Reportaj din lumea umbrelor

Facilitatile de care ar trebui sa beneficieze prin lege nu sint respectate decit accidental. Angajatorii ii ocolesc, iar statul nu stimuleaza deloc atelierele mestesugaresti specifice. Pentru a merge pe strada sau pentru a accesa institutiile, nevazatorii se folosesc doar de auz. Cu toate acestea, in Iasi nu exista absolut deloc treceri de pietoni sau lifturi cu semnal sonor. "Principala problema a noastra e lipsa de optiuni", spune un masor de la Spitalul de Recuperare. Vina lipsei de optiuni este insa a autoritatilor, care le ingradeste drastic orizontul acestor oameni.

O lume formata din umbre, siluete care abia se disting, puncte de lumina si intuneric bezna. Asta e lumea nevazatorilor, oameni care au avut nenorocul de a nu cunoaste culorile si formele sau care si-au pierdut acest simt la un moment dat din diverse motive. Nevazatorul are poate dizabilitatea cea mai grea de dus, iar viata lui depinde aproape in permanenta de ajutorul celor din jur. Cu toate acestea, discriminarea inca exista cind vine vorba despre nevazatori, iar pentru o astfel de persoana a-si gasi de lucru e aproape imposibil. Meseriile pe care le-ar putea practica au inceput incet-incet sa dispara de pe piata muncii, iar ei reusesc sa se intretina din ce in ce mai greu. Autoritatile locale au obligatia de a le usura viata prin luarea mai multor masuri administrative. Deocamdata insa, la Iasi, si eforturile autoritatilor sint in bezna totala.

"Am vrut sa fiu medic"

La nivel national erau inregistrati la sfirsitul lunii martie a acestui an 643.458 de persoane cu diverse grade de handicap. Dintre acestia, 117.567 au un handicap vizual, cei mai multi fiind adulti. La Iasi, din totalul de 23.124 de persoane cu handicap, 4.266 sint cu handicap vizual. Doar 131 dintre acestea au un loc de munca in prezent. Claudiu Szilagyi este unul dintre ei. Din cauza albinismului (lipsa congenitala totala sau partiala a pigmentilor), Claudiu are din nastere hipermetropie ristagmus, strabism si astigmatism. Daca pe timpul zilei reuseste sa distinga forme, iar daca lumina ii bate din spate vede chiar si unele trasaturi ale persoanei din fata sa, noaptea el nu vede deloc. Afectiunea sa va sfirsi la un moment dat prin orbire totala. Dupa ce a urmat la Cluj liceul pentru deficienti de vedere, Claudiu a facut o scoala postliceala de fizioterapie si a inceput sa munceasca din 1997. La Spitalul de Recuperare s-a angajat ca masor din 2004, iari de atunci sute de pacienti i-au trecut prin miini. Ar fi vrut sa faca medicina, insa handicapul nu i-a permis acest lucru. "Principala problema a nevazatorilor e lipsa de optiuni. Am vrut sa fiu medic, insa nu am avut cum sa fac asta. Nu pot face altceva decit ceea ce fac acum. Din fericire, nu am avut probleme la angajare, insa cei mai multi au", a declarat barbatul.

La deficienta se adauga bolile profesionale

Claudiu este de altfel si presedintele Asociatiei Balneo-Fizioterapeutilor cu Deficiente Vizuale din Romania, care are aproximativ 200 de membri in toata tara. Desi se numara printre putinii nevazatori care au un loc de munca, viata nu e deloc usoara pentru el. "Imi place ceea ce fac, insa dezavantajul este reprezentat de bolile profesionale. 90% dintre cei care fac aceasta munca se opereaza la un moment dat de hernie de disc. Chiar eu am fost si pacient din aceasta cauza. Ne trebuie o masa speciala pe care sa facem masaj pacientului, insa nu avem asa ceva si spatele sta la o curbura nefireasca, ceea ce provoaca probleme de sanatate destul de grave. Am doua hernii de disc deja si o intoarcere de coloana. Inca sase luni asa si ajung la operatie", a mai spus masorul. Deficienta de care sufera are insa si avantaje, dupa cum el insusi spune. "Pot simti la mina orice spatiu articular, orice contractura musculara. Circul pe strada folosindu-ma doar de auz, fara sa am nevoie de ochi. Sint perfect multumit cu ceea ce sint", a mai spus Claudiu.

"Discriminarea incepe de cind ma urc in autobuz"

Sotia lui, Irina, cu care e casatorit de zece ani, sufera de o cataracta pe care a dobindit-o genetic. In ciuda problemelor pe care le-a avut la admiterea la facultate si pe tot parcursul anilor de studii, Irina a terminat Facultatea de Psihologie si a ales sa lucreze cu persoane care i se aseamana intr-un fel si pe care simte ca le poate ajuta. Acum este profesor preparator la Liceul pentru deficienti de vedere din Tirgu Frumos si lucreaza cu copiii care au atit handicap vizual, cit si mintal. Irina s-a izbit insa de mentalitatea ingusta a unora mai mult decit sotul ei. "Vad atit cit sa ma pot descurca. Discriminarea este la noi un fapt real inca. Chiar si in momentul in care m-am urcat gresit intr-un autobuz, am auzit replici de genul «Chioara»", povesteste tinara.

Meseriile unde lucrau nevazatorii au disparut

Problemele cu care se confrunta nevazatorii in Iasi nu sint deloc putine, iar rezolvarile tin de vointa autoritatilor. Deocamdata insa nu s-a facut aproape nimic pentru a usura viata celor care si asa au suficient de suferit din cauza greutatilor cu care se confrunta zi de zi. "Avem foarte putini angajati dintre nevazatori, chiar daca legea prevede ca 4% din numarul angajatilor unei firme trebuie sa fie persoane cu handicap. Multe firme prefera sa plateasca o suma de bani stabilita de lege decit sa angajeze persoane cu dizabilitati", a declarat Costica Soldan, presedintele Asociatiei de Nevazatori, filiala Iasi – Vaslui. De-a lungul timpului, meseriile care erau specifice nevazatorilor, respectiv cele de la cooperativa, confectioneri de maturi, perii, au disparut, nemaifiind nevoie de serviciile persoanelor cu handicap vizual. Singurele posibilitati au mai ramas cele in care fac balneofizioterapie sau sint profesori pentru copii cu aceleasi probleme. "Cei care sint ambliopi (n.r. – au vederea slabita, dar pot totusi vedea) au nevoie de caractere mari la citit sau de o lupa, dar au o plaja mai larga de posibilitati. Este un informatician la Constanta, foarte apreciat de firma la care lucreaza. I s-a amenajat de altfel biroul acasa, pentru a-i fi mai usor", a povestit Gheorghe Ionescu, profesor de limba romana la liceul din Tirgu Frumos.

Condamnati la izolare

Legislatia in vigoare prevede ca, pina in 2.010, nevazatorii sa aiba parte in oras de anumite facilitati pentru a le usura existenta. Astfel, la toate trecerile de pietoni trebuie instalate semnale acustice pentru ca nevazatorul sa-si dea seama cind este verde la semafor si poate sa traverseze. De asemenea, tot la trecerile de pietoni trebuie montate covorase tactile, o parte a lui pe trotuar si cealalta pe panta spre sosea. "La noi nu exista nimic inca. In Rimnicu Vilcea, aproape toate trecerile de pietoni au semafoare acustice omologate. Semnalul e ca de ciocanitoare. Cind e mai rar, omul sta, iar cind e mai rapid stie ca poate trece. E cel mai putin deranjant semnal si e foarte usor sesizabil de catre nevazator", a mai spus profesorul Ionescu. De asemenea, daca la inceput in autobuze se anuntau statiile prin voce, acum acest lucru nu se mai intimpla. Nevazatorii mai spun ca este nevoie si de semnalizarea in relief a intrarilor in diverse institutii publice sau in lifturi. "La Baile Felix in lift scria si in Braille, ca nevazatorul sa stie pe ce buton sa apese, iar etajul era anuntat vocal. Pina in 2013 trebuie sa fie scrise in Braille si meniurile de la restaurante", spune Ionescu. La noi, deocamdata, a inceput procesul de scriere in Braille pe cutiile de medicamente, insa nevazatorii se pling ca scrisul e foarte sters si nu respecta marimea caracterului, fiind foarte inghesuit si greu de descifrat. Primii pasi au inceput sa se faca totusi. Municipalitatea ieseana a obtinut fonduri europene pentru montarea unor echipamente speciale pentru nevazatori, care vor fi instalate in mai multe intersectii semaforizate din oras. Procedura este ingreunata de faptul ca licitatiile organizate in acest sens au fost contestate, si acum trebuie reluate. Pina la rezolvarea acestor probleme, nevazatorii vor continua sa depinda de cei din jur pentru rezolvarea chestiunilor de zi cu zi.

Publicitate și alte recomandări video