Iasul desfigurat

Iasul este primul oras din tara, dupa Bucuresti, ca numar de imobile vechi intrate pe lista de patrimoniu. Cu toate acestea, cea mai mare parte dintre ele sint lasate in paragina pentru ca, fie sint in proces de retrocedare, fie au fost retrocedate, iar proprietarii nu isi dau interesul sa le reabiliteze. In ambele situatii avem insa de-a face in primul rind cu neglijenta statului, mai precis a primariei Iasului, care timp de aproape 20 de ani nu a venit cu nici un plan pentru salvarea patrimoniului istoric orasului. Casa Conachi, Casa Conservatorului – casa evocata de Ionel Teodoreanu in "Ulita copilariei" sau in "Casa bunicilor" – casele de pe strada Colonel Langa, chiar Casa Bals si Casa Basota sint doar citeva exemple, cele mai importante in opinia istoricilor, din lista care depaseste peste 100 de imobile cu valoare de patrimoniu din Iasi lasate sa se degradeze de autoritatile iresponsabile.

Casa "Conachi" sau "Rosetti"

Scriitorul Ionel Teodoreanu nota intr-una dintre lucrarile sale: "Iasul nu mai e acolo. Iasul e atunci. De aceea, de la o vreme nu l-am mai numit Iasul, sau «batrinul nostru Iasi», cum il revendica poetic moldovenii, ci dulce Tirgul Iesului, cum nu-i spun decit eu".

Casa Conachi

Dulceata acestui spatiu s-a amarit treptat, acele pietre care ne vorbeau, la orice pas, de trecut nu mai reprezinta nimic in peisajul constructiilor inalte, aruncate de-a valma si fara noima, fara respectarea vreunui plan urbanistic. Acele cladiri, care mai pastreaza inca insemnele secolelelor XVIII – XIX, sint lasate in paragina.

Cu toate acestea, Iasul se claseaza pe locul al II-lea, dupa Bucuresti, la numarul de imobile vechi intrate pe lista cladirilor de patrimoniu. Aceasta pozitie ar putea deveni subiect de mindrie locala si resursa importanta pentru Iasul turistic doar in conditiile in care imobilele respective nu s-ar afla intr-o cumplita stare de degradare. In Iasi sint mai mult de 100 de astfel de case vechi, peste care timpul a lasat urme adinci.

Chiar daca nu sint considerate a fi monumente istorice, imobilele sint trecute pe lista de patrimoniu datorita, in primul rind, vechimii lor. Insa, ceea ce afirma Nicolae Iorga la inceputul secolului XX, ca la Iasi trecutul nostru traieste mai viu si mai bogat ca oriunde, a devenit o povara apasatoare. Peste tot se citeste nepasarea.

Daca urci Copoul si treci pe linga casa cunoscuta drept Casa "Conachi" sau "Rosetti" –  dupa Ioan Mitican, scriitor si cunoscator pasionat al istoricului acestui oras – nu te poti elibera de o intrebare: „de ce este lasata in paragina aceasta cladire?!". De ce o casa atit de frumoasa si de veche se afla intr-o situatie atit de deplorabila?

Cladirea a fost ridicata intre 1803-1816 si a apartinut Elenei Hrisoverghi. Citiva ani mai tirziu casa a fost distrusa intr-un incediu, iar apoi, reconstruita. La sfirsitul secolului al XIX-lea a fost vinduta, potrivit unora, lui Grigore Bals, potrivit altora, familiei Rosetti.

"De-a lungul timpului casa, pe care unii o atribuie fie familiei Bals, fie familiei Rosetti, a fost folosita drept banca si magazin de piane. Casa cu trotuar pe sub ea, cum ii zic eu, este construita in vechiul stil romanesc, clasic, cu terasa, cu stilpi de sustinere al balconului. Cu toate acestea, casa este o ruina. Ea ar trebui sa fie prezentabila, mai ales ca este amplasata de Copou", spune Ioan Mitican.

In subsolul acestei cladiri a fost, in anii ‘50, primul sediu al Securitatii. Acum, la parterul casei este o bodega. Casa a fost retrocedata acum doi ani, iar cei sase proprietari ai ei se afla in plin proces cu "Trustul de Constructii", care, dupa cum afirma unul dintre ei, si-a insusit terenul de sub casa si din imprejurimi. Proprietara cu care am vorbit si care a refuzat sa ii facem public numele nu o considera valoroasa. "Casa nu are importanta istorica si arhitectonica. Nu este un monument istoric si nu are valoare de patrimoniu", afirma proprietara.

Istoricii spun insa ca cladirea este importanta prin insasi vechimea ei. "Exista numeroase criterii prin care o casa este considerata importanta si prin care ea intra in patrimoniul national. Vechimea este unul dintre ele. Valoare ii confera si existenta elementelor arhitectonice deosebite, daca are importanta memoriala, daca in interiorul ei s-a petrecut un mare eveniment istoric etc", explica Vasile Munteanu, seful Directiei Judetene pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Iasi.

Casa bunicilor lui Ionel Teodoreanu

Casa Ionel Teodoreanu

Pe strada Zlataust, cea de linga Universitatea Petre Andrei, care da in strada Otilia Cazimir, la numarul 7, se afla o cladire care nici nu se vede din cauza copacilor si balariilor care ii sufoca fatada. Este misterioasa nu numai prin lipsa de vizibilitate dar si prin faptul ca aici nu se intimpla nimic de zeci de ani. Imobilul, in care au locuit bunicii lui Ionel Teodoreanu este o ruina ai carei pereti au pastrat glasul celui care a scris frumoasele povestiri despre "dulcele Tirg al Iesului".

"Casa este evocata de scriitor in «Ulita copilariei», «Casa bunicilor». A apartinut familiei pina in 1950 cind a fost luata de regim si data altor locatari. In prezent este parasita. Este strigator la cer ceea ce se intimpla cu ea!", spune Mitican.

Respectivul imobil nu figureaza in inventarele domeniilor public si privat ale Muncipiului Iasi si nici in domeniul privat al statului aflat in adminsitrarea Consiliului Local Iasi, dupa cum mentioneaza Cristina Neculai, de la Directia de Administrare a Patrimoniului Public si Privat. "Cunosc situatia casei. Acolo sint doua corpuri. Insa nu se stie cine este proprietarul acestora", spune si Vasile Munteanu.

Casa Conservatorului

Pe strada Gavriil Muzicescu nr. 3 "supravetuieste" o casa pe linga care pina si vegetatia refuza parca sa creasca. Casa Conservatorului, aflata chiar vis-a vis de Biserica Banu, mai jos de statia de tramvai din Fundatie (unde, o perioada, a avut sediul partidul Noua Generatie al lui Gigi Becali) e o adevarata bijuterie arhitectonica, insa doar daca ai imaginatia bogata si poti sa treci dincolo de geamurile sparte, grilaje si usa inchisa cu un lacat imens.

Casa Conservatorului

Curiosii pot privi pe geam. In saloanele mari de la parter, mobilierul elegant de odinioara a fost inlocuit cu niste cauciucuri, lemne, mizerie, praf. Casa a fost cosntruita in secolul al XVIII-lea. Initial a avut doar un singur nivel, insa la inceputul secolului al XIX-lea i s-a mai adaugat un etaj. In 1846 a fost inchiriata Conservatorului din Iasi.

"Casa Costache Ghica a apartinut familiei princiare. Casa este foarte frumoasa. Ea a fost inchiriata pe vremuri Conservatorului, aici sustinindu-se cursuri. Casa trebuie pastrata pentru ca apartine vechii zestre arhitecturale a orasului", povesteste Mitican.

Acum trei ani ani, casa a fost vinduta de nepotii Elizei Rodica Ghica, Alexandru si Barbara Panco, fimei U.P.I.S Invest, contra sumei de 400.000 de euro. Se zvonea atunci ca imobilul respectiv va fi transformat intr-o pensiune sau un minihotel. Anul trecut firma a scos casa la vinzare cerind pe ea 1 milion de euro. Abia acum citeva saptamini casa a fost, din nou, vinduta.

Strazile Cuza Voda, Pacurari, colonel Langa – pline de case in paragina

Si totusi ce ar trebui sa sa faca pentru a se rezolva aceasta problema? Cine sint responsabili de situatia cladirilor prezentate mai sus, la care se pot adauga imobilele de pe strada Colonel Langa, cea care coboara pe linga Mitropolie, casele de pe Cuza Voda, printre care si fostul sediu al PNTCD, Casa Basota de pe Sararie, casele vechi de pe strada Pacurari?

Unul dintre motivele invocate pentru starea in care au ajuns sint litigiile pentru retrocedare, care au durat ani pentru unele dintre ele. In al doilea rind, un proprietar de casa intrata in patrimoniu are responsabilitati mult mai mari pentru ca acestea pot fi restaurate doar daca nu li se modifica structura.

"Proprietarii ar trebui obligati sa le restaureze. Mult timp, din cauza faptului ca legea este cum este, nu s-au gasit caile de rezolvare a problemei. Nu mai vorbesc chiar si de indolenta unor proprietari. Recent, am intocmit chiar primul dosar penal pentru dezinteres, unui astfel de proprietar de casa de patrimoniu. Daca legea ar fi mai clara, proprietarii ar risca chiar sa fie expropriati. Acestia trebuie sa inteleaga ca nu pot dispune de proprietate cum vor ei", explica Munteanu, nedorind sa dea detalii despre dosarul intocmit.

Din pacate, nici statul nu face nimic pentru proprietari. "Statul nu ajuta proprietarul cu mare lucru. I se deduc citeva cheltuieli si atit. Ar trebui ca Statul sa scuteasca de impozite pe cei care vor sa restaureze spatiile pe care le detin", ofera o solutie Munteanu.

Profesorul Ioan Caprosu, de la Facultatea de Istorie, autor al cartii "Iasii vechilor zidiri", considera ca o solutie buna pentru ca aceste cladiri sa poata fi pastrate in patrimoniul cultural al orasului ar fi interventia ferma a statului. "Statul trebuie sa cumpere cladirile de patrimoniu de la proprietarii lor si sa le restaureze", spune Ioan Caprosu.

Nu exista nici un plan de reabilitare urbana a Iasului

Camelia Gavrila, viceprimar al orasului Iasi, este constienta de importanta dar si de starea acestor cladiri. Insa, tot ea ne-a afirmat ca Primaria nu are inca nici un plan pentru a rezolva problema. Dimpotriva, in Primarie, in momentul de fata, exista doar discutii care apar cind unul dintre angajatii acestei institutii trece pe linga una dintre aceste cladiri. "Aceste case ar merita sa intre intr-un proiect, de tipul celui de la Sibiu, care reprezinta deja un model coerent de buna practica. Regret ca nu se poate face ceva pentru imobilele proprietate particulara. Pentru acestea cea mai buna solutie ar fi sa cautam o forma comuna de investitie pe proiect finantat de stat si de contribuabil", spune Gavrila.

Motivul pentru care nu se poate face ceva este, zice ea, este tocmai lipsa actualizarii PUG-ului, planul urbanistic general, care abia la anul va fi finalizat. "Am cerut un proiect de strategie urbana si mi s-a spus ca trebuie sa ne raportam la proiectul Orizont 2020. In momentul de fata, sint doar discutii si planuri de proiecte legate de aceste cladiri", mai adauga Gavrila.

De ce aceste cladiri sint doar subiect de discutii accidentale? Din cauza unor inertii, zice Gavrila, din cauza diferentelor de opinie dintre cei aflati la conducerea orasului dar si pentru ca este nevoie de implicarea statului intr-un proiect de regenerare urbana, daca se doreste ca Iasul sa devina in 2012 sau in 2020 capitala culturala europeana.

Una peste alta, aceste inertii precum si lipsa proiectelor nu fac decit sa puna si mai multa patina pe aceste imobile care se afla deja pe "ultimul drum".