Medici cu o cariera de o jumatate de secol

miercuri, 15 august 2012, 12:09
9 MIN
 Medici cu o cariera de o jumatate de secol

Intr-o lume in care a devenit un titlu de glorie sa nu iei bacalaureatul, sa primesti mult pentru ca faci putin si sa iesi la pensie inainte de vreme doar pentru ca ti-e lene sa muncesti, unii oameni si-au dedicat intreaga viata celor de langa ei. Exista medici in clinicile iesene pentru care varsta e doar un numar si care, la varste de peste 65 de ani, se simt tineri si vor sa-si ajute in continuare pacientii asa cum au facut-o toata viata. Pentru ei, cariera medicala a devenit un stil de viata, iar pacientii fac parte din familie. Poate chiar zeci de mii de pacienti le datoreaza viata. Povestea lor nu s-a terminat insa in momentul in care au implinit o varsta la care altii se pensioneaza. In contextul in care, in ultimii ani, medicii tineri pleaca din tara chiar inainte de a-si termina rezidentiatul, cadrele medicale ramase devin si mai valoroase, atat pentru pacienti, cat si pentru studentii care inca invata cum sa-i salveze pe cei care au nevoie de asta.

40 de ani de cariera in ORL

Prof.dr. Vasile Costinescu, fostul sef al Clinicii ORL de la Spitalul „Sf. Spiridon", este unul dintre cele mai cunoscute nume din domeniul sau. Provenit dintr-o familie cu traditie in medicina, tatal sau fiind cel care a infiintat practic specialitatea de ORL in Iasi, medicul care acum are 68 de ani, a stiut ce vrea sa faca cu viata lui inca de pe bancile liceului. „Intai imi placuse matematica, insa prin clasa a X-a m-am hotarat sa fac medicina", povesteste medicul. Tatal sau s-a bucurat sa vada ca fiul ii calca pe urme, insa nu l-a menajat nicio secunda. „Munceam pana la sacrificiu, se intampla sa dorm pe scaun in spital cand faceam stagiile vara. Nu poti face asa ceva fara placere, insa si mie mi-a placut munca asta. Am si fost educati in spiritul muncii si al sacrificiului si in meseria asta trebuie sa fii format de tanar. Asa cum sunt cei sapte ani de acasa pentru ceilalti, asa sunt anii de studentie pentru un medic", mai spune prof.dr. Costinescu. Si-a iubit meseria inca de pe bancile facultatii, asa ca a facut tot ce a putut ca sa se impuna in fata profesorilor sai, lucru deloc usor in conditiile in care acestia au fost chiar mai aspri cu el decat cu ceilalti, tocmai pentru a nu fi acuzati de nepotism. Tanarul medic a reusit insa sa-si demonstreze valoarea si pana la varsta de 36 de ani isi daduse deja examenul de primariat si doctoratul. Desi si-a dorit foarte mult asta, n-a apucat sa lucreze cu tatal sau decat o perioada scurta de timp. „S-a prapadit cat inca era tanar si am lucrat foarte putin cu el. As fi avut nevoie de el mai tarziu, dupa ce am capatat mai multa experienta", povesteste medicul.

In peste 40 de ani de cariera medicul spune ca a tratat zeci de pacienti, insa niciunul n-a semanat cu celalalt. „Poate unele lucruri se repeta, insa nu seamana in amanunt. Chiar si acum, dupa atatia ani de cariera, am un grad de emotie cand intru la operatie. Pot sa apara oricand surprize, iar lumea nu intelege asta, organismul uman nu e o masina", spune chirurgul. Marea lui dezamagire a fost ca a invatat tehnici chirurgicale moderne intr-un stagiu de pregatire in Franta, insa atunci cand si-a inceput activitatea in Iasi nu a avut aparatura medicala necesara pentru a putea face performanta asa cum si-ar fi dorit.

„Pe masura ce imbatranesti iti dai seama ca esti prost"

Cariera nu i-a fost insa lipsita de premiere si exclusivitati. „Cele mai grele interventii sunt in cazul pacientilor care au baut soda caustica si si-au ars astfel laringele si faringele. Eu sunt singurul medic din tara care fac faringo-laringo-plastii, reconstruind practic cele doua organe din lambouri luate din intestin sau alte organe. Din fericire, acum avem putin pacienti cu astfel de probleme, inainte erau si cate zece pe an, acum avem unul sau doi", a mai spus prof.dr. Costinescu. Secretul succesului sau este faptul ca a invatat mereu, dupa cum chiar el recunoaste. „E obligatoriu pentru un medic sa invete mereu si eu nu m-am oprit niciodata din invatat. Tata imi spunea candva ca pe masura ce imbatranesti iti dai seama ca esti prost. Medicina are foarte multe necunoscute, iar cei care se dau ca le stiu pe toate de fapt sunt prosti", a adaugat chirurgul. L-au tinut „in priza" intotdeauna urgentele chirurgicale si operatiile complexe, cazurile grele de care fugeau alti medici. Spune mandru ca are peste o suta de pacienti pe care i-a adus din morti, desi nimeni nu le mai dadea sanse de viata. „Prin 2000 a venit un barbat cu o galma imensa la gat. Avea cancer si insuficienta respiratorie. L-am pus pe masa pentru a-i face traheotomie, dar a intrat in stop cardio-respirator. Am inceput sa-l resuscitez, am dat si sase-sapte socuri electrice, insa nimic n-a functionat. Pe monitor se vedea linie continua. Au trecut asa vreo 40 de minute. S-a auzit apoi cum sufla si ne-am speriat toti. Fratele pacientului era pe hol, avea o carte de rugaciuni in mana si ne-a spus ca asta l-a salvat", isi aduce aminte medicul. Se considera norocos ca nu i-a murit niciun copil pe masa de operatie, chiar daca de multe ori trebuia sa lucreze „in orb", existand perioade in care curentul electric cadea foarte des si medicul trebuia sa opereze bazandu-se doar pe simturile sale, neavand imagine din interiorul corpului bolnavului. „Au fost pacienti care au trecut pe la multi medici, insa abia la mine au fost rezolvati. Un barbat cu un cancer de laringe operat facuse o hemoragie puternica, doi-trei litri de sange cursesera. Si acum am senzatia aia de cald in mana de la acel sange. Groaznic", spune profesorul Costinescu. Medicul e bucuros ca baiatul lui n-a ales sa faca medicina, insa daca el insusi ar lua-o de la capat ar face exact acelasi lucru. Despre tinerii de acum nu poate spune prea multe lucruri de lauda. „Tinerii de acum sufera de sindromul MUR, adica mult, usor si repede. Ca sa faci meseria asta trebuie sa-ti placa si sa vrei. Acum tinerii vor insa numai bani", spune dezamagit medicul. Nu vrea sa renunte la medicina si spune ca va ramane in spital atat timp cat va fi nevoie de el. „Cat se poate, atat mai stau. Exista si batrani tineri. Munca te tine tanar, iar lumea vine la cel pe care-l stie deja", a adaugat chirurgul. Viata bogata ca medic nu i-a lasat prea mult timp liber, insa si-a propus ca din aceasta toamna sa faca si altceva drag sufletului sau, mergand la mai multe spectacole.

„Umpleam un vagon noi, navetistii"

Daca nu te uiti in buletinul ei, n-ai zice ca dr. Natalia Triandaf are 80 de ani. Medic cu specialitatea de medicina interna, dr. Triandaf continua sa profeseze chiar si la aceasta varsta si intentioneaza sa faca asta inca mult timp. A inceput munca de medic imediat dupa ce a terminat facultatea si timp de doi ani a facut zilnic naveta pe traseul Iasi – Targu Frumos, fiind angajata la Dispensarul TBC care era acolo. Nu a fost deloc usor, insa nu a renuntat. „Ma trezeam in fiecare dimineata la ora 5 si ma intorceam in Iasi pe la ora 18. Am facut si un copil in acea perioada si erau zile in care nici nu puteam urca in tren, pentru ca aveam burta mare. Ma impingeau colegii de la spate", povesteste zambind medicul. Nu ramanea cu foarte mult din salariu dupa ce termina de platit transportul si alte lucruri necesare traiului de zi cu zi, insa si-a iubit mereu meseria. „Eram multi atunci care faceam naveta, se intampla sa vina oamenii cu hainele direct peste pijamale, dar nu mi se parea greu. Umpleam un vagon noi, navetistii", mai spune dr. Triandaf. Dupa cei doi ani petrecuti la Targu Frumos, dr. Triandaf s-a angajat in Clinica Medicala II (actuala Clinica de Gastroenterologie) de la Spitalul „Sf. Spiridon" unde a ramas pana in 1992, an in care a iesit la pensie. „Permanent erau bolnavi si pe atunci faceam si munca cu studentii. Nu mi-a fost greu, pana la urma te adaptezi, te ridici sau te cobori la nivelul fiecarui pacient pe care-l ingrijesti. Studentilor nu le era usor, chiar daca eram cu profil de gastroenterologie, ei trebuiau sa stie despre toate organele interne, asa ca vedeam tot felul de pacienti", povesteste medicul. S-a schimbat si patologia fata de acum 50 de ani. Medicul spune ca prin 1962-1963 abia daca era cate un caz sau doua de cancer digestiv in clinica. La momentul in care a iesit la pensie se intampla sa fie si saloane intregi cu astfel de pacienti. Daca ar fi sa aiba un regret, ar fi despre modul in care este vazut medicul in societate. „Pe atunci erai mai apreciat ca medic, aveai o alta pozitie in societate. Acum nu mai este asa. Totusi, daca ar fi s-o iau de la capat, as face din nou acelasi lucru, chiar daca medicina este foarte grea. Am ajuns la aceasta varsta cu multumirea ca am facut bine atat cat am putut", a adaugat dr. Triandaf.

Dupa cei 34 de ani petrecuti in spital ca medic, dr. Triandaf a mai ramas acolo inca opt ani pentru a lucra cu studentii, la plata cu ora. In paralel, dadea consultatii la Policlinica cu plata. Dupa anul 2000 a ramas doar in policlinica. „Imi place sa muncesc, sunt obisnuita sa plec de acasa, sa socializez, sa vin sa vad bolnavi. Ma plictisesc, altfel", spune medicul. Desi a fost plecata in strainatate, nu si-a dorit niciodata sa ramana acolo. „Am pacienti care mi-au devenit prieteni pentru toata viata, iar munca nu era grea, daca iti placea ce faci. Nu te plangeai atunci, chiar daca fusesei de garda, nu plecai acasa a doua zi, ramaneai cu studentii in spital. S-au schimbat treburile apoi", povesteste dr. Triandaf, care spune ca va continua sa practice medicina atat timp cat o va ajuta sanatatea.

„Stam degeaba, ca nu mai are lumea bani sa-si vada de sanatate"

La 82 de ani, medicul cu nume de poveste e nelipsit de la cabinetul din Policlinica cu plata. Dr. Craciun Murgoci practica medicina din 1957, moment la care a ajuns dupa multe probleme si situatii grele prin care a fost nevoit sa treaca. Fiu de chiabur din judetul Galati, baiatul de atunci a fost nevoit sa schimbe scolile pentru a nu fi persecutat. Si-a dat seama ca nu-i bine sa fie pe unde-l mai cunoaste lumea si in timpul liceului s-a mutat de la Tecuci la Galati. N-a fost bine nici asa si pana la urma a ajuns la Timisoara, „ca sa fiu sigur ca nu ma mai reclama nimeni", isi aduce aminte medicul. Singur printre straini, medicului nu i-a fost deloc usor, insa si-a iubit prea mult meseria. „Nu aveam bursa, asa ca imi trebuiau bani. M-am intretinut descarcand sfecla de zahar din camioane, apoi lucrand la cantina, pedagog intr-un camin sau infirmier. Cateva zile am mai fost si pe la Securitate, ma reclamasera iar", spune dr. Murgoci. Si iar a trebuit sa se mute. Cam trei ani a muncit intr-o localitate pe langa Bacau si apoi a ajuns in Iasi, la Policlinica CFR. In 1964 si-a dat examenul de specialist in dermatologie, iar in anul urmator deja era directorul policlinicii, functie in care a stat pana in 1984. „Apoi m-au facut director la Directia de Sanatate a CFR. Toti cei din reteaua de sanatate a CFR din Moldova erau supusii mei. Am iesit la pensie in 1996 si de atunci lucrez la Policlinica cu plata", spune medicul. Isi iubeste fiecare pacient in parte si i-a fost mereu drag sa-i ajute si sa le ofere solutii la problemele pe care le aveau. „E o placere sa stai de vorba cu bolnavul, sa-l ajuti. Trebuie sa ai inclinare pentru a alina suferinta unui om. Mi-a placut sa ma perfectionez mereu, am facut si chirurgie dermatologica. E trist insa acum. Inainte aveam si 10-14 pacienti in doua ceasuri, acum stam degeaba pentru ca nu mai are lumea bani sa-si vada de sanatate", afirma dr. Murgoci. De altfel, lipsa pacientilor e cam singurul lucru care l-ar putea face sa renunte la consultatii. Nu are copii, insa el si sotia sa, fosta profesoara de limba romana, au avut grija de doi nepoti, unul profesor acum si celalalt inginer. Cei mai aproape i-au ramas insa medicului Murgoci pacientii sai. „Le dau numarul meu de telefon si tin mereu legatura cu ei. De fiecare data cand au probleme ma suna si ne vedem la cabinet. Eu stau aproape oricum", zice medicul convins ca nu ar schimba absolut nimic daca ar putea sa se intoarca in timp. Intrebat despre secretul vioiciunii sale in ciuda varstei, medicul spune ca a fost mereu cumpatat in toate. „Citesc multa literatura, rezolv integrame care-mi pun mintea la contributie. In fiecare dimineata la ora 5 merg la antrenament in parcul Copou si timp de 45 de minute fac miscare. N-am facut excese in nimic, n-am fost gras niciodata si n-am baut mai mult decat trebuia", isi incheie povestea dr. Craciun Murgoci.

Comentarii