Un ritual unic

joi, 05 aprilie 2007, 22:46
3 MIN
 Un ritual unic

Citeva zeci de ieseni au asistat ieri la ritualul religios al spalarii picioarelor. Practicat de putine manastiri din zona Moldovei, spalatul picioarelor din Joia Mare este reiterarea gestului Mintuitorului din urma cu mai bine de 2.000 de ani, atunci cind, inainte de Cina cea de Taina, Iisus Hristos a spalat picioarele apostolilor in semn de smerenie si de dragoste. La Manastirea Golia, ritualul spalatului picioarelor a devenit o traditie anuala.

"Nu credeam ca ma poate misca ceva atit de mult"

Parintele arhimandrit Vitalie Danciu, staretul manastirii, a spalat, a sters cu stergarul cu care a fost incins si a sarutat picioarele a 12 calugari, asemeni Mintuitorului. "Pentru noi, acest obicei are o insemnatate deosebita, pentru ca am comemorat smerenia Domnului nostru Iisus Hristos, a lui Dumnezeu, in fata oamenilor", a explicat emotionat parintele staret. "Rememorarea acestui moment pune in evidenta raportul de respect si intelegere reciproca. A fost foarte emotionant pentru ca parintele staret este un om pe care il apreciem si il iubim foarte mult. Este o ipostaza deosebita, ca cel pe care-l consideram parintele nostru sa faca acest gest pentru noi, fiii si ucenicii sai", a declarat parintele Casian Hanga, unul dintre cei 12 calugari prezenti in ritual. Credinciosii au fost profund miscati de gestul staretului si spun ca prin astfel de obiceiuri isi aduc aminte sa fie mai buni. "Lumea este rea. Mai multe persoane ar trebui sa participe la astfel de marturii ale dragostei si smereniei fata de aproape. Poate asa am deveni mai buni", este de parere o credincioasa. Alta ieseanca a simtit dupa liturghie o liniste sufleteasca si o usurare. "Parca cineva mi-a luat de pe umeri toate greutatile. Am simtit cum s-au imprastiat in doua parti. Am 58 de ani si nu credeam ca ma poate misca ceva atit de mult", a mai declarat o credincioasa. Parintele Mercurie, calugar la Golia, a sintetizat ritualul de ieri in citeva cuvinte: "Parintele staret a spalat praful picioarelor, ne-a spalat de pacate si le-a sters cu stergarul dragostei". In Joia Mare dinaintea Pastelui, crestinii ortodocsi praznuiesc patru momente: spalatul picioarelor ucenicilor de catre Mintuitor, Cina cea de Taina, la care s-a instituit Euharistia, adica sfinta Impartasanie, rugaciunea din gradina Ghetsimani si "Lepadarea lui Petru", adica prinderea lui Iisus Hristos de catre cei care doreau sa-l ucida. Fiecare zi din Saptamina Mare sau Saptamina Patimilor inseamna un pas pe drumul lui Iisus spre Rastignire si Inviere.

Azi nu se coace sau fierbe

Astazi este Vinerea Neagra, ziua in care Hristos a fost rastignit, pe muntele Golgota. El se ruga in gradina Ghetsimani cind a fost prins, arestat, judecat de evrei si romani, batut si batjocorit. Si-a purtat pe umeri crucea, pina in virful muntelui Golgota, unde a fost rastignit intre doi tilhari. Seara, cind a si fost asezat in mormint, in biserici se oficiaza denia Prohodului, slujba de inmormintare. Potrivit ritualului, credinciosii dau ocol bisericii de trei ori. De asemena, Sfintul Epitaf (cunoscut in acceptiunea populara si ca Sfintul Aer), o bucata de pinza pe care este brodata scena uneia dintre minunile infaptuite de Iisus, este pus pe sfinta masa, care simbolizeaza mormintul lui Iisus si pe sub care trec credinciosii inclinindu-se. Toata ziua se tine post negru, fara mincare si bautura. Nu se coase, spala, coace, fierbe, iar in unele zone ale tarii nu se aprinde nici focul. Atit crestinii ortodocsi, cit si cei catolici sarbatoresc anul acesta Invierea Mintuitorului in aceeasi zi. "In Vinerea Mare comemoram patima si moartea Domnului prin trei momente speciale. Miine (n.r. – astazi) este o zi aliturgica, dar se vor face lecturi din Cartea Sfinta. De asemenea, vor fi dezvelite Crucea si chipul Mintuitorului care au fost pina acum acoperite si se va da Sfinta Impartasanie. Seara va fi citita cea mai lunga evanghelie "Patima dupa Sfintul Ioan". Este o zi de post si abstinenta pentru toti crestinii", a explicat Preotul Cornel Cadar, consilier cultural al Episcopiei Romano-Catolice de Iasi.

Comentarii