Liceul in care clasele se impart dupa regula „cine da mai mult“

Parchet melaminat, banci noi, scaune ergonomice. Ofera cineva mai mult? Tabla cu marker si jaluzele verticale? Adjudecat! Asa isi aleg profesorii Liceului de Informatica „Grigore Moisil“ clasele in care sa le invete elevii patru ani de zile. Puterea banilor parintilor e singura care dicteaza la licitatia claselor. Sistemul, introdus in urma cu aproape opt ani la Informatica, da roade. Acum, in liceu, doua sali sint considerate de lux, dupa ce parintii au investit in ultimul an in renovarea si dotarea lor sute de milioane de lei. Numai ca initiativa conducerii scolii, care ii determina pe parinti sa cotizeze la scoala daca vor o clasa mai buna pentru copiii lor, ii transforma pe profesori in stringatori de dari. Fapt ce contravine regulamentului scolar, care interzice cadrelor didactice sa se implice in stringerea de fonduri de la parinti.
„Ca sa nu existe discutii, am introdus acest sistem de licitare“
Licitatia claselor la Informatica se organizeaza in fiecare an, in luna iunie, cind se hotaraste si componenta claselor a V-a si a IX-a. Conducerea liceului spune ca doar elevii care incep un nou ciclu de invatamint intra in sistemul de licitatie, ei urmind sa se ingrijeasca de sala cistigata pina la absolvire. „Odata eliberata o sala de o clasa a VIII-a sau a XII-a, aceasta poate fi solicitata de mai multi diriginti. Ca sa nu existe discutii, am introdus acest sistem de licitare, in care elevii si profesorul diriginte obtin sala angajindu-se sa o intretina si sa-i imbunatateasca conditiile“, argumenteaza Carmen Losonczy, directoarea Liceului de Informatica, introducerea „licitatiei“. Aceasta spune ca, inainte de toate, dirigintele poarta o discutie de principiu cu parintii asupra fondurilor pe care acestia sint dispusi sa le investeasca pentru ca odraslele lor sa invete intr-o sala de clasa „trasnet“. Dupa tatonarea buzunarelor parintilor, dirigintii incep sa liciteze pentru cele mai frumoase clase. Acestia completeaza mai intii o fisa de licitatie tip, pusa la dispozitie de conducerea liceului. „Pe fisa, dirigintele trece sala pe care o solicita si ce anume se angajeaza sa faca. De exemplu, sa puna parchet nou, sa inlocuiasca mobilierul, sa cumpere alta tabla“, a spus la rindul ei Mirela Popescu, adaugind ca o sala de clasa cu mai multi solicitanti este adjudecata elevilor si dirigintelui care se obliga sa investeasca mai mult. Sumele vehiculate de dascalii din liceu pentru imbunatatirea salilor incep de la 6 milioane si ajung la peste 30 de milioane de lei. Initiativa este la limita regulamentului scolar, care prevede ca dascalii sa nu se implice cu nimic in fondurile donate scolii. Obligindu-i insa la licitatie, conducerea liceului nu face altceva decit sa-i transforme in „vatafi“ interesati de stringerea banilor. „Dirigintii nu umbla practic cu nici un ban. Parintii sint cei care decid si cit investesc, si ce se face cu banii. Insa cine vine la liceul nostru, stie ca avem anumite conditii. Nu le putem oferi mai mult si atunci trebuie sa ne ajute cu cit pot“, a declarat directoarea Losonczy.
„Am dat fiecare cite 1,5 milioane lei“
Asa se face ca unii parinti ajung sa investeasca in salile de lux si peste 100 de milioane de lei. Un exemplu este sala in care invata singura clasa a VI-a A a Liceului de Informatica. Orice elev de gimnaziu si-ar dori sa faca ore aici. Sala de la etajul I al liceului a fost amenajata atunci cind elevii abia intrasera in clasa a V-a. „Am dat fiecare aproximativ 1,5 milioane de lei. Pentru ca am strins imediat banii, totul a fost gata intr-un semestru. Comitetul de parinti a gasit o firma care s-a ocupat de tot, oferindu-ne si o reducere“, a povestit Radu Toderas, tatal elevului Dragos Toderas, din clasa a VI-a A. Sala in care invata acum copiii este decorata in nuante de albastru si bej. Parchetul este nou-nout si straluceste de curatenie. Bancile sint din pal, cu pupitrul lucios, in nuante de albastru. In spatele clasei stau prinse de perete un dulap cu vitrina in care sint asezate mai multe carti si manuale si doua corpuri de biblioteca. Toate, in acelasi albastru lucios, ca si pupitrele sau catedra profesorului. Tot pe peretele din spatele clasei, sub dulapurile cu vitrina, a fost montat un lambriu, care mascheaza practic cuierele in care elevii isi agata hainele si ghiozdanele. Scaunele elevilor sint ergonomice. Ferestrele au fost decorate cu jaluzele verticale, intr-o combinatie de culori: bleu si bej. Cind scriu la tabla, profesorii si elevii de la a VI-a nu mai folosesc demult creta, ci marker. Toate aceste investitii au fost ale parintilor. „Cind au venit copiii nostri in acea sala, mobilierul era foarte vechi, era necesara renovarea. Am vrut ceva frumos si confortabil pentru copii“, a spus Adriana Dalas, mama elevului Radu Dalas, din clasa a VI-a.
Sala renovata de parinti cu 110 milioane
O alta sala in care parintii au investit acum un an 110 milioane de lei este cea in care invata clasa a X-a C, avindu-l ca diriginte pe profesorul de informatica Marinel Serban. Acesta povesteste ca sala de la etajul III in care ii invata acum elevii a fost renovata la insistentele parintilor. Initial, in 2004, cind au fost admisi la Informatica, elevii au fost repartizati intr-o sala de clasa din camin, care nu avea nici parchet pe jos. „Parintii au vrut atunci sa adune bani si sa faca sala sa arate cit de cit civilizat. Cum in camin urmau sa inceapa renovarile, investitia nu isi avea rostul, astfel ca elevii au fost mutati in liceu, urmind sa hotarasca ce imbunatatiri vor sa faca“, si-a amintit profesorul Serban. Acesta spune ca in momentul mutarii elevilor in cladirea liceului, unul dintre parinti, Ioan Dumea, patronul unei firme de constructii, s-a oferit sa dea dintr-un foc 110 milioane pentru modernizarea salii, urmind ca parintii celorlalti elevi sa-i inapoieze banii lunar. „Asa s-a si facut. Investitia fiecarui elev a ajuns la aproape 3 milioane de lei intr-un an“, a explicat Marinel Serban cum s-a renovat sala de clasa in care invata a X-a C.
Cine nu a dat bani nu intra in laborator
Tot profesorul Serban mai da exemplu laboratorul de informatica in care preda el si sotia sa, Emanuela Cerchez. Aici, exista o restrictie clara: intra doar cei care au cotizat. „Elevii ai caror parinti au fost de acord sa investeasca aici, fac ore in laborator. Cei care nu au dat bani, nu. E normal sa fie asa. Scoala iti pune la dispozitie sala, bancile, insa restul dotarilor depind de parinti“, a mentionat profesorul Serban, unul dintre cei mai apreciati din scoala. In acest moment, in laboratorul P7 intra doar 7-8 clase, la care predau profesorul Serban si sotia sa, profesoara Emanuela Cerchez. De altfel, laboratorul s-a facut in urma unui proiect al celor doi dascali si al profesoarei Maria Rados, finantat de fundatia Soros in anul 2000 cu 5.000 de dolari. Acesta a fost doar inceputul. De atunci, anual, parintii investesc in calculatoare si dotari noi. „300.000 de lei pe an de fiecare elev“, a dezvaluit profesorul Serban suma platita de elevi ca sa invete informatica pe computere de ultima generatie. Totul se face prin conturile sau buzunarele parintilor, care de nevoie trebuie sa arate generozitate. Sumele cu care contribuie acestia insa se apropie de investitiile facute la un liceu particular. „Ce sa facem? Altfel nu ne putem descurca. Daca am sta sa asteptam de la Consiliul Local, nu am mai face nimic in scoala“, a spus Mirela Popescu. Chiar daca odraslele lor invata la o scoala de stat, parintii s-au obisnuit sa cotizeze anual. „Asta este! Daca nu sint bani, trebuie sa facem noi, parintii. La orice scoala e asa“, a mai spus Adriana Dalas.
Liceul de Informatica a raportat la ISJ o suma infima provenind din donatii
In ciuda investitiilor fabuloase investite in salile de clasa de la Liceul de Informatica, conducerea de aici nu a raportat Inspectoratului Scolar Judetean (ISJ) decit o suma infima provenita in 2005 din donatii si sponsorizari. Potrivit bazei de date a ISJ, comitetul de parinti de la „Moisil“ nu ar fi adunat anul trecut decit 61 de milioane de lei. Aceasta suma insa a fost investita numai intr-o singura sala de clasa. Potrivit datelor raportate, pina si o gradinita a strins anul trecut bani mai multi de la parintii copiilor. De exemplu, Gradinita PP1, din Nicolina, a strins anul trecut de la comitetul de parinti nu mai putin de 132 de milioane de lei. Scoala „Ion Simionescu“, din cartierul Galata, pare sa fie in top cu 1,2 miliarde lei primite prin donatii sau sponsorizari. Numai o singura firma a virat scolii in cont 1,1 miliarde pentru reabilitarea cladirii. Alte licee au raportat si ele sume de peste 200 de milioane strinse intr-un an din donatiile comitetului de parinti.