Fundatia fantoma Elena Cuza

Constituirea Fundatiei – o ciorba de interese ale stabilor vasluieni
Totul a inceput intr-o zi de decembrie 1994, mai precis pe 7 decembrie, cind pe rol la Tribunalul Vaslui s-a aflat dosarul nr.8/1994, prin care vasluianul Emil Popa, domiciliat in Vaslui, strada Traian, bloc 245, solicita inregistrarea ca persoana juridica in regim special pentru persoanele juridice a Fundatiei Elena Cuza, cu sediul in strada Traian, nr.1. Ideea pornise, de fapt, de la derularea primului program de finantare externa in Vaslui, program de masuri active pentru combaterea somajului si initiat de Ovidiu Copacinschi, pe atunci agent local PAEM. "Eu am cistigat acel program de masuri active la Bucuresti, prin concurs la Fundatia Internationala de Management (FIMAN)", ne-a spus Copacinschi. Intrucit ideea acestui program era si antrenarea institutiilor locale in derularea masurilor pentru combaterea somajului, iar participarea trebuia sa se faca intr-o forma organizata, s-a luat masura infiintarii unei fundatii, non guvernamentale si non profit. Intrucit inscrierea ca institutie nu putea conduce la infiintarea acestei fundatii, s-a decis ca la dosarul de la Tribunal sa fie inscrisi 26 de membri fondatori, toti unul si unul, numai spuma judetului. Iata care era componenta membrilor fondatori la momentul 1994, asa cum este inscrisa in actele oficiale de constituire, cu precizarea ca, din discutiile avute cu o parte dintre acestia, a reiesit ca nimeni nu stia care era numele si numarul exact al fondatorilor: Emil Popa, presedinte, Nicolae Pascu, prefectul judetului Vaslui, Constantin Alexandru, presedintele Consiliului Judetean Vaslui, Victor Cristea, primarul municipiului Vaslui, Ioan Dima, directorul Directiei Generale pentru Agricultura si Alimentatie, Gheorghe Cucu, director FPS si vicepresedinte CCI Vaslui, Gheorghe Pircalabu, protopop, Protoieria Vaslui, Dorel Daniciuc, presedinte Sindicat Judetean Vaslui, Petrea Iosub, director liceu "Anghel Rugina", Oana Lupu, asesor tineret, Oficiul Judetean de Tineret Vaslui, Vasile Ghiga, director Vlad SRL Vaslui, Mitica Toma, director Civa SA Vaslui, Traian Irimia, director Nippon SRL Vaslui, Ion Gurguta, director ADC SRL Vaslui, Mihai Poiana, director MIPO-Impex SRL Vaslui, Benone Hellfeuer, director Telecable SRL Vaslui, Constantin Toma, director Sercom SRL Vaslui, Stefan Ignat, director Hitrom SA Vaslui, Ioan Stamatin, director Ilvas SA Vaslui, Dumitru Tibulca, director Credit Bank Vaslui, Ion Calu, director Vascovin SA Vaslui, Silviu Boghiu, director Renel Vaslui, Vasile Paval, director RAGCL Vaslui, Constantin Chiosa, director IPIC SA Vaslui, Pompiliu Sirghi, director DMPS Vaslui, Cornelia Taloi, sef birou DMPS Vaslui. In total, 26 de persoane. Este uluitor cum s-a reusit ca tot ce inseamna adminstratie locala si judeteana, biserica, televiziune, patroni sau sistem bancar sa fie reunite sub aceasta umbrela numita Fundatia Elena Cuza, care timp de 5-6 ani a inghitit miliarde de lei de la Comunitatea Europeana, dupa care a intrat in desfiintare pe furis, de parca traim in tara lui Papura-voda. Sau, cine mai stie?
Se consfinteste infiintarea Fundatiei – aspirator de fonduri
Prin sentinta civila nr.6, din 9 decembrie 1994, presedintele de sedinta Verginia Harabagiu dadea aviz favorabil cererii inaintate de Emil Popa, ceea ce inseamna ca Fundatia putea incepe activitatea de colectat fonduri din Uniunea Europeana, la adapostul unui paravan pavat cu semnaturile celor 26 de membri fondatori. O prima intrebare care apare odata cu infiintarea acestei fundatii este urmatoarea: cum de o parte dintre membrii fondatori cu care am discutat nu-si mai amintesc cine a pus umarul la infiintare. Raspunsul este unul singur, si anume ca s-a dorit inca de la inceput ca o parte dintre fondatori sa fie tinuti deoparte de activitatea acestui colector de ECU, moneda de atunci a Comunitatii Europene. Si mai interesanta este lecturarea statutului acestei fundatii. Astfel, chiar de la prima pagina poti afla ca patrimoniul Fundatiei consta din suma de 5.000 de lei (!), depusi la Credit Bank (banca care a intrat la putin timp dupa aceea in faliment) si din fondurile si bunurile provenite din donatiile, transferurile, testamentele, legatele, ale persoanelor fizice si juridice, romane sau straine, precum si din bunuri mobile si imobile si fonduri realizate din activitatea Fundatiei si din gestionarea bunurilor acesteia. Lung si cuprinzator. Mai pe intelesul cititorilor nostri, daca prefectul de atunci, Nicolae Pascu, ar fi dorit sa-si doneze toata averea pentru Fundatie nimeni nu ar fi avut nimic impotriva, ba chiar s-ar fi bucurat. Sau daca unul dintre membrii fondatori ar fi murit si ar fi lasat ceea ce a agonisit intr-o viata in conturile Fundatiei, iarasi ar fi putut fi motiv de bucurie. Baliverne. Nimeni nu a gindit sa doneze ceva sau sa lase prin testament vreun leu acestei Fundatii. Daca s-ar fi putut, Fundatia trebuia sa ii dea ceva bani, drept multumire ca s-a inscris la aceasta loterie. In continuare, aflam ca instanta punea atunci in vedere "nerespectarea dispozitiilor articolului 93 din legea 21/1924, in sensul declararii la grefa instantei a oricaror modificari in compartimentele organizare de directie, administrativ, schimbarea sediului, modidficarea statutului, incetarea sau lichidarea persoanei juridice". Se mai precizeaza, in acelasi timp, ca personalitatea jurdica a Fundatiei inceteaza deplin drept atunci cind scopul Fundatiei a fost indeplinit, cind scopul ei nu mai poate fi realizat sau cind Fundatia a devenit insolvabila. Ca atare, citind primele doua puncte am realizat ca acest aspirator de fonduri comunitare trebuia inchis de mult timp intrucit, dupa cum ne-a spus si ex-presedintele Popa (presedinte doar pe hirtie, pentru ca in realitate omul a fugit la Iasi, pentru a preda lectii despre cum poti face rost de bani din UE si sa te faci nevazut dupa un timp) "nu mai sint fonduri, nu mai este activitate". Ce sa-i faci, daca rezervorul de banuti s-a cam golit. Avem, deci, de-a face cu o Fundatie care, daca s-ar respecta statutul si ar exista in America, ar fi fost de mult desfiintata. Insa noi traim la Vaslui.
Cum sa faci rost de un milion…
Parafrazind titlul unui film la voga in anii ’60, "Cum sa furi un milion", cei de la aceasta fundatie isi propuneau, printre cele noua obiective care urmau sa fie indeplinite pentru atingerea scopului pentru care fusese creata Fundatia, dezvoltarea surselor de fonduri atrase din tara si din strainatate pentru sprijinirea Fundatiei, iar dupa perioda initiala de lansare a activitatii Fundatiei, pe baza mecanismelor economiei de piata. Credem ca aceasta fraza demonstreaza cel mai bine prefacatoria care a existat inca de la inceput in mintea presedintelui si a altor persoane din conducere intrucit astazi, la sapte ani de la infiintare, putem afirma ca nu a fost vorba de nici un mecanism de piata care trebuia luat in considerare. Aducem, in sprijinul acestei afirmatii, chiar cuvintele ex-presedintelui Popa care, contactat telefonic, ne-a spus ca nu s-a luat nici o masura ca, dupa ce perioada de finantare la diverse proiecte se termina, acestea sa continue prin fonduri de la institutii si firme locale. Nici vorba de asa ceva. Atit timp cit Comunitatea Europeana putea fi prostita sa mai dea niste bani la diverse proiecte, prin care diverse personaje, si chiar personalul Fundatiei, se cistigau niste bani si era bine. Dupa aceea, "Dumnezeu cu mila". Asa s-a si intimplat, in final.
Adunari generale fantoma
In acelasi statut, era prevazut si modul in care se puteau organiza Adunarile Generale ale membrilor fondatori, precum si modul de organizarea a Comitetului Executiv. Astfel, Adunarea Generala se intrunea cel putin o data pe an, in cel mult trei luni de la inchiderea exercitiului financiar. Fundatia era condusa de un Consiliu de Administratie compus din 7-11 membri, reprezentanti ai membrilor fondatori, pentru un mandat de doi ani, cu posibilitatea de a fi realesi. Se stipula totodata ca nici un membru al CA nu va obtine direct sau indirect un avantaj din pozitia sa. Interesant este ca Fundatia urma sa plateasca membrilor CA cheltuieli ocazionate de exercitiul functiunii lor. Probabil, de aceea exista unele zvonuri precum ca persoane importante din conducerea judetului ar fi primit bani pentru munca desfasurata la Fundatie. In legatura cu acest subiect, Popa spune ca nu-si mai aminteste daca anumite persoane ar fi primit acesti bani. "Nu mai tin minte, pentru ca multi oameni au primit bani… Probabil ca da. Treaba era cam asa: se facea un proiect, iar cel care se ocupa de acest proiect primea o suma pentru acest lucru. Totul era inclus in acel proiect", mai afirma Popa. Comitetul Executiv era format din 3-5 membri si administra afacerile Fundatiei, fiind practic creierul afacerii. Sarcina principala a acestui Comitet era sa se urmareasca daca si in ce mod Fundatia si-a indeplinit obligatiile asumate in contractele semnate si in ce masura acestea nu sint contrare statutului ei. Acest Comitet Executiv analiza toate platile de pina la 50.000 de ECU, la cursul zilei, iar peste 50.000 de ECU virati Fundatiei – cu avizul membrilor CA. Directorul executiv era chiar presedintele Emil Popa, el fiind responsabil si cu coordonarea tuturor activitatilor financiare si tranzactiile Fundatiei, alaturi de conducerea operatiunilor curente ale Fundatiei Elena Cuza. Una peste alta, caruta s-a pornit, mai ales ca in 28 noiembrie 1994 toti cei 26 de membri fondatori se prezentasera in fata notarului de stat Cornelia Vieru si consfintisera cu semnaturile lor actul de nastere a Fundatiei. Un ultim amanunt este ca, din discutia cu unii membri fondatori, am inteles ca de fapt nici nu au fost chemati sa vina la sedintele de Adunari Generale, ceea ce a ridicat multe semne de intrebare.
Un incubator de afaceri fara nici un pui de patron
In anii 1995-1996, activitatea Fundatiei Elena Cuza a demarat in tromba, prin derularea unui amplu program de masuri active pentru combaterea somajului, in colaborare cu Fundatia Internationala de Management Bucuresti. Programul PHARE, bine structurat, a cuprins infiintarea unor unitati de implementare locala, cu patru masuri distincte. Acestea erau Incubatorul de afaceri, in colaborare cu SC Civa SA Vaslui, Centrul de documentare-informare, in colaborare cu DJTS Vaslui, Centrul de mediere a muncii si Clubul Somerilor, in colaborare cu Sercom SRL Vaslui. Incubatorul de afaceri a fost inaugurat cu mare pompa in anul 1996 si a fost vizitat chiar de seful delegatiei Comisiei Europene, Karen Fogg, in acelasi an, pe 19 aprilie. Dna Fogg a ramas "placut impresionata de activitatea fundatiei", opinind ca judetul Vaslui este in atentia PHARE de dezvoltare economica, alaturi de alte trei judete. Prezent la actiune, Emil Popa declara ca "Fundatia intentiona sa actioneze pentru atragerea si de alte programe europene" in judet, care vor "pemite crearea unor mecanisme specifice tarilor din Vest si care sa accelereze dezvoltarea economica". Discursul era pe placul oaspetilor europeni, numai ca realizarile au urmat aceeasi traiectorie dezastruoasa. Karen Fogg a vizitat atunci toate cele patru masuri active de combatere a somajului, masuri care "papasera" in jur de 20.000 de ECU fiecare. Incubatorul de afaceri, de exemplu, a fost inaugurat in prezenta sefilor de la Prefectura si Consiliul Judetean, a numeroase oficialitati, si cuprindea un mini atelier de confectii textile, citeva calculatoare, numeroase alte dotari. De acolo, paradoxal, nu a plecat nici unul dintre cursanti cu dorinta de a deveni patron, semn ca ideea a fost buna si toate lucrurile au fost frumoase atit timp cit au fost bani la dispozitie, oferiti cu atita darnicie de CE. Cind s-au terminat banii, cei de acolo au tras hirtie pe geamuri, au mutat citeva bucati de scaune in pod, iar aparatura a fost trimisa nu se stie unde. Un alt proiect de succes, mai ales ca dupa inchiderea obloanelor directorul Incubatorului, Horatiu Podoleanu, si-a deschis o retea de magazine cu produse alimentare si nealimentare.
Dispeceratul de forta de munca temporara – o gaselnita care a costat UE 22.000 de ECU
Luni, 23 iunie 1996, intr-o stare de "emotie profunda" pentru conducerile institutiilor judetene, era inaugurat sediul Dispeceratului de forta de munca temporara, cu sediul in Clubul Tineretului. Sub bliturile aparatelor foto si in lumina camerelor de filmat, Ioan Manole, presedintele CJ Vaslui, si Dorel Juverdeanu, subprefectul judetului, au taiat panglica inaugurala, convinsi fiind ca aceasta masura va conduce la scaderea ratei somajului in municipiul Vaslui. Aici urmau sa-si desfasoare activitatea patru salariati, intregul proiect avind o valoare de 22.000 de ECU (peste 110 de milioane lei). Ce s-a intimplat acolo este usor de ghicit. Dincolo de statisticile atit de indragite de conducerea Fundatiei, putini vasluieni au apelat la aceasta masura lansata cu atita tam-tam, intrucit toata fundamentarea proiectului era facuta pe o baza lipsita de realitatea locului. Important este ca se reusise sa se mai scoata ceva ECU, proiectul fiind un parteneriat intre Fundatie si o firma privata din oras, condusa de un cunoscut personaj in lumea afacerilor, Gabi Pantiru. Peste o scurta perioada de timp, fara a-si fi indeplinit scopul initial, Dispeceratul si-a dat duhul. Interesanta este declaratia facuta de Emil Popa la inaugurarea Dispeceratului. "La inceput, toata lumea a crezut ca aceasta fundatie este una de caritate. Nu este asa! Este o fundatie care sprijina si promoveaza initiativele locale. Fondurile care vin nu sint fonduri de caritate", spunea Popa, intr-una din putinele lui rabufniri. Pesemne ca, in urma presiunilor pe care le faceau tot felul de persoane din anturajul sau, se vazuse nevoit sa faca o declaratie publica prin care sa puna lucrurile la punct.
Centrul de zi pentru persoanele de virsta a treia – singura masura care a ramas in picioare
Probabil ca singurul lucru care va ramine de pe urma acestei fundatii (in ciuda tuturor realizarilor "epocale" cu care se lauda peste tot Emil Popa), este Centrul de zi pentru persoane de virsta a III-a, deschis in colaborare cu Consiliul Local Vaslui, Directia de Munca si Protectie Sociala si UE. Inaugurarea acestui Centru s-a facut in 9 noiembrie 1997, valoarea intregului proiect ridicindu-se la 150.000 de ECU (aproximativ 800 de milioane de lei). Centrul, situat in apropierea Cantinei de Ajutor Social, dispunea de un cabinet medical si sala de activitati recreative, proiectul urmind sa se deruleze pe o perioada de doi ani de zile. Conducerea Centrului a fost incredintata lui Dorin Sepeniuc. Numai in 2001 Centrul de zi s-a implicat in diverse activitati, antrenind in actiunile sale 300 de beneficiari, in timp ce la cabinetul de fizioterapie au apelat 480 de batrini. Acum, Centrul este in finantarea Consiliului Local si este un lucru cu care cei de la CL se pot mindri, in ciuda dezinteresului manifestat de Fundatia Elena Cuza in alte proiecte sociale.
Orasul Negresti a fost scos "din foame" de proiectele Fundatiei
In 1996, perseverenta conducerii Fundatiei in "rezolvarea" problemelor judetului a dat "roade", prin deschiderea Biroului de prevenire si combaterea saraciei Negresti, masura realizata de Fundatia Elena Cuza in colaborare cu PAEM PHARE, prilej pentru Emil Popa sa afirme ca fundatia pe care o conduce a devenit "intr-un fel, centrul organizatiilor neguvernamentale din Moldova, fiind singura fundatie care lucreaza direct cu Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare". In 18 septembrie 1997, cu trei ani inaintea colapsului total, in judetul Vaslui a venit Leuen Miller, ambasadoarea ONU la Bucuresti. Aceasta declara ca Negrestiul va intra in atentia PNUD, putindu-se vorbi de accesarea unor programe pilot. In perioada 20-26 octombrie a aceluiasi an, Fundatia Elena Cuza a organizat la Negresti o serie de actiuni, reunite sub genericul "Prevenirea si combaterea saraciei in zona Negresti". La actiuni a participat, intr-o scurta vizita prin judet, si ambasadoarea Leuen Miller. In acea saptamina, desi locuitorii Negrestiului traiau o saracie crunta, Fundatia le-a pregatit un program ca la circ, cu excursii pentru 50 de copii in capitala Moldovei, Iasi, concursuri in scoli si licee cu premii in caiete si creioane. Finantare europeana, desigur. Mai tirziu, in 1999, la Negresti a fost deschisa o fabricuta de prelucrarea laptelui, printr-un proiect finantat de PNUD. Un lucru benefic si esential pentru oras, reusind sa se asigure patru locuri de munca.
Turism si ECU
In 6 noiembrie 1997, la Centrul de Resurse pentru Turism Bucuresti Emil Popa semna un contract de finantare cu FIMAN, prin care, cu finantare din Fondul Initiativelor Locale in Turism, lua fiinta un program de dezvoltare a turismului in municipiul Vaslui. Proiectul era realizat de cei de la Fundatia Elena Cuza, in colaborare cu un consortiu local alcatuit din reprezentanti ai Consiliului Judetean, Prefecturii, Liceului "Anghel Rugina", Agentiei OTT, SC Racova SA, SC Metro H SA si SC Splendid SRL. Proiectul isi propunea realizarea unor nuclee de specialisti in domeniul turismului, urmind sa se organizeze actiuni promotionale pentru turismul local, inclusiv un dispecerat de cazare la domiciliu a turistilor. Fiind un program PHARE, proiectul a fost finantat cu 19.983 ECU. Aici s-au inregistrat unele progrese, intrucit au fost tiparite mii de pliante pentru fiecare oras, a fost demarat un program "Cetatean Informat – Consumator Avizat (in colaborare cu Politia Sanitar Veterinara, OJPC si CL Vaslui), au fost deschise unele filiale ale unor agentii de turism la vamile din Moldova. Emil Popa, intr-un gest suprem, a achizitionat pentru aceasta Agentie de Dezvoltare a Turismului Local si un autoturism Dacia, pe care l-a inscriptionat, ca la bilci, cu tot felul de date, chipurile pentru a vedea UE ca el are grija de banii pe care ii primeste. Pina intr-un final, aceasta masina a fost folosita numai de Popa, iar acum zace linga sediul falimentarei institutii. In cadrul acestui program, s-a achizitionat si echipament de calcul, despre care vom vorbi catre final. Agentia a functionat la sediul Liceului "Anghel Rugina". Pentru elaborarea unei strategii globale de dezvoltare a judetului, ca parte componenta a intocmirii a unei lucrari de gestionare si strategie a CJ, a fost alocata in 1997 suma de 10 milioane de lei.
Programe de aruncat bani fara noima
Unul dintre programele cu care s-a laudat Emil Popa c-ar fi o mare realizare cit a fost la cirma fundatiei, a fost sprijinirea financiara si morala a infiintarii la Birlad a unei Ligi a somerilor. Pentru acest proiect, s-a intocmit si un program de finantare de 10.000 de ECU, astfel ca aceasta liga ar fi avut cu ce porni la drum. Nu se stie ce obiective a indeplinit aceasta Liga a somerilor dar acum, la inceput de an 2002, reporterii nostri nu au putut sa dea de nici o urma de sediu sau de sef la Liga, si cu atit mai putin de dotarile pe care, se pare, le-a obtinut de la Emil Popa, atunci cind acesta a plecat grabit la Iasi. Intrebarea pe care ne-o punem este fireasca, simpla si in logica lucrurilor: ce s-a facut cu banii Uniunii Europene, si daca nu este vorba de o bataie de joc fata de ajutoarele comunitare. Un alt proiect care ar fi trebuit sa prinda contur era acordarea de microcredite in baza Fondului Solidaritatea. Pentru acest lucru, Emil Popa a alcatuit o lista cu intreprinzatorii care trebuiau sa primeasca aceste microcredite de pina in 1.000 de dolari, si a cheltuit, spun unele surse, peste 30 de milioane de lei lunar numai pentru purtarea corespondentei cu organismele de le Bucuresti. Mult, putin, avea balta peste. Aceleasi surse mai spun ca s-a purtat aceasta corespondenta timp de peste un an de zile si ca, de fapt, aceste cheltuieli au ingropat Fundatia. Cica ar fi citeva sute de milioane de lei cheltuite pe hirtii si telefoane.
Calculatoare, copiatoare, scannere – aparatura noastra unde e?
Unele persoane care au lucrat in cadrul Fundatiei ne-au spus ca, de fapt, la aceasta fundatie exista o baza serioasa de calcul, compusa din 10-15 calculatoare, 2 copiatoare, 2 scannere, alaturi de mobilier nou-nout si multe alte dotari. Am fost si noi la sediul fundatiei pentru a vedea ce mai este pe acolo. Pe firmament scrie ca acolo functioneaza Scoala de Limbi Straine WTON. Inauntru, pe hol, unde erau inainte citeva piese de mobilier, un copiator si alte bunuri, acum nu mai este nimic. Am fost intimpinati de catre dna Manea, fosta jurista a Fundatiei, care acum se ocupa de aceasta Scoala. "Eu nu stiu nimic despre ce ma intrebati. Intrebati-l pe domnul Popa, el este presedinte", a fost raspunsul la intrebarea ce programe s-au derulat prin fundatie. Am intrebat-o mai apoi ce s-a intimplat cu baza materiala a fundatiei. I-am pus intrebarea cum ca aici existau calculatoare, copiatoare sau scannere si ca exista voci care susura ca toata aceasta baza materiala ar fi disparut. "Nu, baza materiala este in sediu", a spus fosta jurista. La cererea noastra de a ne arata unde sint depozitate, interlocutorul a devenit brusc iritat si a spus ca nu-mi arata nimic, si mi-a recomandat sa merg la Iasi sa vorbesc cu Emil Popa, pentru ca ea reprezinta o alta institutie. Aceasta, in conditiile in care, in camera in care lucreaza fosta jurista, exista un copiator si un calculator de la muribunda Fundatie "Elena Cuza". Cum este posibil ca, lucrind la o institutie separata de fostul loc de munca, in acelasi sediu in care ai mincat ani de zile o piine alba, sa folosesti aparatura care nu este a ta, ci un bun finantat de Comunitatea Europeana? "Daca nu era aceasta scoala, trebuia sa platim un paznic, care ne-ar fi costat bani multi. Asa, aceasta scoala functionind acolo, ne scuteste de plata unui paznic. Ne pazeste si cladirea si bunurile de la distrugere", a fost explicatia sterila data de fostul sef al juristei Manea. Emil Popa nu a putut sa ne dea o explicatie prea buna de ce Scoala WTON foloseste bunurile Fundatiei.
Emil Popa este acum sef la Scoala Romana de Afaceri Iasi
Prin septembrie anul trecut, vazind ca afacerile nu-i mai merg asa cum ar trebui, Emil Popa s-a gindit sa-si ia talpasita si a plecat usor si discret tocmai la Iasi, impreuna cu familia. A lucrat pentru inceput la CCI Iasi dupa care, apreciindu-i-se meritele avute in judetul Vaslui, a fost numit sef la Scoala Romana de Afaceri. L-am contactat telefonic pe Emil Popa si l-am intrebat cum de s-a putut ca aceasta fundatie sa ajunga in starea de faliment. Ne-a raspuns senin: "Nu mai sint fonduri, asta este. Nemaifiind fonduri, am facut adresa catre Consiliul Judetean in care i-am rugat sa decida ce se va intimpla cu Fundatia Elena Cuza. Atita timp cit nimeni nu a mai ajutat fundatia si neavind cu ce sa traim am abandonat activitatea. Aceasta s-a oprit pentru ca nu a mai fost vointa locala". La zvonurile precum ca el a fost un slab manager, care nu a reusit sa gestioneze fondurile primite de la UE, Emil Popa ne-a spus ca toate aceste lucruri sint niste birfe. "Eu am dat 65 de credite la intreprinzatori, am deschis un centru de consultanta pentru IMM-uri, am facut programe la Negresti. Sa faca si cei care ma birfesc macar 10% din ce am facut eu, ca sa vada ce greu este", ne-a precizat Popa. El a mai recunoscut si faptul ca, mutindu-se la Iasi, nu s-a mai preocupat aproape deloc de activitatea fundatiei. Emil Popa a spus ca toata baza materiala, in special aparatura de calcul, este la Fundatie, si ca a donat o parte de echipament la unele organizatii neguvernamentale. Una peste alta, Popa nu-si mai aminteste faptul ca la Conferinta "Parlament si Societate Civila – spre o relatie de parteneriat" din 29 martie 2000 sustinea ca fundatia a fost prezentata ca "un partener de nadejde pentru autoritati locale, parteneri din strainatate si ca sustinatoare a intreprinzatorilor locali, mai ales privati". "Misiunea asumata de fundatie, de dezvoltare, de dezvoltare a sectorului IMM-urilor, se justifica prin impactul sau social-economic (solutionarea problemelor sociale create de inchiderea marilor intreprinderi; dezvoltarea initiativei si spiritului de creatie; combaterea somajului)", a spus atunci Emil Popa, omitind sa spuna ca era taman pe punctul de abandona aceasta fundatie. Esential este ca, in finalul discutiei telefonice avute cu Popa, ne-a facut urmatoarea precizare: "Orice ati afla in acest domeniu, totul este absolut legal. Orice suma este justificata prin acte". No comment.
Amnezia i-a lovit brusc pe toti cei intervievati
Am discutat, pentru a face acest material, cu foarte multi oameni, implicati direct sau indirect, in toata aceasta afacere. Pe multi i-a lovit brusc amnezia, desi ani multi au mincat o piine la aceasta fundatie. Contabili, ofiteri de credit, juristi, colaboratori – toti au invocat acelasi fapt, si anume ca a trecut mult timp si ca nu-si mai amintesc ce proiecte s-a derulat pe la fundatie. Unii chiar ne-au invocat si motivul loialitatii (sic) fata de fostul lor loc de munca. Aceasta, in conditiile in care ei au lucrat cu bani de la UE si nu cu sume de la Copacenii din deal. Unii lucreaza la Prefectura, altii pe la finante sau pe la diverse servicii descentralizate. L-am intrebat si pe presedintele CJ, Ioan Manole, ce se mai intimpla cu Fundatia Elena Cuza; acesta mi-a spus ca este in reorganizare dupa plecarea presedintelui. Alte surse ne-au spus ca prefectul Tibulca ar fi avut o intilnire de taina cu alte oficialitati judetene, in care s-a hotarit sa se redeschida Fundatia, cu Mihai Streja la cirma. Cert este ca in toata aceasta afacere cineva, in spiritul acesta de integrare europeana cu care ne tot laudam, ar trebui sa se intrebe cit de legal si corect este sa ceri fonduri de la UE, dupa care sa abandonezi totul, desi stii ca esti obligat sa cauti si solutii pe plan local. Asteptam un raspuns la aceasta intrebare.
(Daniel TANASUC)