Caută 
5 MIN
Simbata, la Cordun, familia Enea, rude si prieteni, au sarbatorit-o pe Elena, la impresionanta virsta de 100 de ani. Matusa poetului Nicolae Labis, Elena Enea l-a si botezat, transferind spiritul artistic, vitalitatea si interesul pentru educatie tuturor celorlalti membri ai familiei. In jurul mesei s-au strins peste 1.000 de ani, dintre invitati nelipsind cuscrul Elenei, Vasile Tudose, sprinten la cei 90 de ani abia impliniti. Sincer surprinsa de sarbatoarea ce i s-a dedicat, Elena a cinstit cu oaspetii, ba a tras si un joc cu fiul ei, profesorul Constantin Enea. „Este extraordinar ce ati facut pentru mine! M-am gindit saptamina asta ca e ziua mea, dar nu stiam ca-mi pregatiti o petrecere. Daca as lua viata de la capat ar fi un roman. Se zice sa nu-i fie dat omului cit poate duce, dar greutatile intaresc omul. Doresc ca fiecare sa ajungeti o suta si un an, pentru ca acum sint conditii de viata mai bune, iar puterea vine de la sufletul fiecaruia”, a marturisit mama Elena.
In timp ce despre oamenii in virsta se spune ca au fata brazdata de riduri, miini tremurinde si privirea incetosata, centenara din Cordun contrazice intrutotul aceasta stereotipie. Cu un auz foarte bun pentru suta de ani implinita si privirea tinta pe fata fiecarui musafir, mama Elena a facut glume, a batut sub masa tactul cu piciorul la ritmul muzicii pusa de nepoti si a marturisit din secretele care au ajutat-o sa treaca un secol de viata: „Ce sa facem ca sa ajungem la suta de ani? Credeti ca eu am facut ceva planificat? Eu nu am ingenunchiat. Uitati, nici acum nu sint in genunchi. Nu am vrut sa ingenunchez in fata greutatilor, ba m-au ridicat ele”.
Inconjurata de iubirea si grija celor trei generatii pe care si-a lasat pecetea, Elena Enea a confirmat nu doar gena si importanta educatiei, ci si adaptarea care a salvat-o din multe situatii in fata carora oricare altul ar fi cedat. „Cel mai greu a fost ca am ramas mama pentru cei cinci frati. Aveam doar zece ani si i-am crescut pe toti. Mi-am dorit foarte mult sa fiu invatatoare. Eram invatatoarea satului. Fiecare femeie ma intreba ceva si la toti le dadeam sfat, nu doar la scoala. Astea sint amintiri frumoase. Cel mai greu a fost sa ne mutam, cu o boccea in spate, dintr-un loc intr-altul. Sotul meu s-a apucat sa intre intr-un sindicat care era un fel de inceput de comunism. Din aceasta cauza am fost mutati in vreo zece localitati din patru judete, cu copiii dupa noi. Cum am putut, dupa atitea greutati, sa ajung pina aici? Am fost credincioasa. Am facut cor la biserica, am cintat in strana. Nu stiu ce ar fi fost de facut si nu am facut eu”, povesteste cu nedisimulata mindrie strabunica Elena.
Si-a crescut copiii in acelasi spirit, dovada ca fiul Costel, la 69 de ani, fost profesor de educatie fizica la Liceul 4, se inchina cu iubire si smerenie in fata celei care i-a transmis de la Malini iubirea de frumos si oameni, calmul si rabdarea. Nora Lenuta provine, la rindul ei, dintr-o familie in care greutatile au calit caracterele. Mama ei a fost mama-eroina, crescind zece copii, iar dupa razboi a mai infiat unul. De altfel, iubirea de copii si spiritul de familie sint transmise si celor doua fete ale familiei Enea, farmacist si medic, care si-au adus fetitele s-o cunoasca pe strabunica. „Am invatat de la mama soacra sa ma bucur de fiecare clipa, sa nu ingenunchez in fata greutatilor si sa fac temeinic fiecare lucru de care ma apuc. Mi-au folosit aceste calitati in cei aproape 40 de ani cit am profesat ca inginer in industria alimentara”, spune Lenuta Enea, nora sarbatoritei.
Ciocnind paharele si uimindu-se de vitalitatea centenarei, oaspetii au insumat virstele invitatilor, descoperind ca fara mamaia trag bine la o mie de ani, dar nu toti cu aceeasi tarie de caracter si incredere. „Am trecut prin razboi ca printr-o noapte. Am plecat de acasa cu o boccea, dar, oameni gospodari, in fiecare localitate unde am fost am lasat vite si o gospodarie. Noi ne luam bagajul in spate si mergeam mai departe. O luam de la capat. Pe vremea aceea, oamenii erau buni, harnici si cinstiti. Se luau la intrecere la diverse inovatii in gospodarie. In prima tinerete, am cununat-o pe sora mea, mama lui Labis. Pe Nelu Labis eu l-am botezat. Nelu a fost un copil precoce. La vreo patru-cinci ani, a vazut afise pe toate gardurile. Ficare isi lauda partidul. Era si semnul soarelui. Zice Nelu: «DPD nu crezi tu oare c-ai sa crapi de-atita soare?», pentru ca peste tot vedea numai soarele. Cred ca a fost prima lui poezie”, povesteste matusa si nasa lui Nicolae Labis.
Ascultind la povestile mesenilor, dar cu o ureche la muzica, centenara a batut tactul din picior pina a invitat-o fiul la dans, si nu o data, ci de doua ori. „Mi-a placut tot ce-i frumos, iar acum, de bucurie, parca ar vrea sa-mi iasa inima din piept. Copiii m-au mostenit si fiecare a facut in viata ceea ce i-a dictat talentul pe care l-a avut. Am avut mari greutati, dar, vedeti, am aici exemplul ca greutatile intaresc firea omului. Puteti sa transmiteti sa fie oamenii optimisti si sa nu se lase doboriti de necaz. Omul are o viata mai buna sau mai grea. Cui sa ii multumim daca nu lui Dumnezeu? Fiecare sa aiba asa o bucurie cum am avut eu astazi. Sa traiasca multi ani cine a initiat aceasta sarbatoare, care adauga zece ani la suta mea de ani”, ne da sfaturi, la cei 100 de ani impliniti, Elena Enea.
Din partea primarului comunei Cordun, veterana comunitatii a primit un cos cu fructe exotice, un impresionant buchet de flori si un plic cu bani de la „Mos”. „Comunitatea locala a satului Cordun este onorata sa omagieze implinirea virstei de 100 de ani a doamnei Elena Enea. Chiar daca a vazut lumina zilei pe alte meleaguri, la inceputul celuilalt secol, in familia marelui poet Nicolae Labis, doamna Elena face cinste locuitorilor satului prin demnitate, curatenie sufleteasca, responsabilitate fata de familie si constateni. A infruntat secolul de viata cu credinta in oameni ii Dumnezeu, a cladit o casa, a sadit un pom, a crescut copii. Sintem mindri ca sintem contemporani cu astfel de oameni, adevarate istorii vii ale Romaniei. Comunitatea satului Cordun va ureaza sanatate, linisite si inca ani buni alaturi de familie si de consateni”, i-a urat primarul comunei Cordun, Adrian Diaconu, in hrisovul inminat. „Avind in vedere ca ati fost invatatoare, eu le-am povestit copiilor la scoala, iar ei va transmit multa sanatate. Le-am povestit despre viata dumneavoastra, despre nepotul Nicolae Labis, iar copiii v-au trimis o diploma. «Se acorda doamnei Elea Enea titlul de strabunica anului, cu ocazia implinirii virstei de 100 de ani». Sinteti, deci, strabunica tututor copiilor de la noi de la scoala. Va dorim multa, multa sanatate”, a spus profesor Georgeta Diaconu, directorul Scolii Cordun.
