Caută 
2 MIN
Ieri dimineata, in satul Secuieni, rudele, prietenii si colegii au condus-
o pe ultimul drum pe Alina, fata strangulata de doi baieti de aceeasi
virsta cu ea. Inca de la intrarea in sat se vedea ca nu este o zi
obisnuita. Citiva oameni care au avut curajul de a iesi din casa se
indreptau spre aceeasi ulita, semn ca acolo se intimpla ceva
deosebit, dar din ochii acestora se intelegea lesne ca nu este ceva
de bine. La capatul ulitei pe care intrau toti era parcat si un autobuz
care a adus aici peste cincizeci de copii de la Scoala nr. 8, colegi si
prieteni cu Alina.
Casa bunicilor Alinei, unde a fost depus sicriul, este usor de gasit,
peste 200 de oameni fiind adunati pentru a-si prezenta condoleantele
parintilor si pentru a o conduce apoi pe ultimul drum pe cea a carui
destin tragic a adus atita durere in sufletul atitor oameni. Cind o
vedeai pe mama si pe bunica nu aveai cum sa nu versi o lacrima si sa
te intrebi cum s-a putut intimpla asa ceva. „Ce i-a facut pe cei doi
baieti sa o omoare? De ce?” erau intrebarile pe caresi le puneau toti
cei prezenti. In final, se gasea un singur raspuns: „Asa i-a fost scris”.
Desi au asteptat mai bine de o ora pina cind cortegiul funerar s-a pus
in miscare spre Biserica, cei prezenti pareau a nu simti gerul. Colegii
Alinei, veniti de la Roman, pareau a nu se fi impacat cu gindul ca, la
numai 12 ani, fetita vesela si prietenoasa a disparut. Cind se uitau la
Alina izbucneau in plins. Nu vor mai avea ocazia sa vorbeasca
niciodata cu ea. Pentru multi dintre ei aceasta era prima
inmormintare la care participau si cei mai multi nu intelegeau ce se
intimpla si de ce. Dupa ce i-au adus un ultim omagiu Alinei, au format
o coloana de coroane din flori si brad, care a mers in fata cortegiului
pe tot traseul pe care acesta l-a urmat.
Cu greu, mama Alinei a reusit sa imparta puntile care se ofera in mod
traditional pentru sufletul mortilor, dupa care masina care purta sicriul
s-a pus in miscare. Bocetele bunicii si a celor apropiati nu incetau
decit in timpul opririlor in dreptul fintinilor, pentru ca preotul sa
citeasca pasajele din Biblie, asa cum cere ritul ortodox. „De ce pleci
Alina? Te rog nu iesi din ograda ca nu ai sa te mai intorci nici o
data…”, striga, printre lacrimi, bunica Alinei, atunci cind sicriul a iesit
din curtea casei unde aceasta a crescut. De aici si pina in Biserica s-
a asternut o liniste nefireasca, in care se mai auzeau doar vocea
preotului, a dascalilor si a familiei care isi plingea fiica. Ritualul s-a
incheiat cu mina de pamint inghetat care a cazut peste sicriul Alinei,
acoperind nu doar visele ei neimplinite si durerea celor care au iubit-
o, cit si intrebarea: „Cum de s-a putut intimpla o asa grozavie?”.
(Iulian COTUN)
