Zestrea comunei Straja a ramas dincolo de granite

Straja este situata nu la foarte mare distanta de vestita manastire Putna, in care isi doarme eternitatea legendarul domnitor al Moldovei, Stefan cel Mare. De altfel, locuitorii comunei isi leaga trecutul de faimosul voievod, povestind ca asezarea s-a constituit in acele vremuri medievale, luindu-si numele de la posturile de veghe organizate in scopul de a sesiza la timp navalirile cotropitorilor. Strajerii, pozitionati strategic, aveau in "dotare" asa numitele "ciuhe", un fel de stilpi inveliti in rasina carora li se dadea foc in momentul in care erau vazuti dusmani, anuntindu-se astfel din post in post pericolul. Dincolo de legenda, documentele istorice vorbesc despre Straja ca despre o asezare mult mai tinara, nascuta in secolul al XVIII-lea, in care muntii depasesc rar altitudinea de o mie de metri. Comuna nu are in componenta decit un singur sat, presarindu-si casele ce adapostesc aproape 6000 de suflete, pe o distanta de 11 kilometri.
Posibilitati de cistig in scadere, rata infractionala in crestere
Straja nu pare a se deosebi prea mult in ceea ce priveste starea materiala a locuitorilor ei de comune ca Vicovu de Sus, sau Vicovu de Jos, cu care de altfel se si invecineaza. Casele mari, cele noi fiind de-a dreptul impresionante, vorbesc despre o comuna foarte bogata. Nu mare ne-a fost surpriza sa aflam de la primarul asezarii, Vasile Juravle, ca de fapt oamenii nu sint prea bogati, confruntindu-se cu mari probleme in a-si procura cele necesare traiului, mai ales ca detin relativ mici suprafete de pamint si padure, ponderea mare a zestrei lor agricole, 4500 de hectare, fiind ramasa in teritoriul incadrat acum in spatiul Ucrainei. Din cauza acestei situatii, Straja este una dintre foarte putinele comune care nu are nici o palma de pamint ca rezerva. Tot datorita faptului ca aici este putin teren, faptul ca 36 de strajeni nu au putut intra in posesia unor loturi ce totalizeaza 9,6 hectare, a devenit "cea mai mare si mai acuta problema pe care nu reusim sa o rezolvam", dupa cum ne-a precizat primarul Petru Juravle, ce a mai adaugat: "Suprafata aceasta de teren este detinuta in prezent de catre putneni, si oricite demersuri am facut, si indiferent de ce a hotarit Consiliul Judetean, primarul de la Putna nu a binevoit sa accepte realitatea si sa ne inapoieze pamintul, trebuind in continuare sa umblam pe drumuri."
Intinsele paduri de brad si molid domina intreg peisajul, dar cei mai multi dintre localnicii nu au incotro, trebuind sa se multumeasca doar cu privelistea, pentru ca pina acum li s-au cuvenit doar 35 de hectare, iar legea 169 le mai permite inca 27 ha, in conditiile in care Straja are 1450 de gospodarii, ce adapostesc aproape 6000 de locuitori. In consecinta, cresterea animalelor se face cu mari eforturi, stinile fiind organizate la mari distante, pe pasunile de la Cirlibaba, obtinute prin impropietarirea din 1937. Chiar in aceste grele conditii, efectivele de animale se mentin la cote rezonabile, in aceasta primavara fiind inregistrate 2200 de bovine si 2500 de ovine. Viata economica a comunei este departe de a fi dinamica, cele 15 societati comerciale existente oferind doar citeva locuri de munca. Din cei peste 2000 de locuitori ce constituie forta de lucru activa a comunei, doar 150 pot fi considerati norocosi ca au un serviciu in zona. Marea majoritate, insa, este fortata sa cistige bani muncind sezonier in tara, la Brasov, Timisoara sau in strainatate, in Germania, Israel, Grecia. In opinia primarului, pe asemenea fonduri s-au ridicat si casele aratoase care au schimbat fata comunei. Prabusirea economica a SPPL Radauti, profilata pe prelucrarea lemnului, a lasat fara lucru mai mult de 500 de strajeni, care desi lucreaza deosebit de frumos lemnul nu isi pot exercita meseria, din lipsa de materie prima. "Situatia materiala a oamenilor este destul de precara, unii descurcindu-se chiar foarte greu. Reducerea din ce in ce mai tare a posibilitatilor de cistig se face simtita in cresterea ratei infractionale, ceea ce ne intristeaza", ne-a mai precizat primarul Vasile Juravle.
Plaiesii lui Stefan
Oricite greutati ar avea de infruntat, strajenii sint oameni mindri, purtindu-si orgoliile la vedere, ca si costumele populare specifice comunitatii lor. "Daca vreti sa-i vedeti pe plaiesii lui Stefan, veniti in zi de sarbatoare la Straja si nu veti regreta", ne-a spus directorul scolii Petru Barbuta. Portul strajenesc se remarca inainte de toate prin extraordinara sa simplitate, atit hainele barbatilor cit si cele ale femeilor fiind realizate in alb si negru. Doar catrintele mai au o bata rosie, care inveselesc putin decorul, ca si basmalutele fetitelor. "Este mentionat in portul nostru si tricolorul, chiar daca el a fost introdus in timpul ocupatiei austro-ungare, putin ostentativ, ca un protest tacut fata de starea existenta in acele timpuri", ne-a mai precizat Petru Barbuta. Nu scapa vederii nici cureaua de piele pe care o poarta barbatii, impodobita cu 2-3 catarame, si prevazuta cu "sertar" pentru bani. In aceste frumoase costume populare, strajenii merg la biserica, lacas de cult ce are propria sa poveste. Construita din piatra intre anii 1867-1870, biserica a fost sfintita abia in 1887, deoarece abia ridicata zidurile au crapat. Pina la acea data, slujbele religioase s-au tinut la o bisericuta de lemn, vinduta ulterior la Plavalari. Biserica din Straja se mindreste in a-l fi avut ca preot pe Dimitire Onciul, tatal celui ce avea sa devina istoric, dar si cu faptul ca a fost pictata inca de la inaltarea ei de catre marele Epaminonda Bucevschi, cel care a realizat o lucrare monumentala la catedrala din Zagreb. Din pacate, astazi nu se mai pastreaza decit citeva medalioane de la catapeteasma din pictura originala, biserica fiind imbracata in fresca noua in anii ’80.
Daca e sa fie renumiti printr-un mestesug, atunci se poate spune ca cei din Straja au o adevarata traditie intr-ale cojocaritului, fiind cunoscut ca model specific zonei "cojocul strajenesc", scurt, cu o forma caracteristica, alb si "garnisit" cu blanita neagra de miel.
Elevii de la Straja, concurenti seriosi pentru orice invatacel de la oras
Straja este una din asezarile rurale unde dragostea de carte este la inaltime, localnicii straduindu-se sa isi "ridice" pe cit posibil copiii. Asa se face ca de-a lungul anilor multi dintre prichindeii ce au descifrat aici buchiile intortochiate ale ceasloavelor au ajuns "oameni cu carte", majoritatea covirsitoare a intelectualitatii comunei fiind formata din fii ai satului. Unul dintre acestia, marele istoric Dimitrie Onciul este o figura bine intiparita in memoria oamenilor acestor locuri, scoala din Straja purtindu-i, de altfel, numele. Invatamintul la Straja s-a format in duritatea ocupatiei austro-ungare, in 1869 fiind deschisa Scoala Publica. De la primul locas de invatamint, adapostit in 1860 in casa unui gospodar, si unde a functionat ceea ce se numea "Scoala Nationala", odata cu trecerea anilor plini de transformari esentiale, s-a ajuns la impunatoarea cladire unde invata azi micii strajeni. Acest nou sediu de cultura a fost inaltat in 1970, realizindu-se o "performanta ceausista", si anume de a termina lucrarea in numai sase luni, dupa cum ne-a precizat actualul director de scoala, Petru Barbuta: "S-a turnat temelia in primavara si toamna cind a inceput anul scolar totul era gata. La ora actuala ne putem mindri cu un local, as zice eu, modern, format din 11 sali de clasa si doua laboratoare. Se pastreaza si un altul mai vechi, unde a functionat incepind cu anul 1910 Scoala de Baieti, in ambele localuri invatind 661 de elevi. Din cele 42 de cadre didactice, numai trei nu sint calificate corespunzator, deci as putea spune ca avem un colectiv forte bine pregatit, ceea ce se rasfringe pozitiv asupra gradului de pregatire al copiilor." Intr-adevar, scoala strajeana isi trimite in fiecare an reprezentantii la licee si universitati, 90% din personalul didactic actual fiind fosti elevi ai scolii de aici. Situatia materiala precara a multor localnici pune in imposibilitate la ora actuala continuarea studiilor, intrucit la Straja nu se pot face decit opt clase, iar "purtatul la scoala" la oras costa mai mult decit permite bugetul familiei. Asa stind lucrurile, anul acesta doar o treime dintre absolventi si-au exprimat intentia de a merge mai departe pe drumul invataturii, chiar daca sint multi elevi capabili. "Revolutia nu a facut numai lucruri bune, marele aspect negativ fiind aceasta demolare a invatamintului de 10 clase, care a fost o greseala in opinia mea, deoarece scoala oricit de multa s-ar face, nu strica niciodata", ne-a mentionat in acest sens directorul scolii Petru Barbuta. Cel putin, oricit ar fi de mari dificultatile financiare ale oamenilor, nu se remarca prezenta fenomenului abandonului scolar, care se extinde din ce in ce mai mult, mai ales in comunele de munte.
Condamnati anual la izolare
Apele Sucevei, atitate si mai mult de furia unor afluenti ai sai cum ar fi Straja, Baimac, Ziminel sau Boul, dau serios de furca in fiecare an locuitorilor comunei, dar si celor aflati in fruntea ei. Kilometri intregi de drum, de terasamente si aparari de maluri sint afectate la fiecare noua"demonstratie de forta" a piraielor, ceea ce a impus o veritabila munca de Sisif, nu o data fiind distruse portiuni abia refacute. Dupa cum ne-a precizat primarul comunei, Vasile Juravle, "in ultimii ani calamitatile nu au ocolit Straja. In 1995 am stat izolati trei luni, in 1996 cinci luni, iar anul trecut tot cam vreo trei luni, intrucit au fost compromise caile de acces, atit pe drum cit si pe calea ferata. In plus, ne-a fost distrus in proportie de 80% islazul comunal, ceea ce i-a afectat mult pe oameni, care si asa nu beneficiaza de prea mult teren agricol." In 1997 au fost realizate diguri care sint extrem de valoroase din punct de vedere strategic, lucrarile de amenajare a cursurilor de apa urmind a fi continuate in acest an, gratie faptului ca programul PHARE aloca suma de 300 de milioane de lei pentru ameliorarea situatiei de la Straja. Chiar in lipsa calamitatilor, cei din Straja nu se bucura de prea multe posibilitati de deplasare, mai ales spre zona Sucevei. "Calea ferata nu ne este de prea mare folos, deoarece nu circula decit doua personale, la ore destul de nepotrivite, dimineata si seara. In ceea ce priveste autobuzele, cele de stat nu mai circula, doua mijloace de transport in comun similare, particulare, raminind sa satisfaca sporadic cerintele localnicilor. Drumul, la fel de prost ca in mai toate comunele, "omoara" pe negindite curajoasele masini mici care ar indrazni sa-l strabata prea des. Lipsa acestor posibilitati de acces, dar si cea a unui motel sau a altor spatii de cazare, a lasat necunoscut potentialul turistic al zonei, de altfel cu nimic mai prejos decit alte zone din tinutul Bucovinei.(Adina CALDARUS, Liana SAVESCU)