Povesti cumplite din patul conjugal

Legea a venit prea tirziu pentru ele. Zeci de femei ajung in fiecare an in centrul de ocrotire a victimelor violentei domestice din Iasi, femei pentru care viata in familie a fost doar un sir nesfirsit de scandaluri, batai si amenintari cu moartea. De dragul copiilor, de frica sau poate doar din nestiinta, multe femei suporta abuzul sotilor ani de zile pina sa ia decizia sa plece. O parte din cele care au avut acest curaj au ajuns si in centrul administrat de Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Iasi. Doua dintre femeile care sint acum cazate in centru au acceptat sa vorbeasca cu reporterii „Ziarului de Iasi". Numele lor, cit si date concrete despre centru nu vor fi facute publice tocmai pentru a le proteja. Pe data de 8 martie, Ziua Femeii, presedintele Traian Basescu a promulgat Legea privind modificarea Legii pentru prevenirea si combaterea violentei in familie.

De la iubire la cosmar

La 32 de ani se simte batrina. Maria este pentru a doua oara in centrul care ocroteste victimele violentei in familie. A mai trecut pe aici prin 2007, cind a divortat. Atunci avea trei copii dupa ea, acum are patru. Femeia povesteste linistita, aproape resemnata, cum au fost ultimii ani cu cel cu care „s-a luat din dragoste". Cel mai mare dintre copiii lor are acum 13 ani si cel mai mic a implinit abia zece luni. E pentru a doua oara in centru, deja a inceput sa-si povesteasca viata in termeni juridici. „Am fost abuzata atit fizic, cit si psihic si sexual", spune femeia, aparent fara nici o emotie. Nu-si mai aduce aminte exact cind si-a cunoscut sotul, au trecut oricum peste zece ani de atunci. Erau aproape niste copii. Femeia isi aduce insa acum aminte ca s-au luat din dragoste. Primii sase ani impreuna au fost foarte buni: si-au facut o gospodarie impreuna si au avut grija de copii. Barbatul „s-a stricat" apoi si au inceput sa-i umble ochii dupa alte femei. S-a apucat si de baut, si de aici pina la bataie n-a mai fost decit un pas. Fara nici un motiv barbatul isi lua la rind femeia si copiii si dadea in ei pina se satura. Nu auzea nici urlete, nici rugaminti sau plinsete. Dupa mult timp de umilinte, Maria si-a facut curaj, si-a luat cei trei copii si a fugit de acasa. Nu mai rezista. A ajuns in centrul pentru victimele violentei domestice, de care a auzit de la o prietena, iar aici a fost ajutata sa inceapa o viata noua, departe de barbatul care o abuzase. Se intimpla in 2007, si femeia era hotarita sa nu se intoarca din drum. A intentat actiune de divort si a stat in centru jumatate de an. Apoi a fost preluata de o fundatie, unde a mai stat putin peste un an.

Sotul a gasit repede alta

In tot acest timp, sotul ei si-a gasit alta femeie, cu care a mai facut un copil. Maria a ajuns intr-o locuinta sociala cu cei trei copii, insa aici nu a putut sta decit o perioada limitata de timp. Cind a inceput sa se apropie momentul in care trebuia sa elibereze locuinta, au reinceput si grijile pentru femeie. „Aveam loc de munca, dar deja nu mai aveam unde sa stau cu copiii. Nimeni nu vroia sa ne primeasca in gazda cu atitia copii. N-am vrut sa ma impac cu barbatul, dar atunci am fost obligata de imprejurari. Aveam de ales: ori ma intorc la el, ori ramin in strada. Mi-a fost frica sa-l evacuez pe el, toate rudele lui stau prin acea zona, asa ca ne-am impacat", povesteste Maria ce s-a intimplat in 2010. Barbatul ii spusese ca, daca se intoarce la el, o lasa din nou insarcinata, ca s-o lege pe viata de el. S-a tinut de cuvint. I-a promis si ca nu vor mai fi probleme si n-o s-o mai bata nici pe ea, nici pe copii. Promisiunea asta a uitat-o. „Cit am fost insarcinata nu m-a lovit, insa a dat in copii. Dupa ce am nascut insa, a inceput iar sa ma bata. Ne-am trezit toti izbiti prin geamuri si usi. Totul era mult mai rau cind se apuca de baut. Stateam mereu cu frica, dar in acelasi timp tot speram ca se va schimba. Ne-am luat din dragoste si am pornit-o bine, asa, din saracia noastra. Acum nu-mi vine sa cred ca a fost capabil sa ne ademeneasca asa si sa ne intoarcem. Deodata s-au naruit toate", mai spune femeia. Pentru a doua oara, si-a facut curaj si a plecat din nou. De data asta avea patru copii cu ea, cel mai mic abia de zece luni. „Le spun mamelor sa nu dea inapoi niciodata, sa nu creada in prefacatoriile barbatilor. Pot ramine sechele grave, si mai ales copiii sint afectati. Baiatul meu mi-a zis ca mai degraba cerseste decit sa se intoarca la tatal lui. Sa nu stea femeile sa ia bataie. Eu nu m-am temut sa plec cu patru copii. Barbatii nu merita sacrificiul nostru. Eu l-am iertat pe al meu dupa trei ani, si rau am facut, acum sintem terminati psihic toti", si-a incheiat Maria povestea. Femeia isi cauta acum de lucru si o locuinta. E insa hotarita sa nu mai priveasca deloc inapoi, orice-ar fi.

Trei tentative esuate de divort

Elena pare a avea o poveste si mai cutremuratoare. Nu stie ce sa-mi povesteasca. Isi framinta miinile, incearca sa-si tina lacrimile in friu… Nu poate. „Eu n-am mai vorbit cu presa. Nu-mi dati numele la ziar?", ne intreaba femeia. O mai asiguram o data. Are 44 de ani. S-a casatorit in 1991. Ii este greu sa spuna ca, macar pentru o perioada, viata ei a fost asa cum si-a imaginat. „Au fost probleme de la inceput, dar eram mai tineri atunci, suportam mai usor. Situatia s-a agravat prin 2002. Aveam insa baietii mai mici, si am crezut ca fac bine daca pastrez relatia cu tatal lor", povesteste Elena. Prin 2006, deja lucrurile erau prea grave: bataile erau zilnice, iar victime erau acum si cei doi copii. De trei ori a incercat Elena sa depuna actele de divort. De tot atitea ori s-a razgindit. Fie n-avea bani, fie se gindea ca are baietii la scoala si le-ar fi greu, fie se temea de partaj. Ii e drag apartamentul in care stau de 23 de ani. Cu greu s-au adunat bani si s-au cumparat toate cite trebuie intr-o gospodarie. Femeia n-a stiut cum sa imparta casa si viata in doua. Si a mai continuat asa inca trei ani. Divortul s-a pronuntat totusi, in 2009, insa lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Partajul nu s-a facut, asa ca cei doi au continuat sa locuiasca impreuna. Dintr-o incapere care era pe post de uscator amenajasera un dormitor, asa ca femeia s-a mutat acolo. A continuat insa sa aiba grija de barbat asa cum o facuse si pina atunci. Si el a continuat sa o abuzeze la fel ca pina atunci. „Tipam cit puteam, dar nu venea nimeni. La Politie imi tot ziceau ca n-au ce sa-i faca. Am degete rupte din cauza lui, dinti scosi. Nici nu mai stiu de cite ori a schimbat butucul de la usa si ne-a lasat pe toti afara. Umbla noaptea prin casa si ne urmarea, venea pe linga pat si ascutea cutitul", povesteste femeia, inca ingrozita.

Nu alcoolul era problema

Elena spune ca nu alcoolul era problema. Barbatul mai mergea la lucru prin strainatate, iar de acolo spune ca se intorcea cu alte idei. La un moment dat, chiar si-a acuzat sotia ca are relatii intime cu propriii copii. Picatura care a umplut paharul a fost insa momentul in care Elena a descoperit un pumn de pastile pe fundul oalei cu compot. „Ridicasem olita cu compot sa o duc spre gura, si atunci am vazut pe fund pastilele. Erau multe, cine stie cite s-or mai fi topit. L-am intrebat ce-i cu ele acolo, apoi am lasat oala pe aragaz si m-am dus in camera. A venit dupa mine si mi-a bagat pastile cu forta in gura. M-a fugarit apoi pina la parter. Plingeam si tipam, si imi venea sa ma izbesc intr-o usa undeva numai sa iasa cineva sa ma ajute", continua femeia povestea, ca si cum ar spune un film de groaza. Intr-un astfel de episod, o vecina si-a facut curaj si a sunat la 112. Elena nici n-a mai intrat in casa: a ajuns cu picioarele goale, in papuci, la Politie. Atunci s-a hotarit sa plece de acasa, si sa se refugieze in Centru. A fost cel mai greu lucru pe care l-a facut vreodata. „Eu am pus suflet in casa aia, am muncit la ea 23 de ani, si eu eram singura care platea toate cheltuielile. M-am trezit cu toate lucrurile la amanet, cu hainele taiate sau aruncate. Cind m-am intors cu un politist sa-mi iau citeva lucruri, l-am gasit pe fostul sot in patul nostru, cu alta femeie. Erau inveliti cu paturile bune pe care eu le pastram de zece ani sa le dau baietilor. Trei zile trecusera de cind plecasem de acasa. Trei zile", mai spune Elena. N-are nici doua luni de cind sta in centru, dar a slabit deja aproape zece kilograme din cauza stresului. Problemele nu s-au terminat, insa. Barbatul a hartuit-o la locul de munca, i-a hartuit colegii… A mers la scoala la baiatul cel mic si a intrat folosindu-se de un nume fals. „Luati-l de aici, ca nu e tatal meu, e un strain", ar fi strigat pustiul la acel moment catre paznicii din scoala. Elena nu stie inca ce va face mai departe, e inca in stare de soc. Stie insa ca vrea tare de tot sa se intoarca acasa. „Mi-e dor tare de casa, nicaieri nu-i ca acolo. E greu. Stiti ce greu e?! Citeodata mai cad pe ginduri, dar am noroc de prieteni, parca simt ca nu-s bine si ma suna sau ma viziteaza", mai spune femeia. De data asta stie ca trebuie sa faca partajul si sa obtina ordin de evacuare pentru sot, ca sa se poata intoarce in siguranta acasa. Cit vor mai dura toate astea, insa?

Centrul, tot mai aglomerat din cauza crizei

De la an la an, tot mai multe femei ajung in centrul care protejeaza victimele violentei domestice. In 2010 fusesera cazate aici 28 de femei, cele mai multe dintre ele fiind din mediul rural. Numarul lor a crescut la 31 in anul urmator, iar proportiile s-au mai schimbat, numarul femeilor din rural fiind aproape egal cu cel al femeilor din mediul urban. De la inceputul lui 2012 au ajuns deja in centru patru femei, cite doua din fiecare mediu. „Din cauza crizei economice, tensiunea a crescut foarte mult in mediul urban. Situatia economica precara au facut ca toate conflictele sa devina acute si sa tensioneze relatiile dintre oameni. Bani putini, prea multa munca sau lipsa unui loc de munca, toate afecteaza relatiile intr-o familie. Chiria e mult mai greu de platit, toate problemele par mai grave de cind a inceput criza, oameni chiar nu mai fac fata", a declarat sefa centrului. Capacitatea centrului este de 20 de locuri, si deocamdata a fost suficient.

–––

Cearta intre soti cu pumni izbiti in masa, pedepsita penal

Femei ca Elena si Maria ar fi putut sa aiba o altfel de viata daca anumite prevederi din Legea privind violenta in familie ar fi existat de mai devreme. In ziua de 8 martie a.c., presedintele Traian Basescu a promulgat Legea privind modificarea Legii pentru prevenirea si combaterea violentei in familie. Legea aduce noutati, dar mai ales scurteaza „drumul hirtiilor". Anumite gesturi violente care pina acum nu puteau fi pedepsite, acum vor atrage oficial atentia autoritatilor. Trasul de par, neglijarea, actele de gelozie sau refuzul de a sustine familia sint acum considerate forme de violenta in familie. Violenta verbala inseamna „adresarea intr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenintari, cuvinte si expresii degradante sau umilitoare". Violenta psihica se traduce prin „provocarea de stari de tensiune sau suferinta" sau „violenta demonstrativa asupra obiectelor si animalelor". Tot la acest tip de violenta se incadreaza si afisarea ostentativa a armelor, neglijarea sau actele de gelozie. Violenta fizica este „lovire, imbrincire, trintire, tragere de par, intepare, taiere, ardere, strangulare, muscare, in orice forma si de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otravire sau intoxicare". Violenta sociala poate fi izolarea unui membru al familiei de comunitate si de prieteni, interzicerea frecventarii unei institutii de invatamint, impunerea izolarii prin detentie, inclusiv in locuinta familiala, sau privarea intentionata de acces la informatie. Exista, de asemenea, si violenta spirituala, care se refera la interzicerea, limitarea, ridiculizarea, penalizarea aspiratiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice sau religioase, impunerea aderarii la credinte si practici spirituale si religioase inacceptabile. Noua lege nu are insa norme de aplicare, astfel ca deocamdata ea nu va putea fi utilizata.

La nivelul judetului Iasi, deputatul Petru Movila, unul dintre initiatorii acestei legi, a declansat o campanie de promovare a legii impreuna cu Laura Albu, reprezentanta Centrului de Mediere si Securitate Comunitara Iasi. In prima intilnire, aproximativ o suta de femei din comuna Prisacani au fost consiliate in acest sens in cadrul unui eveniment organizat de Liliana Moscu, presedinta Asociatiei „Uita de Lacrimi". „Este nevoie de o promovare intensa a acestei legi, mai ales in mediul rural, acolo unde de cele mai multe ori femeile, in special, nu stiu care sint metodele prin care se pot apara de partenerii de viata care au devenit violenti si care le abuzeaza in mod constant fizic sau emotional. Este extrem de important ca toti cei care au fost agresati sa cunoasca metodele prin care se pot proteja, dar mai ales institutiile si persoanele calificate de la care pot cere ajutor", a declarat deputatul Movila.

–––

Primele femei batute „dupa noua lege"

A doua zi dupa promulgarea legii, doua femei din Iasi au ajuns la spital dupa ce au fost agresate. Mama si fiica au avut nevoie de ingrijiri medicale in urma unui conflict in familie. Barbatul si-a batut atit sotia, cit si fiica atit de tare incit tinara de 21 de ani a vrut chiar sa-si ia viata. „Pacienta a necesitat masuri de terapie intensiva dupa ce a ingerat benzodiazepine. Mama de 46 de ani a refuzat sa declare agresiunea, in ciuda faptului ca noua lege privind violenta domestica a fost promulgata", a declarat dr. Tudor Ciuhodaru, medic primar de urgenta in cadrul Spitalului „Sf. Spiridon" si unul dintre initiatorii acestei legi.