Calugarite pe bancile scolii

Peste 70 de maicute si calugari s-au intors pe bancile scolii pentru a-si
finaliza studiile. Veniti din toate colturile judetului si ale tarii, „elevii” care au
imbracat haina monahala invata la Seminarul Teologic Ortodox „Sfintul
Gheorghe” toate cele necesare pentru a obtine o diploma si a reusi sa fie
angajati in manastiri. Imbracati in „uniforma” monahala, „elevii” ar face
oricind o nota discordanta cu hainele viu colorate si, uneori, nonconformiste
din liceele din Roman. Calugarii si maicutele invata matematica, limbi
straine, geografie sau psihologie, urmind ca, la finalul celor patru ani de
studii, sa sustina bacalaureatul. La fel ca orice elev, profesorii de la
Seminar le dau lucrari, ii asculta si le noteaza cunostintele.
Studii la frecventa redusa
Departe de casa, dar aproape de Dumnezeu, calugarii si maicutele de la
zeci de manastiri urmeaza cursuri de „calificare”, care, la final, sa confirme
faptul ca detin, pe linga aptitudini si inclinatii, cunostinte de baza in
majoritatea domeniilor. Cu o „patalama” la mina, „elevii” spera sa obtina nu
numai recunoasterea meritelor, dar si posibilitatea de a reusi sa ocupe un
loc in ierarhia unei manastiri. Pentru ca datoria fiecaruia se regaseste in
dragostea si respectul fata de Biserica si Dumnezeu, cursurile sint
planificate astfel incit elevii sa nu lipseasca prea mult din manastiri.
„Fiecare semestru dureaza o luna si o saptamina. Dupa finalizarea studiilor
clasei a XII-a, fiecare calugar trebuie sa sustina examenul de Bacalaureat,
la fel ca si ceilalti elevi ai Seminarului”, a precizat preotul Ioan Barliba,
parintele director al Seminarului Teologic Ortodox „Sfintul Gheorghe” din
Roman.
In ultimul an de studiu sint inscrisi 26 de calugari si maicute. Locul in banca
este dat de numele manastirii de provenienta. Cei din ultima banca nu sint
„chiulangii” clasei, ci sint maicute care stiu ca interesul pentru scoala le va fi
rasplatit. Grupati ca in oricare alte licee dupa „bisericute”, calugarii si
maicutele fac schimb de experienta, impartasindu-si experientele din
manastirile de unde provin: Magura, Tirgu Ocna, Stefan cel Mare, Slanic
Moldova, Bogdana, Varatec, Silvestrii, Centrul Eparhial, Ciolpani,
Rachitoasa, Rafaela, Pogleti sau Stirigoi. La Roman s-au cazat fie pe la
rude, fie la Episcopie, fie in gazda. „Am fost primiti cu dragoste si caldura
pe oriunde am fost”, spun maicutele.
Cu un respect care nu se invata, ci se simte, fiecare elev se ridica in
picioare la intrarea profesorului in clasa. Cu smerenie, ca atunci cind te
apleci in fata unei icoane, maicutele si calugarii asteapta inceperea orei,
dorind sa cunoasca ceva din „carte”, desi foarte multe lucruri le cunosc
deja din practica. Fetele tinere, ascunse sub hainele monahale inchise la
culoare, lasa se se observe curiozitatea si interesul fata de scoala.
„Avantajele terminarii unui liceu sint nu numai de ordin spiritual.
Aprofundam aici lucruri pe care le cunoasteam din practica si care ne vor
folosi nu numai noua, ci si celor care vor trece pragul manastirilor. Oricind
vom putea oferi un sfat sau o dovada in plus ca aceste cursuri nu le-am
facut degeaba”, spun calugarii si maicutele.
Pentru multi dintre ei, revenirea pe bancile scolii dupa noua-zece ani de la
terminarea celor opt clase nu reprezinta un impediment. Diferenta de virsta
este privita ca o inaintare in intelepciunea spirituala. Nici invatarea unei
limbi straine nu li se pare un lucru dificil. „Cei mai multi dintre noi au urmat,
in scoala generala, un curs de limbi straine. Citiva dintre noi sintem ghizi in
cadrul manastirilor si sintem familiarizati cu limba engleza sau franceza”,
spun invataceii. Cu un calm neobisnuit pentru un liceean, cu fetele albe, cu
miinile strinse ca pentru rugaciune, sint greu de asociat imaginii in oglinda
a celei dintr-alta clasa de liceu. Maicutele-eleve nu au telefon mobil, nu au
pixuri colorate cu puf in virf, nu au parul colorat sau blugii taiati in
genunchi. Nimic din ceea ce se intimpla in clasele unde invata maicutele
nu poate fi comparat cu o clasa de liceu. Sint lumi diferite, in care singurul
lucru comun este „invatatura”. (Claudia MATEI)