cel mai ambitios proiect al autoritatilor locale si ar trebui sa rezolve problema „spatiului vital” necesar extinderii localitatii. Astfel, Iasul ar putea „inghiti” pe rind toate cele 9 comune limitrofe: Letcani, Miroslava, Birnova, Tomesti, Holboca, Ciurea, Aroneanu, Rediu si Popricani. In aceste conditii, suprafata Iasului se va mari de sase ori, de la 9.400 de hectare la 57.400 de hectare. De asemenea, „Iasul metropolitan” va avea peste 400.000 de locuitori, cu 70.000 mai multi decit in prezent. Sefii judetului nu stiu inca daca fuziunea se va produce si la nivel administrativ, adica daca toata aceasta zona va fi condusa de la Palatul Roznovanu. Exista si varianta unei suprastructuri care sa coordoneze Iasul si actualele 9 comune, care insa sa ramina si cu o conducere proprie, fiecare. Viceprimarul Gheorghe Nichita sustine necesitatea unei „structuri permanente de coordonare care sa aiba perspectiva asupra dezvoltarii intregii zone”.
Iasul ar urma sa inghita cele noua comune limitrofe
Magistralele de gaz metan vor strabate in lung si-n lat Iasul si comunele aferente, iar canalizarea va deveni un lucru obisnuit in zonele considerate acum rurale. „Atit Iasul, cit si cei 9 «sateliti» ai sai vor avea nevoie de o infrastructura unitara de drumuri si utilitati. Aceasta nu poate fi realizata decit prin participarea la programe internationale de finantare, precum si prin
cooptarea parteneriatului privat la aceste initiative”, a explicat Flaiser. Acolo unde vor exista aceste utilitati vor aparea noi zone rezidentiale. „Din punct de vedere geotehnic, cele mai potrivite locuri pentru construirea de noi cartiere sint platourile de la Rediu, Birnova, Letcani, Valea Lupului si Aroneanu”, a precizat ing. Virgiliu Toma. Comunele nu vor mai avea insa autoritatea de a aproba ridicarea de noi locuinte. Fiecare autorizatie de constructie ar urma sa fie emisa de Primaria ieseana. „Intrarea dinspre vest a orasului a fost compromisa datorita numeroaselor case pestrite care s-au ridicat cu aprobarea primariei Letcani si care au stricat aspectul zonei. Pe viitor, acest lucru va fi evitat, pentru ca politica urbanistica va fi facuta la Palatul Roznovanu”, a subliniat arhitectul Nicolae Vericeanu.
„Iasul trebuie sa se aeriseasca”
Arhitectii pun la cale inca de acum „marea evadare” a iesenilor din blocuri. „Romanul nu este invatat sa stea in cutii de chibrituri. Are nevoie de o casa in adevaratul sens al cuvintului, de gradini, de verdeata. Iasul trebuie sa se aeriseasca”, a argumentat Nicolae Vericeanu. Arhitectii cred ca in urmatorul deceniu va avea loc o migrare a „paturii de mijloc” spre periferii. Astfel, dealurile de la Galata si Moara de Vint se vor umple de case, proces care a demarat deja. „Exista in acest moment zeci de blocuri vechi, inestetice si nesigure. Ele trebuie evacuate si darimate. Pe locul lor s-ar putea ridica parcuri si locuri de promenada, care ar putea echilibra proportia covirsitoare a betoanelor”, a precizat Ionel Oancea. (Mihai POPA)