Sergiu Gandrabur, seful de promotie de la Grupul Scolar Agricol „Ion Ionescu de la Brad”

Dorinta de a cladi celor doi copii ai lor un viitor dincolo de granite a incoltit in sufletul parintilor, care, desi intelectuali, au fost nevoiti sa practice alte meserii decit cele pentru care s-au pregatit, pentru a satisface nevoile mereu crescinde ale acestora.
Firea timida si retrasa a lui Sergiu a facut sa se integreze mai greu in colectivul care l-a adoptat fara rezerve. S-a refugiat in studiu si, daca nu si-a cistigat foarte multi prieteni printre colegi, a avut satisfactii scolare pe care le anticipa, dar nu indraznea sa creada ca ar putea prinde viata. Participarea la concursul interjudetean de matematica „Omega”, din clasa a IX-a, i-a adus locul I pe judet, la fel ca si anul acesta. Matematica, informatica si contabilitatea au fost disciplinele scolare de care s-a apropiat cel mai mult pe parcursul anilor de scoala. Vrind, parca, sa-si mai infringa timiditatea, care nu l-a parasit nici la ceas de final de scoala, a incercat sa imbine studiul cu activitatile sportive din scoala. A facut parte din echipa de volei a scolii, cu care a obtinut locul I la un concurs zonal, desfasurat anul trecut intre liceele din mediul rural.
Poate ca nu ar fi realizat multe dintre proiectele personale daca nu i-ar fi fost aproape, in anii de scoala, profesoara de educatie fizica Elisabeta Lazar. Aceasta s-a remarcat nu doar ca un iscusit dascal, dar a fost cu sufletul foarte aproape de „copiii” ei, cum ii place foarte mult sa spuna. Impresionata deseori de situatia familiara precara a multor elevi ai liceului, profesoara Lazar i-a tratat pe acestia ca si cum ar fi fost proprii copii. A avut un respect pentru elevul care invata, printre acestia numarindu-se si Sergiu. Casa profesoarei Lazar a devenit, un timp, si casa lui Sergiu. Aici s-a putut bucura de ospitalitatea neconditionata a familiei Lazar, de conditii de studiu intr-un adevarat cadru familial, de ore de meditatie la franceza cu profesorul Gheorghe Lazar, cadru didactic la acelasi liceu, de excursii facute in zona Moldovei. Toata aceasta dragoste filiala l-a impresionat pe Sergiu, dar tot timiditatea il impiedica, parca, sa dea friu liber cuvintelor pline de recunostinta fata de cei care i-au fost in egala masura si dascali, si parinti. Poate ca e intimplare ca atit Sergiu, cit si profesoara Lazar, sint la vreme de bilant, dar amindoi sint emotionati si pregatiti, in acelasi timp, sa infrunte viitorul; Sergiu sa urmeze o cariera in domeniul informaticii, iar profesoara Lazar sa-si continue misiunea nobila in care a investit mult suflet si daruire.