Ranita la Madrid Marturii din trenul mortii

Lumea intreaga nu si-a revenit inca din teroarea dezlantuita de autorii
actului criminal, desi au trecut cinci zile de la singerosul eveniment
petrecut in capitala Spaniei. Printre cei care au cazut victime furiei oarbe si
fanatismului se numara multi romani, citiva dintre ei din comunele din
preajma Romanului. Doi dintre acestia – Alois Martinas si Nicoleta Diac, din
Sabaoani – au trecut in lumea dreptilor. Privirile tuturor sint indreptate
acum, in mod firesc, asupra lor si a familiilor indoliate, pentru care nici o
avere nu va putea recompensa pierderea celor dragi. La citiva kilometri de
Roman, un alt parinte a trecut prin clipe de spaima de neinchipuit, stiindu-si
fiica, plecata de patru ani in Spania, in trenul mortii.
Violeta Doinita Luca, din Cotu-Vames, este plecata de citiva ani buni din
tara. Speranta ca Occidentul ii va oferi o viata mai buna si ca va fi tratata cu
mai multa demnitate ca in Romania a indemnat-o sa-si paraseasca vatra
parinteasca. Desi nimeni nu a primit-o cu bratele deschise, nu s-a
descurajat si a reusit sa-si faca o situatie suficient de buna incit sa-si cheme
sotul si copiii. Nu banuia ca visul de a trai decent va fi pedepsit atit de
violent de oameni pentru care viata nu inseamna decit o anticamera a
mortii. Doinita reusise sa obtina un serviciu destul de bine platit in Madrid.
Singurul inconvenient ar fi fost distanta destul de mare dintre locuinta ei si
locul unde lucra. N-ar fi fost mare lucru pina la urma, pentru ca si sotul,
cumnatul si citiva prieteni din Romania procedau la fel. Joi dimineata, pe 11
martie, s-a urcat, ca de obicei, in trenul care facea zilnic naveta.
Ingramadeala mare, lume grabita si ici-colo, cuvinte in limba romana, este
ceea ce-si mai aduce aminte cu placere din dimineata acelei zile. Ulterior, a
venit cosmarul. Doinita nu a mai reusit sa urce in acelasi vagon cu sotul si
cumnatul ei, care se aflau in vagonul de linga locomotiva, dar a reusit sa
prinda un loc in unul din vagoanele din spate. „Explozia a prins-o tocmai
atunci cind se dadea jos din tren. A avut noroc ca bomba fusese amplasata
in vagonul din spate, ca, altfel, nu stiu… Nu vreau sa ma gindesc ce i s-ar fi
putut intimpla. S-a dat jos din tren si, atunci, a avut loc explozia. Suflul a
trintit-o la pamint si a cazut cu capul de sina de cale ferata. In invalmaseala
de acolo, nu stiu care se mai gindea la ea. Cred ca or fi calcat-o in
picioare, la ce invalmaseala a fost… Noroc de ginerele meu, care a gasit-o,
a luat-o in brate si a dus-o la spital. Doinita era in stare de inconstienta si
mi-a spus, dupa aceea, ca nu stie nimic altceva decit ca s-a trezit la spital.
Nu mai retin la ce spital, dar stiu ca a fost plimbata prin citeva… A fost
tratata, si, in sfirsit, cind si-a revenit, sotul si copiii erau linga ea. Acum a
iesit din spital. Ea zice ca simte bine, dar nu stiu ce sa cred… Poate ca zice
asa, ca sa nu-mi fac eu griji. Mi-a dat telefon chiar ieri ca sa-mi spuna sa
nu-mi fac griji. Face in continuare un fel de tratament, ca sa fie sigura ca nu
vor fi probleme”, povesteste Costel Huci, tatal Doinitei Luca.
Din spusele tatalui, tinara din Cotu-Vames nu intentioneaza sa se intoarca
acasa, chiar daca a trait o experienta greu de imaginat. Ce mai poate
insemna, in acest caz, Romania, daca nici macar atentatele cu bomba nu-i
mai sperie pe tinerii nostri in incercarea lor disperata de a-si face un viitor
mai bun? Saracie, umilinta si foame… Doinita nu este prima din zona
Romanului care refuza acest mod de viata si cade victima strainatatii. Cu
doar doua saptamini in urma, un tinar din Recea a platit, din acelasi motiv,
un tribut mult mai greu. La fel si tinerii din Sabaoani si citi altii. Nu sint nici
primii si nu vor fi, cu siguranta, nici ultimii. (Marcel BARTIC)